915 matches
-
pentru Tată! Dumnezeule a toate-iertător, Din necaz mă scoți biruitor Brațele mereu mi le-întărești, În lucrări ce nu par omenești! Dumnezeule a toate ziditor, Doar cu Tine sunt învingător Inima îmi umplii doar de pace, Când furtuni lovesc în carapace... Dumnezeule, cu dragoste de om Te apleci la cel mai mic atom Duci în spate marea de păcate, Rănile să fie grabnic vindecate. Dumnezeule, atât de îndurător, Fără Tine sunt un simplu muritor, Orb am fost atâta amar de vreme
RUGĂCIUNE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379688_a_381017]
-
deschide-o ușă înspre dragoste, Să învățăm că viața ni s-a dat s-o prețuim, Cu bine și cu rău, cu încercări și pacoste, Pe cei mai tineri tot mereu să îi povățuim: Iubirea s-o păstreze-n albă carapace, Să lumineze cu petale noi de pace. Citește mai mult Când orbitoarele lumini din albii ghioceiîși las-amprenta-n sufletele noastre surâzând,Din ei ne facem delicați, imaculați cercei,Jertfindu-ne, pe-altar de dor, iubirile arzând.Când inimile noastre-nlănțuite-ademenescToți șerpii din
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
deschide-o ușă înspre dragoste,Să învățăm că viața ni s-a dat s-o prețuim,Cu bine și cu rău, cu încercări și pacoste,Pe cei mai tineri tot mereu să îi povățuim:Iubirea s-o păstreze-n albă carapace,Să lumineze cu petale noi de pace.... XXIII. SĂ RĂSFOIM A MILOSTENIEI CARTE..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015. Dezbracă-mă de vini imaginare Și încălzește-mă cu un sărut, Cu tine-alături tot mereu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine? Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace, Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorul Iar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace, Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul. Citește mai mult Mi-ascund sentimentele-n pânza corabiei tale fugareSă plângă, să râdă, să cânte cu valuri nebune ori calme,Să uite că viața-i un film cu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
putea să mă poarte conduriiși cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine?Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace,Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorulIar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace,Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul.... XXXII. FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014. Ți-am spus vreodată, mare, că mă usuc de doru-ți, c-aș vrea
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
la motor ! Ajung la casa să plătesc. Bag mâna în buzunarul de la piept să caut portofelul. Iar portofelul...nicăieri ! Adică nu prin preajmă mea. Cu siguranță ...în preajma lui Costel ! Și neuronii aia doi ai mei se iau la ceartă în carapacea mare care e prevăzută pentru creier.Iar rozaliul din obraji se face în scurt timp, verde-albăstrui . La fel ca salopeta casierei ce ma privea suspect. - Am fost jefuit,trebuie să anunț poliția ! Dar casiera nu pare chiar surprinsă: - E veche
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
îndrăzneala de a cere iar, Clipe liniștite și pline cu har, Bucurii mărunte să-mi colinde ceasul Într-o rugăciune să-Ți aud și glasul. Iartă-mi îndrăzneala de a cere pace M-am închis în mine ca-ntr-o carapace, Viscole haine dau cu bici de iarnă, Peste lumea toată neaua vreau să cearnă. Iartă-mi îndrăzneala de a spune Da Vreau să stau de veghe în lumina Ta, Vremi de tulburare răul îl răscolesc Simplu și curat vreau să
IARTĂ-MI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371751_a_373080]
-
și pe ea, dar îi plăcea că era os dur, altfel cum ar fi suportat situația în care se afla? O amuzau atențiile exagerate care i se acordau, dar o irita compasiunea de orice natură, așa că se închise ursuză în carapacea ei, tot restul zilei. Noaptea dormi ca un buștean, spre bucuria Mariei care o vizită doar odată sau de două ori, fără să-i facă aspirație sau ventilație. Aparatele suspinau liniștite, pompând conștiincioase aerul regulat în plămânii mulțumiți. Referință Bibliografică
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
