483 matches
-
eterogene sub raport cronologic - pune automat astfel de probleme de tipologizare. Mai ales că fiecare dintre opuri își reclamă o doză de autonomie bibliografică, iar eventualele - să le zicem așa - "bisericuțe" folosesc implicite criterii de popularitate. Putem grupa memorialistica de carceră din Jurnalul fericirii alături de didahiile erudite din Dăruind vei dobândi și de ludicul intransigent din În genul tinerilor doar pentru că în primii ani postrevoluționari ele atinseseră, independent sau prin contaminare, statutul onorant de cărți-cult. Și, implicit, de cărți extrem de bine
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
fi fost niciodată așa de îngrijit dacă te creștea o târfă. Nu vezi că nu se ține nici măcar de cuvânt? Te-a trădat!». Ultima propoziție a strigat- o. Au trebuit să ma ia cu forța și să mă ducă la carceră. După un an am aflat de la șeful cel nou că mama nu fusese niciodată convocată la vorbitor.” (Grădinarul) Stă adesea pe bancă și se uită la cer. Când se lasă seara și albastrul nui nici închis, nici deschis. Cântecul ăsta
Kadiș by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4657_a_5982]
-
-i muncă pentru femei! Rosti clar și răspicat: „Împușcați-mă! „Noi deportații urmăream muți de spaimă ce putea urma după cutezanța rusoaicei Jenia”, spune doamna Condruț. În cele din urmă NKVD-ul și-a spus cuvântul. „Politrucii” o condamnară la carceră în curtea lagărului. „Ne-am strâns cu toții seara, într-o baracă”, îmi povestește doamna... „și am urmărit-o din priviri pe Jenia, cum o escortau doi soldați înarmați, până la carcera care de fapt nu era decât o groapă adâncă săpată
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
NKVD-ul și-a spus cuvântul. „Politrucii” o condamnară la carceră în curtea lagărului. „Ne-am strâns cu toții seara, într-o baracă”, îmi povestește doamna... „și am urmărit-o din priviri pe Jenia, cum o escortau doi soldați înarmați, până la carcera care de fapt nu era decât o groapă adâncă săpată în pământ. N-avea scară, decât un acoperiș sprijinit de patru bârne și fără nici un perete. Au îmbrâncit-o de sus. Unul dintre soldați i-a luat pufoai-ca, după care
Agenda2005-25-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283844_a_285173]
-
coborînd singură scara către beci, am descoperit că omul făcuse pe perete un adevărat tablou din fecale; un fel de schiță a unui peisaj. Adică omul acela nu mai avea absolut nimic, era aproape gol, stătea de unul singur la carceră și și-a „desenat” o operă de artă. Mi-am zis: acesta e omul. M-am dus sus în birou și am încercat să le explic colegilor entuziasmul meu, dar bineînțeles că au rîs de mine. M-am supărat foarte
Ester Naomi Perquin: „Munca de gardian la închisoare mi-a oferit o experiență bogată“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5027_a_6352]
-
volumul America al lui Fr. Kafka, de astă dată, prin dilatarea fantastic-tenebroasă a spațiului domestic. Nota aceasta din ce în ce mai gravă se regăsește în Corbul lui Poe sau în poezia lui Bacovia (,isterie macabră"), până la a deveni terifiantă, ca în Odiseea (,o carceră a răzbunării divine"), în Eneida (,un înfiorător adăpost obscur"), în O făclie de Paște (o ,citadelă a fricii"). Adâncindu-se în tragic, spațiul închis ia forma capcanei, a ,ănchisorii" (Dante, Hugo, Gogol, Dostoievski). a ,camerei de tortură", anihilată ironic în
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
e, în același timp, un bestiar și un labirint. Poate și fiindcă mamele lipsesc. Iar personajele le caută, cu înfrigurare, dar zadarnic. Nu doar Raoul nu are mamă. Și pe acest criteriu, al absenței mamei, e posibilă substituirea, într-o carceră de la Bastilia, dintre un episodic țap ispășitor, Seldan, cel care-și strigă, fără încetare, mama, și fratele cel geamăn al regelui Franței, iar apoi dintre acesta și regele Franței însuși. Singurul personaj care își găsește mama (de altfel, exclusiv spre
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
discreționar împotriva categoriei deținuților politici, persoane considerate o amenințare directă sau indirectă la adresa noului regim politic. „Chiar dacă nu era prevăzută în mod expres exterminarea deținuților politici, regimul de detenție instituit prin acte normative menționate (reducerea rațiilor alimentare, izolarea, regimul de carceră, interzicerea legăturilor cu familia, a dreptului de a primi pachete), dar și prin acțiuni ce depășesc cadrul legal (lipsa medicamentelor și a îngrijirii medicale refuzul de a acorda asistență adecvată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării
EXCLUSIV. Ion Ficior, torționarul de la Periprava, trimis în judecată by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21861_a_23186]
-
peste piept ca un râu. Cu mâna stân gă, apucă firele de jos ale bărbii răsucindu-le gânditor. Capul masiv are în umbră o oroloegerie a lui, nevăzută, un mecanism prodigios (așa cum roboții-jucători de șah purtau, în căpățâna cât o carceră, un om, un profesionist al jocului)... Num-aș mira să-l aud zăngănind prelung, înfundat, scoțând, un zgomot greu de lanțuri și de scripeți, înainte de a bate o oră.
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
aici de a stabili o periodizare a fazelor de infiltrare a ideologicului în creație. Spre sfârșitul domniei lui Gheorghe Gheorghiu-Dej s-a văzut un început de dezgheț. A încetat prigoana în masă a mânuitorilor de condei, au fost eliberați din carceră numeroși cărturari învinuiți fără motiv, s-a reînnodat o legătură cu tradiția, s-au deschis ferestre și spre alte țări de pe glob. Desprinderea din chingile Moscovei, începută timid și precaut încă din inițiativa fostului ceferist, a cunoscut un avânt când
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
ca un arc torsionat ca un cerc între istorie și mit iluzii ale necuprinsului și ale prea plinului găuri negre și diluții de gînduri în nesfîrșitul palpabil ca o cascadă de existențe unele visate de altele unele mîncate de altele carcere fără repaos labirinturi înflorind în viața mea zugrăveală și cenușă am reușit să depun mărturie despre Tine dar nu am fost întru Tine aștept în vidul gîndului în care s-a născut să se întoarcă timpul înapoi în miezul labirintului
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
pleznesc în ceața toracelui în întunericul animal imagini se scurg încet cu tot raiul de sînge porumb smuls de pe știuleți cangrenați amintirile mele tunel luminos seringă moleculă tratament metafizic pistonul împinge baroc atonal prin cancerul inocenței sevă în oase arse carcere sincopate un mozart bătrîn armonizînd centrii vitali ai exorcismului lupta cu îngerul și-a înverzit spinii în crahul spectral și canibalismul măștii și cutremurul cuptoarelor și holocaustul de cristal rod pînă la era de os a ființei unde victoria asupra
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
ce mănîncă săracul? De ce nu-l interesează pe editorul din Frankfurt, să zicem, cum miroase parfumul din cartea Norei Iuga. Editorul din Frankfurt vrea un raport exhaustiv despre dictatura din România pe paragrafe: cozile, frigul, întunericul, informatorii, cenzura, cultul personalității, carcera națională, noaptea, harta cu punctele de trecere ale Dunării pe malul iugoslav, împușcăturile. De ce editorul din Frankfurt selectează cărțile din Est după ponderea procentajului politic și nu-l interesează, vai, nici un pic, disperata tăcere care se ascunde într-un labirint
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
grație unui protest semnat de cărturari de vază europeni. Informat de tribulațiile tânărului A.K., autorul Muntelui vrăjit reținuse în special un amănunt, pe care i-l comunicase în epistolă expeditorul. Alături de expresia de admirație, solicitantul mai amintea că în carceră evocase câteva pagini din Casa Buddenbrook care l-au îmbărbătat: Thomas, fratele mai mare, senatorul la aproape 50 de ani trăiește o revelație. E năpădit subit de spaima morții și se liniștește aducându-și aminte de un eseu conceput de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
căruțe ce trec prin vaduri stropite de soare, prostii pe care să le poată da și el altora, la schimb sau pe bani. Pobjoy lălâul e o specie între om și girafă: e așa de înalt încât atunci când intră în carceră trebuie să se îndoaie din mijloc de parcă mi-ar face temenele - invers de cum ar trebui, dată fiind situația. Așa că mă văd silit să mă ploconesc și mai și, să mă cocârjez până dau cu nasul de băltoacele și mâzga de pe
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
după moarte, spre a se grupa, în final, în două curente. Primul e cel al „acusmaticilor”, un soi de sihaștri mizantropi punînd accent pe asceză, potrivit credinței că viața e o pedeapsă pe care sufletul trebuie s-o îndure în carcera trupului. Din această perspectivă, viața e o penitență acerbă, singurul lucru pe care îl poți face fiind să înăbuși carnea în vederea slăbirii legăturii ei cu lumea. De aici nuanța care va face carieră în gîndirea greacă: trupul e mormîntul sufletului
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
