837 matches
-
pierdut. Ajunși acolo nu au găsit ficat, în schimb au consumat o friptură de porc, făcută la grătar, cu garnitură de cartofi și au ciocnit câte un pahar de vin roșu. Tu ce faci cu mașina, l-a întrebat neliniștită Carmina când a văzut că Ovidiu a întins mâna după sticla rămasă pe masă ca să-și mai toarne un pahar. Nu-i nimic, orice-ar fi se rezolvă, a liniștit-o el. Maman are relații peste tot. Și apoi nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără, plantată de curând. Numai sălciiș, tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era multă iarbă și frunze căzute din pomi și s-au iubit. Carmina vedea în răstimpuri cerul și i se părea foarte ireal și de neatins, nu înțelegea ce i se întâmplă, parcă sălciișul și cerul participau la fiecare mișcare a lor. Probabil că amândurora le rămăsese în minte o carte a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nunții a urmat un pelerinaj prin casele prietenilor, ale rudelor, cu multe gesturi de surpriză și urări de bine. Ei mulțumeau și râdeau, era suficient să se manifeste astfel ca să-și demonstreze din plin fericirea. Dar seara, singură în casă, Carmina își simțea mușchii maxilarului obosiți și închidea repede, grăbită, lumina să adoarmă, să nu se mai lase din nou cuprinsă de gânduri. Au fost și la unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gânduri. Au fost și la unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și găsească locuință și-i înlesnise să facă și un curs de contabilitate cu durata de doi ani. Înainte de a primi felicitările, Carmina a trebuit să asculte veșnicele lui imputații: Păi, bine, fată, cu tine omul e bun când te ajută, după aia un șut în dos și basta! Noroc cu nevastă-sa, Monica, frumoasă, alintată, unsă cu toate alifiile, se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
uită ca prostul la Monica, de fapt trecu cu privirea prin ea, apoi pripit și hotărât trase de cordonul capotului ei. Era un om practic care, la urma urmei, se mulțumea cu ce avea. De aceea Monica, la vederea musafirilor, Carmina cu Ovidiu era plină de bune intenții. Iubită, îmbăiată, să tot vezi lumea în roz pentru că de la o vârstă nu mai e chiar așa, în fiecare zi, sărbătoare. Și mai ales de când lui Viorel îi intrase în cap să e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lui. Parcă-i picase greu la stomac ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea așa, pleoștit, în fotoliu, cu privirea pierdută, Carmina își zise că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș al firii ce se trăda în privire, altfel nu prea semănau unul cu altul, erau chiar foarte diferiți. Se duse la fotoliul unchiului, îi înconjură gâtul cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe mine, îi spuse, vezi ce ocupații am eu, când să-mi mai vizitez și ruda mea cea mai dragă? Picior peste picior, cu un pantalon crem impecabil, Ovidiu sorbea din ceșcuța de cafea cu fața numai zâmbet. La început, Carmina crezu că mimează bunăvoința din politețe, că vrea să pară interesant dar apoi chiar observă, stupefiată, că bărbatul chiar se simțea bine acolo în casa unchiului ei, cu perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina se întristă când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ, fără să-și pună întrebări, fără să ceară amănunte despre stăpânii acelei case, ca și cum pentru el contau mai mult obiectele, ce-i încântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor cu lumea din jur. Gândul o duse din nou la profesorii Alexe și la eticheta pe care ei i-o aplicaseră lui Ovidiu, aceea de "lichea sictirită" și ca întotdeauna dori să li se împotrivească! În definitiv, își spuse Carmina, chiar sunt nedreaptă, Ovidiu este drăguț cu rudele mele, poate de hatârul meu, mi-ar fi fost mai dificil dacă ar fi abordat un aer înțepat și disprețuitor și ar fi stat în fotoliu ca pe ghimpi, cu nările strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Deodată a apărut lângă ele tatăl, nu-l văzuseră, pur și simplu răsărise gâfâind alături de ele. Era enervat. Nu mai răcniți așa că o să vă iasă creierii, ce-ați înnebunit? Speriați vecinii, c-or să creadă că s-a întâmplat cine știe ce! Carmina își imagină cum dintr-odată bolta palatină se surpă și creierii roz, vineții, ies moi, tulburi, continuu, în valuri, se revarsă prin fisura creată în carcasa de os, o pastă caldă, vâscoasă ca lava unui vulcan. Monica vorbea despre cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-a lungul căreia mergeau, oamenii, casele, toate i se păreau străine. Avem o săptămână obositoare, i-a spus, prea multe case, prea multe fețe noi, așa-i? o întrebă el și continuă să fluiere fără să mai aștepte răspunsul. Carmina se gândi la băiețelul despre care vorbise Monica. Oare nu i se întâmplă și ei la fel, nu cumva refuza să înțeleagă adevăratul sens al relațiilor dintre ea și Ovidiu. Oare nu-i era mult mai comod să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unui apartament pentru cei doi tineri ar fi durat, ori Sidonia era foarte grăbită să-l instaleze pe Ovidiu în noua locuință și, imediat după aceea să-i reamintească de examenele din iarnă, să-l pistoneze pe el și pe Carmina, să-i ambiționeze. Își dădea seama că ar fi fost suficient ca unul