385 matches
-
literare” (1998), precum și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1998). E căsătorit cu prozatoarea Ioana Drăgan. Prozator aflat în plină evoluție, Ț. s-a arătat mai puțin atras decât colegii lui de generație de scenariile conspiraționiste, catastrofice ori apocaliptice, de tablourile carnavalești irigate de recursul la fabulos, la burlesc și grotesc. Nu a fost atras nici de cultivarea „exotismului social”, de sondarea mediilor marginale ori interlope, de erotismul necenzurat etc. De asemenea, formulele neoexpresioniste, neonaturaliste, minimalismul decepționist, „deprimismul” și „mizerabilismul” nu se
ŢIRLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
Mai spre sfârșitul vieții/ de unde să Începi să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din Praga, exilatul prin excelență fusese deja prin aceste locuri și În multe altele, depărtate sau non-existente. Și totuși, și imposibilitatea melcului, chiar dacă nemenționată ca atare, va bântui, ca atâtea alte presimțiri ale lui Kafka, printre umbrele neliniștitoarei sale posterități carnavalești. Posteritatea kafkiană a extins condiția de evreu asupra multor categorii de exilați, fără a izbăvi Însă „imposibilitatea evreiască”. Primo Levi s-a salvat, la Auschwitz, prin limba germană. Paul Celan a scris, după Holocaust, În limba călăilor mamei sale. Patria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
monotone, aspirând la un polimorfism prolific și perpetuu, se simte mereu umilit de plicticoasa lume a celor maturi, rigidizați de griji și strategii rutiniere. Marele Părinte, Unicul iudaic este Înlocuit de incurabilul Mare Copil, multiplicându-și jocul „grecesc”, deliciile blasfemiei carnavalești. Un redutabil, dacă nu cumva un imbatabil competitor În vasta explorare inventivă a magicului cotidian, În eretica reinventare și extindere a pirateriei și traficului de influență ludică. Învestitura sa nu este apriorică, ci probă de surprinzătoare potențare a resurselor Încă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
supraviețuitor al unor tragedii precum Holocaustul sau Gulagul are de Înfruntat inevitabila oboseală de a reveni și imposibilitatea de a nu reveni la atrocele punct inițial și inițiatic al formării sale ca om și ca artist. Pe piața liberă și carnavalescă a prezentului, unde nimic nu este perceptibil dacă nu este scandalos și nimic nu pare destul de scandalos pentru a fi memorabil, „tema” vieții și creației sale a devenit, Între timp, clișeu vandabil... Post-Holocaust, postcomunism, postmodernism se potențează, Însă, din fericire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în Suflete la second hand (2000), de poemul (ciclul poematic) Fluture cap-de-mort. Aici, „drama morții” e folosită de autor ca materie poetică de mâna a doua, adică prin intermediul unui travesti epic parodic. Personajele și poveștile lor, desfășurate într-un Iași carnavalesc, au o savoare deosebită, poeziei îi priește de minune ancorarea într-un real concret, sordid, în materia stufoasă a realității, pe care știe să o ridice, prin întortocheate volute simbolice ori prin incizii bruște, violente, la rangul unei viziuni intens
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
D. prezintă, în ample sinteze, literatura greacă și latină într-o nouă perspectivă interdisciplinară, istorică și comparativă. Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, prima sa lucrare de amploare, interpretează, pentru întâia oară, universul plautin drept un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Mateiu I. Caragiale interpretat de..., îngr. și pref. Alexandru George, București, 1985; Călinescu, Biblioteci, 67-74; Manolescu, Teme, VI, 66-75; Zamfir, Cealaltă, 32-39; Negoițescu, Ist. lit., I, 223-224; Petru Mihai Gorcea, Mateiu I. Caragiale, București, 1995; Ioan Derșidan, Mateiu I. Caragiale. Carnavalescul și liturgicul operei, București, 1997; Iulian Boldea, Fața și reversul textului (I.L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale), Târgu Mureș, 1998; Dicț. analitic, I, 235-239, III, 263-265, IV, 28-31; Glodeanu, Poetica, 323-337; Durnea, Orizonturi, 170-185; Sorescu, Lumea, 30-86; Dicț. esențial, 141-146
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
liberă”, „Dorul” ș.a. Cartea esențială în definirea prozatorului rămâne romanul Blocada (1947). Textul propune cu totul altceva decât ce se scria în epocă, sincronizându-se cu preocupările narative europene ale momentului. Un univers de vis și de un pitoresc violent, „carnavalesc” (I. Negoițescu), o lume concentrată, tipologie redusă la esențe, căci fiecare personaj al romanului devine purtătorul unei anume embleme, al unei anume încărcături simbolice, proiectând imaginea întoarsă a unei posibile utopii, nu numai de rezonanțe meditativ-filosofice, dar și istoric-sociologice. Psihologismului
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
