686 matches
-
exista, nu-i vorbă, și în celelalte poeme, dar mai cu seamă ca reflex al detașării ironice (subminată în antifrază, orice rostire devine „dublă”), însă acum se poate observa fără echivoc cum - întocmai ca în Florile de mucigai - mizei parodice, caricaturale, îi corespunde, complementar și contrapunctic, tendința mitizator-elegiacă. Nu fără îndreptățire, Eugen Simion a identificat aici mărcile unei „dedublări” sui-generis a vocii poetice: „Un poem tipic pentru iscusința lui Marin Sorescu de a uni cele două voci este La Lilieci, istoria
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de date, mai bine ieși în stradă și chestionezi 100 de oameni la întâmplare, căci aproape sigur vei găsi o dispersie a opiniilor mai apropiată de cea a populației în ansamblu. Este limpede că exemplul de mai sus este unul caricatural și nu e de așteptat să cadă într-o capcană atât de evidentă decât cei care nu au nici un fel de cunoștințe tehnice în domeniul studiilor selective. În practica cercetărilor pe bază de eșantion apar însă situații în care distorsiunile
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
caracterologice) și prin ilustrarea lor în cadrul unei demonstrații epice de tip descriptiv. Pe rând, Gonzalv Ionescu (obsesia carierei universitare), Bonifaciu Hagienuș (leit-motivul avariției și al cupidității enorme), Ermil Conțescu (ramificațiile particulare ale clanului), Panait Suflețel (parodierea unor însușiri prin hipertrofiere caricaturală) și Pomponescu (obsesia carierei politice falimentare, încheiate tragic) se întîlnesc în structura romanului, alternând în registrul grav ca și în cel bufon, parodic. Tipologia călinesciană e remarcabilă chiar și în cea mai pretențioasă accepție a realismului contemporan. Scriitorul compune fizionomii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Unele ajustări ale demersului etnologic pot ascunde adevărate piedici intelectuale, conducând astfel la impasurile teoretice pe care le voi ilustra aici printr-un exemplu, ales în mod deliberat dintre abordările care s-au dovedit cele mai novatoare și mai puțin caricaturale. Noëlle Gérôme este o pionieră a etnologiei întreprinderii în Franța. Ea se situează într-o orientare foarte pregnantă în anii șaptezeci, care încearcă să studieze și să o valorizeze studiind-o cultura muncitorilor. Ea își realizează anchetele într-o uzină
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
incapabile și decadente, pierzându-se în lupte de prestigiu din alte vremuri, nu este decât un element al situației politico-administrative generale: apare o ruptură (care se accentuează foarte rapid) între o populație nepolitizată care joacă un rol de figurant ușor caricatural (alegerile) și o elită birocratică implicată în politică, dar care este lovită de sterilitate prin lipsa legăturii ei cu masele. Viața economică Suprastructura economică omniprezentă este CFHBC (Compagnie Française du Haut et Bas Congo), care abia în ultimii ani a
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de a integra șefia în structura satului, pe de altă parte, de a depăși această șefie introducând o încadrare sociologică independentă de ea (consiliul de notabili, tribunalele cutumiare, SLP etc.). Reformele Eboue se traduc în această regiune în imaginile derizorii, caricaturale, ale unui fals dialog între reprezentanții artificiali ai unei populații încă total alienate și o administrație de stăpâni, și unii, și ceilalți prinși în contradicțiile insurmontabile ale exploatării culturii de palmieri naturali. Producția forțată condiționează ansamblul elementelor situaționale. Iată o
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Principiul acestor anchete, asupra cărora vom reveni curând, este de a-i întreba direct pe membrii populației studiate (elevi, dascăli) dacă au suferit una sau mai multe "victimizări". Decalajul între experiența trăită de elevi și faptele cunoscute de administrație este caricatural când comparăm cifrele oficiale cu cele ale anchetelor de victimizare în mediul școlar, cărora echipa noastră le consacră o mare parte din cercetări (Debarbieux, 2004). Am scos în evidență experiențele de victimizare suferite de un eșantion de 3 871 de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
voința de a aplica directivele oficiale în această privință. Realitatea nu răspunde întotdeauna intențiilor. Regulamentul școlar e bine cunoscut, dar mulți se feresc să vorbească despre el, fără îndoială, de teamă să nu aibă necazuri cu superiorii. În această privință, caricatural e cazul unui director care ne spunea că "pedepsele corporale, ca furtunul, au fost interzise"... numai că avea unul la picioare! În școala lui, 32% dintre elevi spun că au fost loviți cu furtunul, 33% că au fost pălmuiți, iar
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