dintre ei să dea semnalul, ca indirect, în virtutea inerției să-l urmeze și celălalt și credea ea că mai receptivă în această privință era Carmina chiar dacă manifesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pe Carmina, să-i ambiționeze. Își dădea seama că ar fi fost suficient ca unul dintre ei să dea semnalul, ca indirect, în virtutea inerției să-l urmeze și celălalt și credea ea că mai receptivă în această privință era Carmina chiar dacă manifesta o stare de inhibiție de îndată ce auzea cuvântul examen. Ea, Sidonia, se știa capabilă s-o facă să depășească șocul, era atât de simplu de manevrat fetișoara asta, cu toate împotrivirile ei mute, pur și simplu în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frigider unde pusese la rece o sticlă de șampanie. Știți cum se urează unor tineri care se căsătoresc? i-a întrebat el. Ei, bine, casă de piatră, casă de piatră, piatra înseamnă trăinicie. Se învârtea agitat în jurul sticlei, Ovidiu, Sidonia, Carmina ședeau nemișcați, cu expresiile împietrite. Să vă fie de bine, copii mei, mai spuse. Apoi bărbatul eliberă dopul din plasa de sârmă și-l lăsă să iasă puțin câte puțin. În loc de pocnet se auzi un fâșâit domol, după care lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei un zâmbet de zile mari, alcătuit cu greu dar menținut acolo cu un minim efort de voință. Oricum, grija lui de a participa la sărbătorirea mirilor se dovedise hibridă, dar era de apreciat bunăvoința de care dădea dovadă. Uneori Carmina se gândea cu uimire la existența lui atât de puțin cunoscută, la universul mic sau uriaș, prin care se rotea neștiut de cei prezenți în casa aceea, apărat de atitudinea Sidoniei care-l credea terminat și-l ignora, gustând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să lege fir cu fir, amănunte neesențiale și să formeze un întreg perfect logic, să descopere apoi partea secretă a existenței cuiva, surprinzând prin acuitate și precizie pe cei învinși. Seara se întâlnea de obicei în bucătărie cu Ovidiu și Carmina, fata părea epuizată după acel turnir de vizite pe care Ovidiu îl găsea necesar, pe chipul ei stăruia mai mereu umbra unei ezitări, a unei amărăciuni, pentru o fracțiune de secundă Sidonia se temea ca fata să nu fi descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de chiuvetă, cu spatele la ei, sporovăind, se mișca plină de precizie, tinerește, uneori le arunca peste umăr un zâmbet, știa să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi, chiar mă întrebam într-o zi cu Nina ce vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-ți spun, vai, uite ce-am pățit, și tu îmi spui la urmă, vai, săracul de tine. Acesta-i un fâs, pierdere de timp! Instalat în scaunul său, cu spetează înaltă, Alexe inspecta cu migală odaia. Am venit, le spuse Carmina, ca să-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă cu țigara spre ea, mica lichea. Trase din țigară, slobozi fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repede, cu precizie, să caute asociații, comparații, să sustragă din amalgamul de informații exact pe cele necesare, ca după câteva miimi de secundă, pe ecranul conștientului să apară definiția, răspunsul la întrebarea formulată, rezolvarea problemei. Altădată, când se instaura tăcerea, Carmina ar fi intrat în panică, acum se simțea atât de bine pe colțul bine-cunoscut al canapelei, având în fața ochilor rafturile burdușite cu cărți, pe Alexe și pe Nina, ei și obiectele din camera lor erau niște realități de care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trei zile. I-a spus lui Ovidiu de îndată ce s-au întâlnit. Voia să fie singură. Sidonia nu era acasă era pe șantier, în apartamentul Carminei, dădea ultimele indicații cu privire la finisaje, mobilier. Ea, Sidonia era mulțumită, o mulțumire care te contamina. Carmina a spus: Ovidiu, vreau să mă duc la părinți astea trei zile, nu mă întreba de ce, așa simt eu nevoia să fac. O să ne vedem în ziua căsătoriei, poate e mai bine așa, trei zile vor însemna pentru noi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec, ca din obligație și în vreme ce trenul se putea în mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mișcare, el a rămas neclintit pe bordura peronului, privind spre fereastra compartimentului ei, cu poalele trenciului fluturând în adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală mulțumită, se așeză pe scaunul cu pernă și se aplecă să-și descheie bareta la pantof. Cercetă în jur curioasă, o căută din priviri pe Carmina apoi își întoarse capul spre geamul mat de la baie, e întuneric acolo își spuse, deci înăuntru nu-i nimeni. Doarme? întrebă, în sfârșit, enervată de figura mată, de nepătruns al lui Ovidiu. Nu doarme, îi răspunse el sec, abia ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe băiatul ei. Fir-ar al dracului să fie, își zise ea, să mai am eu anii lui, să fiu bărbat și să nu fiu în stare să pun foc la tălpile unei femei! Simțise că se întâmpla ceva cu Carmina, zi de zi aluneca tot mai mult în interiorul ei, dar, ocupată, presată de alte treburi, n-avusese timp să aprofundeze problema, crezuse că este suficient să-i creeze o atmosferă prietenoasă în jur, crezuse că Ovidiu va ști să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]