împerechierii! ). - Back! Back! Back! Înțeleg teama omului și mă retrag. Acesta nu are de unde să știe motivul izolării noastre forțate, iar eu sunt prea vrăjit de priveliște ca să-i explic. În cort descopăr o broască țestoasă dezorientată, care dispare sub carapace. O transport în afară, aud telefonul și recunosc glasulul lui Voquin. - Am rezervat trei locuri pentru mâine la doisprezece! zice. Cu Lufthansa! E singura cursă disponibilă spre Europa! Sau ai altceva? - N-am nimic, îi răspund, nici nu m-am
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
fiecare poem de iubire./ Diminețile se răsfăța în rouă,/ scuturându-se, - ca de friguri -,/ de toate lamentările unei inimi / devorată de sunetul alb / al ceasurilor goale...” ( Vânzătorii de taină). Austeritatea tonalității, voind parcă să denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul: " Eu te citesc undeva, / dincolo de vorbe, / de ușa zăvorâtă / unde sufletul îngână / „simfonia viselor pierdute”... (În fiecare ticăit). Imaginarul și realitatea, în poezia Valentinei
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cine să definească vrerea închisă sub carapacea emoțiilor pătimașe? Cine să bifeze aripile noastre în cosmos? Cine să vină la țărm din marea secată? Cine să ne curețe de solzii tămăduitori? Nu e Cineva să ne rănească, Nu e Cineva să ne supună. Deși murim, untdelemnul vibrează
CINE SĂ NE ÎNCINGĂ ÎN SACRU? de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378815_a_380144]
-
desfacere a "cochiliei" ființei ca o extincție "în sânul cosmic": o "impulsiune inconștientă de a se trage spre un embrion de întuneric, spre un loc originar, cavernos, în care orice ecou al vieții din afară să se stingă"10. Zidul "carapace" este dublat însă, în permanență, de "simbolurile ascensionale": castel, palat, cetate, tumul, dom, turn, clopotniță, boltă, schele, arcuri.11 Toate aceste geometrii sacre sunt verigi ale ciclului etern, "sigilii" ale faptei umane. Ridicarea lor, conviețuirea lângă ele, meditația, conferă după
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din care provine e grevată de minciună, ipocrizie, lașitate. Așa stînd lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial, dar care îi dă, totuși, posibilitatea de a trăi conform propriei structuri interioare. Personajele piesei nu sînt identități bine stabilite, nu au nume, nu sînt înregimentate în clasificări sociale, sînt doar "El 1" (CONSTANTIN PUȘCAȘU
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
au fost sau mi se-ntâmplă. Nici viitorul nu-i prea limpede. Caut să intru În ritmurile istoriei, să fiu ca unii și ca alții, să „rezonez” cu vremurile, să mă pliez cum vor ceilalți și parcă nu Încap În carapacea care mi se prescrie. Vreau să fiu un „model”, dar acesta nu se nimerește cu ceea ce pot eu. Știu că, de undeva, de sus, Îmi vin alte adieri, alte chemări ce par să fie pe gustul meu. Pământul din mine
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și-a găsit forța pentru a susține o conversație mai lungă”. Încă o dată: detaliile și inflexiunile sunt incomparabile! V Aici, seducătorul profund devine admirabil, satanic de admirabil, din ce În ce mai mult. Străfulgerarea aceasta de fericire care Îl strivește nu Îi știrbește totuși carapacea țestoasă În care s-a Închis. El nu are Dumnezeu În fața celor spuse de nobila Îndrăgostită, care nu a regăsit - căci nu a mai Încercat niciodată așa ceva -, ci a găsit Într-un sentiment adevărat grațiile timide ale unei fete de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bun în tine1222. Nu cred să existe o țară în lume în care sentimentul de destrămare să fie atât de puternic. Inutilitatea oricărui demers ne face să ne retragem, azi, la 20 de ani de la Revoluție, într-un gen de carapace în care să ne ferim de ticăloși, de răutate, de boli, de combinații periculoase și inutile. Nu există o țară din lume care să renunțe atât de ușor, cu atâta seninătate, la elitele sale, la întreg potențialul său de afirmare
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Sângele și Iubire bolnavă, precum și un fragment de jurnal. Eugen Ionescu este prezent cu Lateral, „dintr-un roman ce va apare” (7-8/1933), iar Arșavir Acterian semnează câteva pagini din Jurnal. În publicistică, este combătut ermetismul cu orice preț, considerat „carapacea după care se ascunde incultura” (Ieronim Șerbu, „Sfârâiacul” sau O anumită poezie modernistă), producând confuzie în lirica română (Pericle Martinescu, Despre anumite moduri poetice și anumiți poeți). Edgar Papu abordează teme de estetică generală: Note pe marginea problemei culturii, Sensul
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
al cizmei. Rana nu era gravă, dar trebuia să i se scoată sfărâmăturile. „Toate așchiile acelea”, cum spunea Charlotte. Un alt rănit se plângea, cât era ziua de lungă, afirmând că, sub ghips, piciorul îl mânca îngrozitor. Se răsucea, scărpina carapacea albă ca și cum unghiile i-ar fi putut pătrunde până la rană. „Scoateți-l, implora el. Mă roade. Scoateți-l, sau îl sparg eu cu un cuțit!” Medicul-șef, care nu lăsa din mână bisturiul douăsprezece ore pe zi, nici nu voia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mișcat de soarta tânărului răzvrătit, decât de propriul lui înec, evitat în ultima clipă, cu o oră mai înainte! Înainte de a ne despărți, la o răspântie din mahalaua în care locuia, Pașka mi-a întins partea mea de pește: câteva carapace lungi de lut. Apoi, cu un ton ursuz, ocolindu-mi privirea, a întrebat: - Și poemul despre cei împușcați unde poate fi găsit? - Am să ți-l aduc mâine, la școală, trebuie să-l am acasă, copiat... Am spus asta pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la începutul secolului și să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele. Să uit că, dacă trăiam, era datorită trenului care se furișa orbecăind printre convoaiele pline de carne omenească sfârtecată, un tren care îi ducea pe Charlotte și pe copiii ei ca să-i ascundă în străfundurile protectoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
coborau - parcă pentru a mă împinge tot mai adânc în megalopolisul opac. Rarele mașini care-mi ieșeau în cale păreau să fugă de el cu toată viteza, drept înainte. Un vagabond, când am trecut pe lângă el, s-a mișcat în carapacea lui de cartoane. A scos capul, vitrina din față l-a luminat. Era un african cu ochii grei de un fel de nebunie acceptată, calmă. A vorbit. M-am aplecat spre el, dar nu am înțeles nimic. Era probabil limba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
anturajului “fără a se opune vindecării prin inițiative intempestive sau un activism jenant”. Refuzul regresiei denotă teama de pasivitate și condamnă pe bolnav la o supraadaptare costisitoare pentru sănătatea sa. La fel ele dăunătoare este și închiderea bolnavului într-o “carapace”. Atitudinea de încurajare a regresiei are consecințe nefavorabile asupra instalării stării ele vindecare (I. B. Iamandescu). 4. Bolnavul închipuit Weitbrecht consideră problema ipohondriei “un focar în care se concentrează problemele nesoluționate ale medicinii și psihiatriei”. Prin ipohondrie se înțelege după
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ne vor mai ataca. Forțîndu-i mâna, Durdrin se ridică, dar priveliștea pe care o văzu îl făcu să-și fi dorit să nu se fi ridicat. Pe suprafața apei pluteau corpurile neînsuflețite a cel puțin douăzeci de meduze, toate având carapacea cornoasă despicată și lăsând să se vadă un țesut care semăna izbitor de mult cu cel al unui creier uman. - Cum ai făcut? îngăimă Durdrin. - Știi că sunt mai îndemînatică decât tine cu laserii. M-am gândit că până la urmă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
scoteau sunete, curenți de vapori iar unele deserveau în mod evident câteva organe de simț. Deși nu era sigur, fiindcă nu se ridicase niciodată atât de sus, Bella credea că pe partea superioară mătcile erau acoperite de un fel de carapace. - Stăpânul Suprem spune bucuros că tu ești aici. - Asigură-l că și eu mă bucur și prețuiesc cum se cuvine importanța întîlnirii noastre. - Stăpânul spune că asta abia urmează să vedem... El îngrijorat că tu greu pricepi imposibil motivele noastre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să amplifice puterea ansamblului, luptătorii de pe Kyrall forțau cu gândul materia să se transforme. Era greu însă să străpungi carcasa unui policorn doar gîndindu-te la ca. Când îți închipuiai însă că ești ochiul scăpărător al unui animal imens și invincibil, carapacea bestiei crăpa cu mult mai multă ușurință, deși omul depunea același efort. Imaginea aceea mentală conferea însă coeziune și coordonare față de ceea ce ar fi putut face fiecare dintre ei dacă își folosea mintea separat. Acum însă nu era vorba de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]