personajului (1992; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), care reunește studii de pragmatică literară, având ca finalitate degajarea efectului estetic al uzajului lingvistic. Limbajul e definit drept spațiu vital al personajelor, percepute ca alterități ce evoluează sub semnul cuprinzător al carnavalescului, în interpretare bahtiniană. Calitățile analitice sunt confirmate într-un alt registru de următoarea carte, Fals tratat de disperare (1995; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), în care nihilismul și absurdul, asumate nu ca modalități literare, ci ca stări existențiale, vin din
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
existența actualmente în Spania. Operația această comparativa confirmă încă o dată afinitățile elective și convergentele valorice dintre cultura română și cea europeană. ...și depășește carnavalul Comparația cea mai semnificativă se poate face între lectură ludica propusă de criticul român și lectură carnavalesca întreprinsă, cu agila erudiție, de Augustin Redondo în recentă lui carte, intitulată chiar Otra manera de leer El Quijote (Madrid, ed. Castilia, 1997). Asemănarea provine din aceea că atât ludicul cât și carnavalescul sunt adăugiri festive la simplă existența. Exprimă
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
atribuie carnavalului de asemnea o funcție de purificare și înnoire. În acest ultim sens, carnavalul debarasează locul pentru altceva, pledează în favoarea unei noi rânduiri mai drepte și mai umane a societății și a conștiinței individuale. Considerată în întregime, totaliiter, această schemă carnavalesca se aplică românului cu greu, restrictiv și parțial, nefiind valabilă decât pentru anumite momente ale acțiunii și pentru anumite trăsături a nu multe a ale personajelor. Asceticul și eroicul cavaler rătăcitor al carui ideal este "să apere fecioarele, să ocrotească
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
opus, de fier, încearcă, cu sau fără succes, să-l facă burlesc, să-l reducă la parodie. În partea a doua a românului, ducii îi atrag pe Don Quijote și pe Sancho Pânză într-o cursă amplă, bine urzita, de batjocură carnavalesca, din care însă cavalerul și scutierul ies învingători, moral și material. Redondo extinde perspectiva carnavalesca, ironică și coborâtoare, asupra unor personaje "curate", radical opuse turbulentei degradatoare: Dulcinea del Toboso și Diego de Mendoza, Cavalerul cu Mantie Verde. În ipostaza realist-vulgară
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
la parodie. În partea a doua a românului, ducii îi atrag pe Don Quijote și pe Sancho Pânză într-o cursă amplă, bine urzita, de batjocură carnavalesca, din care însă cavalerul și scutierul ies învingători, moral și material. Redondo extinde perspectiva carnavalesca, ironică și coborâtoare, asupra unor personaje "curate", radical opuse turbulentei degradatoare: Dulcinea del Toboso și Diego de Mendoza, Cavalerul cu Mantie Verde. În ipostaza realist-vulgară, doamna gândurilor cavalerului rătăcitor, neasemuita (sin par) Dulcinea, apare că o taranca zdravăna, "bărbata", sărind
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
în Ierusalim, unde se află Andrea. Atît New Orleans, cît și Ierusalim sînt toposuri ale diversității tensionate, aici istoria e alcătuită din straturi-straturi, fiecare suprapunîndu-se peste un altul, amenințînd să îl înghită și să îl uzurpe. New Orleans este paradisul carnavalescului, carne vale, spre a-l cîtă pe Codrescu, lumea ispitirii și mortificării carnalului, a poftei și a dezgustului, ambele personificate de tensiunile erotice dintre personaje, fie ele și parodiate, precum în cazul lui Felicity, care e lesbiana, si a polițistului
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
pentru încercarea de a decodifica postmodernismul, interpretându-l prin filtrul dihotomiei - menținute ca atare - cultură de masă/cultură de elită, concluzia fiind că opoziția se păstrează, nicidecum nu se anulează în favoarea invaziei celei de a doua de către cea dintâi. IMPORTANTĂ carnavalescului în cultura postmodernă este determinanta, dată fiind criza de identitate și dimensiunea ludica atât a personajului cât și a intrigii. Într-adevăr, într-o cultură care încearcă să se elibereze de tirania normelor absolute, carnavalul - adesea interpretabil că o construcție
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
cu un comportament aparținând unui tip. Fenomenul menționat mai sus este ușor de pus în legătură cu mascaradă postmodernă că strategie împotriva crizei de identitate (viața contemporană văzută că joc teatral și continuu schimb de măști), care justifică o teorie a dimensiunii carnavalești în arta postmodernă. Dar, pe de altă parte, dacă încercăm, așa cum face Docker, să actualizam noțiunea de carnaval, ne vom găsi foarte curând față în față cu genuri populare cum ar fi melodrama, soap opera sau farsă. