2,375 matches
-
la Securitate. Ce i se poate reproșa ar fi faptul că dezbaterea e prea intelectualizată, între un securist și un comunist, inteligenți și foarte emancipați. Dar, dacă nu ar fi așa, discuția nu ar mai fi interesantă și astăzi, căci caricaturi voluntare sau involuntare ale dogmatismului (deci caricaturi ale unei caricaturi - ceea ce e prea mult și imposibil de suportat) avem destule din literatura anilor '50 și chiar '60. Desigur că astăzi se discută cu totul altfel despre comunism, dar dezbaterea satisface
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
ar fi faptul că dezbaterea e prea intelectualizată, între un securist și un comunist, inteligenți și foarte emancipați. Dar, dacă nu ar fi așa, discuția nu ar mai fi interesantă și astăzi, căci caricaturi voluntare sau involuntare ale dogmatismului (deci caricaturi ale unei caricaturi - ceea ce e prea mult și imposibil de suportat) avem destule din literatura anilor '50 și chiar '60. Desigur că astăzi se discută cu totul altfel despre comunism, dar dezbaterea satisface curiozitatea pentru o etapă istoricizată. În jurnalul
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
că dezbaterea e prea intelectualizată, între un securist și un comunist, inteligenți și foarte emancipați. Dar, dacă nu ar fi așa, discuția nu ar mai fi interesantă și astăzi, căci caricaturi voluntare sau involuntare ale dogmatismului (deci caricaturi ale unei caricaturi - ceea ce e prea mult și imposibil de suportat) avem destule din literatura anilor '50 și chiar '60. Desigur că astăzi se discută cu totul altfel despre comunism, dar dezbaterea satisface curiozitatea pentru o etapă istoricizată. În jurnalul lui Chiril Merișor
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
crede normal, iese din sfera interesului etnografic, psihanalitic sau filantropic pentru inadaptați sau exotici. Încadrarea personajelor în categoria freaks ai cinematografiei americane mi se pare nefondată din două motive: 1. familia lui Olive, Little Miss Sunshine, nu este familia Adams, caricatură a filmelor gore, un fel de îmblînzire a terifiantului, un Muppets Show pentru oligofreni, și nici familia Bundy, buchetul de looseri simaptici; 2. există o tradiție pe care road movie-ul celor doi regizori americani o exprimă în felul său și
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
desface aripile mai întîi/ să nu le vină în minte să fugă,/ apoi aruncă viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul nu se cruță nici pe sine. Vampir ce suge sîngele Creației, d-sa vădește tactul de a-și pune în scenă propria suferință ce se
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
Publicația și-a regăsit intransigența și dramatismul care aveau cândva atât de mare ecou în conștiința cititorilor. Predomină informațiile de ultimă oră, anchetele sociale, analizele succinte și revelatoare ale situației din România. În fiecare număr este prezent Ion Barbu, cu caricaturile sale caustice. Formula grafică (din care nu lipsește policromia) este modernă și elegantă. Sunt toate șansele ca această nouă serie să-și creeze un public stabil și să dureze. Plecarea unui critic Aflăm din Ramuri (nr. 6) că a murit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
a boemei artistice din cafenelele Kurfürsterdamm-ului berlinez. Mâinile disproporționat de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de obicei anii Republicii de la Weimar sunt caricaturile în care Georg Grosz a opus lumea îmbogățiților împietriți în filistinism și cea a schilodiților de război sau doar de sărăcie. Cele două tablouri de mari dimensiuni incluse în expoziție - Stâlpii societății și Eclipsa solară - sunt mai puțin incisive decât
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
artiști reprezentați, este îndeobște asociat cu mișcarea expresionistă, ci mai ales pentru că a refuzat explicit orice asociere cu Noua obiectivitate. Pe de altă parte însă, chiar dacă paleta sa are o libertate caracteristică expresionismului, chiar dacă n-a fost niciodată preocupat de caricatură ca joc, atracția lui Beckmann pentru lumea citadină îl apropie de subiectul manifestării de la Metropolitan... Mai mult, perioada anilor '20 a fost una dintre cele mai fertile din cariera sa și nimeni în secolul al XX-lea nu a reușit
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
afacere privată - un dictator, uitat. * Somnul - operă de artă inconștientă. - Somnul lui era o capodoperă, - autor necunoscut, - probabil un pictor mare. Picasso?... * Amprenta somnului, - ceva unic fiecărui individ, o caracterizare stampilată, înscrisă în pielea în diverse locuri, - de neșters. Visul, caricatură a existenței. Progresul adevărat ar fi să rămânem pe loc, - credința unui fixist. * în 1976, toată lumea în România începuse să mănânce Hot-Dog, - câine fierbinte, - pe la colțuri de străzi, - sandvișul american. Un corn tăiat în două, peste care vânzătoarea arunca o
Note, contra-note by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7708_a_9033]
-
foarte multe despre acest debut. Dincolo de premii, filmele își dobândesc un statut special și prin receptarea în lumea din care au provenit, iar lumea lui este în primul rând o lume românească, lumea unei Românii profunde de care ne îndepărtează caricaturile folcloristo-butaforice gen "Eterna și fascinanta Românie" sau kitschul triumfalist al "fabulospiritului" emanat de cine știe ce conțopist prăfuit, ambele exportate cu tam-tam ca material autentic românesc. Filmul a fost prezentat recent la închiderea primei ediții a festivalului de scurt metraj de la Piatra-Neamț
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
este "un artist al turnului de fildeș", cum a fost acuzat în epocă (o constatare inofensivă dacă n-ar fi un reproș grav al unui recenzent dogmatic). Dar lumea aristocratică, meschină în preocupările ei, este detestată cu inteligență artistică, rafinată. Caricaturile personajelor contrapuse lui Ioanide (de la Pomponescu la Hagienuș și ceilalți) sunt executate cu un umor fin. Observația lumii sociale este filtrată printr-o lentilă îmbibată de cultură. Ochiul realist al naratorului exprimă rafinamentul unui stagiu îndelungat în muzee, mitologie și
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
efemer. Când nu e în guvern suferă de a nu fi ministru, când e ministru suferă că a părăsit arhitectura". Avem aici argumentul cel mai important pentru a nu accepta aprecierea simplistă, din considerente de simetrie, că Pomponescu ar fi caricatura lui Ioanide. Să revin la ideea de început a acestui paragraf, nu înainte de a sublinia faptul că Ioanide exemplifică nu un geniu, ci, mai vag, un om metafizic. Din acest motiv, aș scoate din discuție, cum am spus, termenul de
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
scenă, cu lacrimi de disperare pe obraji: pentru că nu poate chiar totul, pentru că lăcomia lui de a poseda e uneori neputincioasă. Oamenii de piatră, demonii sunt, nolens-volens, umanizați. Nu sunt niște ticăloși "de manual", așa cum propaganda comunistă îi înfățișa, în caricaturi de presă și în romane involuntar- caricaturale, pe dușmanii regimului: burtoși, urduroși și gușați, cu ochi în care sticlesc poftele. Iar mediul lor de existență și acțiune, Pătârlagele, Câmpuleț, Turnuvechi (geografia imaginară a scriitorului, infiltrată în cea reală), nu are
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
pentru o femeie, e probabil cea mai răspîndită, chiar în limbajul familiar (poate pur și simplu pentru că maimuța e un nume animalier cu formă gramaticală de feminin; dar și pentru că animalul în cauză e văzut, tipic, ca un fel de caricatură a omului; de altfel, și corespondentul masculin - maimuțoi - are un sens foarte general depreciativ: "tînăr oarecare, lipsit de importanță, fără valoare"). Sensul e atestat de prin anii '30-'40, atît de cercetători (Al. V. Dobrescu, Argotul, 1938, G. M. Dragoș
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
poreclit "Tapirul". Va fi cu el nu o dată în conflict. Lui Mihai Gafița, care amâna să-i citească manuscrisele depuse la Editura Cartea Românească, i se dă un cognomen subliniat ironic: "Gafu". Dar portretele cele mai reușite, bătând uneori spre caricatură sunt ale lui Eugen Barbu și Paul Georgescu. Pe primul și-l amintește ca debutant, adresându-i-se polemic: "...nu-l uit pe E.B., ăla sărăcuț și sfios pe care ni l-a prezentat Crohmălniceanu la "Viața Românească", în sala
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
creadă că, de fapt, majoritatea cetățenilor și grosul clasei politice ar fi devotați unor principii mai înalte. Adevărul este că nu sunt. Dovadă stă frenezia cu care votează, când i se oferă șansa să-și aleagă conducătorii, cercetați penal, incompetenți, caricaturi sau și mai grav: personaje care le au pe toate astea la un loc. Euroscepticismul și criza Lipsa de orizont resimțită acum a mai dezarmat România, la o scară mult mai mare, imediat după mineriadele din ’90. Atunci, speranțele au
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