înclinată doar spre plăcere. Ilustrează o adevărată forță a naturii căreia nimic nu i se poate împotrivi. Cu toate acestea însă „mulți consideră că târgoveața din Bath este veridică.”386 Tot ce ține de ea stă sub imperiul exagerării, al caricaturalului, chiar al grotescului. Limitele sunt depășite, tocmai pentru a spori conturul unui personaj de o vitalitate impresionantă. Chiar dacă viața personajului feminin este marcată de sterilitate, cuvintele ei sunt cu siguranță vii, memorabile. „Femeia găsește în cuvinte o adevărată plăcere, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nevoia de libertate a personajului feminin. Târgoveața ilustrează o rezistență încăpățânată la întunericul unor precepte, chiar și după trecerea tinereții și a frumuseții de altădată, ea constată aceeași forță care o propulsează în a se exprima.398 Alison dobândește ceva caricatural, este hiperbolizată, așa cum apărea imaginea femeii vicioase în literatura misogină, deși ea nu încearcă decât să atace aceste clișee, „limbajul ei este prea fertil, promiscuu, fără control. Târgoveața valorifică polisemantismul”.399 A folosi sensul figurat al cuvintelor înseamnă a distruge
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înclinată doar spre plăcere. Ilustrează o adevărată forță a naturii căreia nimic nu i se poate împotrivi. Cu toate acestea însă „mulți consideră că târgoveața din Bath este veridică.”386 Tot ce ține de ea stă sub imperiul exagerării, al caricaturalului, chiar al grotescului. Limitele sunt depășite, tocmai pentru a spori conturul unui personaj de o vitalitate impresionantă. Chiar dacă viața personajului feminin este marcată de sterilitate, cuvintele ei sunt cu siguranță vii, memorabile. „Femeia găsește în cuvinte o adevărată plăcere, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nevoia de libertate a personajului feminin. Târgoveața ilustrează o rezistență încăpățânată la întunericul unor precepte, chiar și după trecerea tinereții și a frumuseții de altădată, ea constată aceeași forță care o propulsează în a se exprima.398 Alison dobândește ceva caricatural, este hiperbolizată, așa cum apărea imaginea femeii vicioase în literatura misogină, deși ea nu încearcă decât să atace aceste clișee, „limbajul ei este prea fertil, promiscuu, fără control. Târgoveața valorifică polisemantismul”.399 A folosi sensul figurat al cuvintelor înseamnă a distruge
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de biserică dar într-o atitudine de un pragmatism caraghios. El vrea doar să afle dacă sufletul își păstrează simțurile. Stănică e contradictoriu și exterior ca în toate: ba exprimă idei de liberă cugetare agresivă, ba devine mistic. Preoții sunt caricaturali, mai ales cel bătrân, Popa Țuică. Lui G. Călinescu îi ies mai ales caricaturile și pamfletele așa că își află în figurile lor un pretext potrivit. Un sobor de preoți își agită sutanele în jurul catedralei pe care o construiește Ioanide, obiectând
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
caracter sunt cele care apar mai pregnant pentru anturaj comportând fie accentuarea progresivă a tendințelor spre izolare și onirism steril, poziție care, în fond, traduce pe plan fizic agresivitatea și opoziția din planul ideativ, fie adoptarea unor posturi de originalitate caricaturală. în sfârșit printre tulburările de caracter preschizofrenice, Ey individualizează și heboidofrenia "lui" Kahlbaum (1885): subiecți tineri la care se instalează un comportament de opoziționism față de familie și societate în ochii cărora ei pot apărea drept niste psihopați perverși. Dar existența
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
discordant: bizareria, ambivalența, detașarea și impenetrabilitatea sunt semnalate la aceste cazuri. Bizareria schizofrenului este cea care își imprimă nota dominantă asupra întregului comportament încă din aceste prime faze, apărând ca o structură complicată și supraâncărcată de paradoxuri, generate de distorsionarea caricaturală a realității sub raportul trăirilor sau acțiunilor și care traduce simbolistica esoterică și absurdă proprie bolnavului. Ambivalența schizofrenului, trădează deteriorarea capacității de analiză și sinteză asociate disociației și comportă o permanentă pendulare între cei doi poli care pot coexista sau
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
s-a insinuat - că face ordine în literatură, a eșuat lamentabil în suburbane atacuri la persoană care au oripilat cititorii. Dezbaterea de idei și de principii a fost înlocuită la un moment dat cu pamfletul vulgar și cu portretul fiziologic caricatural (e mult mai dificil să te menții în albia civilității, a argumentelor: unora li se pare de-a dreptul castratoare această autoîngrădire, o nedreptate făcută „naturelului”, umorilor care își cer dreptul la exprimare!). Au fost scoase la suprafață vicii și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în Renaștere. Prezența măscăricilor și a nebunilor parodiază diverse momente ale ritualului serios, marcând ceea ce Jacques Le Goff denumise "un proces de laicizare a gândirii"7. Crezul și Tatăl nostru se numără printre textele cele mai des imitate într-o manieră caricaturală; în acest sens, Mihail Bahtin citează o aserțiune teologică din secolul al XV-lea, în care se recunosc următoarele: "permitem nebunia în anume zile, doar în scopul de a ne reîntoarce, apoi, cu mai mult zel, la slujirea lui Dumnezeu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodie se desemnează și deformarea ludică (a unui text, n.n.), și transpunerea burlescă a unui text, și imitația satirică a unui stil"58 (trad. n.), ba mai mult, termenul reunește cele trei forme "à fonction satirique", parodia strictă, travestiul, imitația caricaturală. În acest punct, teoria genettiană se desparte fără drept de apel de celelalte lucrări de specialitate, afirmând că aserțiuni precum parodiază un gen sau o școală literară nu au acoperire în practică, ele fiind apanajul pastișei, singura care imită o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să constate că parodia înseamnă "1. creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele literare ale altei opere literare sau ale unui autor în scopul de a obține un efect satiric sau comic; 2. imitație neizbutită, inferioară sau caricaturală a unui prototip, a unui original; p. ext. Bătaie de joc"73. The Oxford English Dictionary numește parodia "o compoziție în proză sau în versuri, în care specificul ideologic și formal al unui autor sau al unei clase de autori
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și mai degrabă cum este de obicei al fiarelor mării", dezeroizarea atrag după sine și atât de cunoscuta tehnică a demitologizării: "Hercule socoti că venise sorocul pentru cea de a treisprezecea muncă". Comentariile naratoriale suplinesc accesele satirice printr-o mină caricaturală, pe care Seneca o imprimă, acid și inspirat, tuturor în egală măsură, așa încât nu-l iartă nici pe Hercule, pe care îl numește când "grecotei", când "prea puțin subtil" și-l pune să vorbească în versuri preluate din Odiseea homerică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mușca din țărână;/ Uite, această măciucă adesea regi falnici răpuse./ Ce-i bâiguiala aceasta cu tulbure glas turuită?/ Clătinătorul tău cap l-a ivit ce popor și ce țară?/ Spune deschis!". Aspectul parodic al operei se completează fericit cu aspectul caricatural al tuturor personajelor, fie că este vorba de cele episodice (Parcele), secundare (Hercule), sau despre personajul central, în fond un autentic antierou. Claudius este ridiculizat prin faptul că i se atribuie nebunia de a se mai crede încă cezar chiar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limba pe care ele o folosesc, latina, dar o latină forțată să se "mlădieze" pe un subiect "mai puțin nobil". Stilul nobil, grav, care ar trebui să ne emoționeze, își schimbă destinația: aici instruiește, critică și deviază într-o direcție caricaturală. În mare, suntem astfel pregătiți pentru întâlnirea cu fantomaticul Don Quijote, cel ce pare mereu dominat, în logica realității primare a textului, de Sancho Panza care, nu de puține ori, se amuză pe socoteala stăpânului, maimuțărindu-l. Totul este (și nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
chiar de la comentarea frecventei afirmații că orice artist începe printr-o pastișă, adică "printr-o imitație, voluntară sau nu, cu intenții ironice, critice sau simpatetice. Atitudinea poate fi respectuoasă, chiar admirativă, înainte de a fi parodică (...) între experiența identificării și intenția caricaturală" (în Biografia ideii de literatură, vol. IV, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1997, p. 153). 317 Cf. Sangsue, Daniel, La parodie, Hachette, Paris, 1996, op. cit. 318 Vezi Jankélévitch, Vladimir, Ironia, traducere din limba franceză de Florica Drăgan și V. Fanache, postfață
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
El visează să-și construiască monumente din ce în ce mai mari, care să se înalțe din ce în ce mai sus, pe vârfurile munților, iar capul lor să fie întotdeauna mai sus decât norii. Scriitorul duce la extrem dorința de stăpânire a lui Stalin, dându-i proporții caricaturale. Extazul conducătorului este umbrit de un moment de îndoială, când apare o "problemă neclară" în legătură cu ce anume poate fi mai sus. Stalin se gândește la relația sa cu Dumnezeu, pe care fostul seminarist nu l-a scos cu totul din
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
din Samosata (125-180) îi datorăm un tratat despre istoriografie în care, vorbindu-ne despre filozoful ambulant Peregrin (a murit autoincendiat în 167), ne prezintă o caracterizare a creștinilor timpului său. Mărturia sa, a unui autor necreștin, ne ofere un cadru caricatural specific eroului ocazional, ținut în cinste și de către creștini. Pentru el, creștinismul este o înțelepciune admirabilă a cărui origine se regăsește în acel mare Om, răstignit în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii Legii etc.), autorul preferă să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]