să-i salut pe apeviști cu stânga. — De ce? — Ca să văd dacă se prind. S-au prins, bineînțeles, căci puțini îi băteau la vigi lență. L-au judecat sumar, l-au găsit vinovat de erezie și l-au ars pe rugul carcerei. De atunci au trecut treizeci de ani și mai bine. Nu l-am mai văzut deloc pe Dan Alexe. Abia în ultima vreme am dat, din întâmplare, peste câteva articole sub care se semnase. Pe urmă au venit fotografiile de pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de galbeni îți putea înlesni evadarea. Aur avea Zlota, chiar în trupul lui, dar pentru a obține cantitatea necesară îi trebuia timp de care iarăși nu ducea lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
putem bucura în tihnă de ceasul acesta sinistru? Vă interesez? Sunteți prea amabil. De altminteri, acum chiar sunt în primejdie de a vă interesa cu adevărat. Înainte de a mă explica în legătură cu judecătorii-penitenți, trebuie să vă vorbesc despre desfrâu și despre carceră. Vă înșelați, vaporul merge repede. Dar Zuider Zee e o mare moartă sau aproape. Din pricina malurilor joase, pierdute în ceață, nu știi unde începe și unde sfârșește. Neavând nici un reper, nu putem aprecia viteza. Înaintăm, dar nimic nu se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ne ține țepeni, înainte de a ne duce în insulele grecești ar trebui sa ne spălăm din cap până-n picioare. Acolo aerul e cast, marea și plăcerea curate. Iar noi... Să ne așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la carceră. Da, o să vă spun îndată despre ce-i vorba. După ce m-am zbătut în fel și chip, după ce-am scos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinentă, descurajat de atâtea eforturi inutile, am hotărât să renunț cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
toate părțile și că trebuia să mă împac cu acest gând. Se sfârșise cu viața orgolioasă, dar o dată cu ea se sfârșise și cu mine, și cu răzvrătirea. Trebuia să mă supun și să-mi recunosc vina. Trebuia să trăiesc în carceră. E adevărat, nu cunoașteți acea temniță aflată sub pământ, numită în evul mediu carceră. De obicei, erai uitat aici pe viață. Temnița aceasta se deosebea de celelalte prin dimensiunile sale iscusit chibzuite. Nu era destul de înaltă ca să poți sta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
viața orgolioasă, dar o dată cu ea se sfârșise și cu mine, și cu răzvrătirea. Trebuia să mă supun și să-mi recunosc vina. Trebuia să trăiesc în carceră. E adevărat, nu cunoașteți acea temniță aflată sub pământ, numită în evul mediu carceră. De obicei, erai uitat aici pe viață. Temnița aceasta se deosebea de celelalte prin dimensiunile sale iscusit chibzuite. Nu era destul de înaltă ca să poți sta în picioare, dar nici îndeajuns de lată ca să te culci Te îngrămădeai în ea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Judecata de Apoi. Îngăduiți-mi să râd cu respect. O aștept fără teamă. Căci am cunoscut lucrul cel mai rău: judecata oamenilor. Pentru ei nu există circumstanțe atenuante și chiar în buna intenție văd o crimă. Ați auzit măcar de carcera în care se scuipă, imaginată de curând de un popor ce voia să arate că e cel mai de seamă de pe pământ? E vorba de o cutie zidită, în care prizonierul stă in picioare, dar nu poate să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dar pentru puțină vreme, trei ani mai exact, dar atunci nu se numea religie. De atunci săpunul lipsește, avem nasul murdar și ni-l ștergem unul altuia. Toți chiulangii, toți pedepsiții, ne scuipăm unii pe alții și apoi zdup, la carceră cu noi! Totul e cine scuipă primul. Îți voi spune un mare secret, dragul meu. Nu aștept Judecata de Apoi: ea are loc în fiecare zi. Nu, nu-i nimic, tremur puțin din pricina umezelii ăsteia blestemate. De altfel, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
asta puteți fi sigur. Și-a strigat suferința, agonizând, și de aceea îl iubesc, pe El, pe prietenul meu, care a murit fără a ști. Din nefericire ne-a lăsat singuri, ca să continuăm, oricum și oriunde, chiar ghemuiți într-o carceră, știind ce știa și El, dar nefiind în stare să facem ce-a făcut și să murim așa cum a murit El. Au încercat, firește, să se slujească de moartea Lui. Ce idee genială să ni se spună: Nu sunteți albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]