în cap și și-a lăsat o mustață ostentativă, ca să semene cât mai puțin cu poza care l-a făcut celebru și pe care o au afișată, în ghereta lor, toți polițiștii de frontieră din spațiul Schengen. Practic, părea o caricatură de interlop și totul în figura lui urla: Arestați-mă, sunt un infractor! Cu toate astea, se plimbă liber ca pasărea cerului, pentru că polițiștii suferă, în general, de orbul curcanului. Mai ales când sunt stimulați să sufere. Altfel, Kiril era
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu fața avidă, în goană după bani și vicii. N-aveam nevoie să văd ființele astea: nu era fiecare din ele imaginea tuturor? Toți erau făcuți dintr-o gură de care spânzura un pumn de viscere, terminându-se într-o caricatură de sex. În mod neașteptat mă simții mai agil și mai ușor; mușchii picioarelor lucrau cu o viteză surprinzătoare. Mă eliberasem de toate obstacolele existenței. Îmi ridicai umerii. Era un tic din copilărie, îl aveam ori de câte ori scăpăm de o dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În bibliotecă, din documente, le reconstituia destinele. Dar va veni o vreme În care vei conspecta cărți & gazete de-acasă, prin internet. Va fi sacrificată o anume poezie a actului, În favoarea comodității lui. Ca-n Livada cu vișini... Privesc o caricatură ( impropriu, spus) de-o nebă nuită subtilitate, la prima vedere : o pasăre, În colivie, scoate un tril. PÎnă aici nimic nou. Numai că autorul desenului a avut geniala idee să pună și trilul respectiv, care-a ieșit din colivie, Într-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
scriitor este cu atât mai important cu cât, văzut și investigat din multiple unghiuri critice, e consacrat ca atare, rămâne în picioare. Iar pentru fiecare dintre acești critici care contează, a-i vedea pe ceilalți nu numai sub forma unor caricaturi e prima treaptă a înțelegerii. Citit, până la un prag, cu interes și plăcere, pentru buna priză la textul literar și corecta lui resemnificare critică, scrisul lui Cornel Regman lasă o impresie de ansamblu mai degrabă tristă. Între foiletoniștii artiști și
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
de data asta, Helmut Sturmer. Fotografii mari, asamblate pe suporturi de lemn, luminate poetic, subliniind, astfel, poezia luminii decorului din imagine, ansambluri de schițe, ele însele un fel de aparteu al scenografului cu libertățile interioare, aventuri savuroase ale graficii și caricaturii dublate de scurte comentarii pline de haz, ironie și autoironie, schele din fier greu pe care stau, ca într-o vitrină, măști grotești din spectacole, păpuși enorme surprinse, parcă, într-o mișcare subtilă, rafinată, monitoare pe care se derulează încontinuu
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]
-
fi cel mai mare prost dacă n-aș profita de ocazie, zise Poștașul, și cu un drum să scap pe toată lumea de o pacoste ca asta. Adevărul e că tuturor li s-a cam făcut lehamite de el, că în afară de caricaturile alea de Gulie, Tîrnăcop și Dendé, care-l urmează încă peste tot, nimeni nu mai vrea să audă de el. — Totuși sfatul meu e că puțină precauție nu strică, omul nostru e uns cu tot felul de alifii, și asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Doar un joc de băieți. Jocuri. Pentru băieței prostuți. 00000000000000000000000Dar tu l-ai auzit țipînd SÎnt regele castelului, iar tu ești un prăpădit mic și murdar! Stevie a răcnit asta la tine, dîndu-și aere, cu chipul schimonosit Într-o caricatură de monarh crud și despotic. Băiețelul e mai rapid și a ajuns mai repede decît fratele lui mai mare În vîrf. Băiețelul e mai bun la toate. Este mai sociabil, are mai multă personalitate, toată lumea spune, decît băiatul tăcut, melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la dimensiuni reduse, atenuate și acoperite de o piele puțin pistruiată, de o paloare rafinată. Trăsăturile familiei Lynch-Gibbon sunt croite pentru bărbați, totdeauna am simțit acest lucru, și, după părerea mea, portretul lui Rosemary, în ciuda drăgălășeniei lui, aduce cu o caricatură. — Bună, bobocule! am spus și am sărutat-o. — Bună, Martin, zise Rosemary fără să zâmbească și fiind în mod evident puțin șocată de ceea ce percepea a fi superficialitate din partea mea. Aduci vești de o mare gravitate, adăugă ea pe când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
model, trasă linii negre între fâșiile de lut. — De ce sculptorii de azi nu fac asemenea capete? am întrebat. — Nu știu, răspunse Alexander. Noi nu mai credem în natura umană în felul în care credeau vechii greci. Între simbolul schematizat și caricatură nu există nimic. Ceea ce caut eu aici este un fel de eliberare imposibilă. N-are importanță. Am să mă joc mai departe cu el, am să-l chestionez și, până la urmă, poate o să-mi spună ceva. Te invidiez, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]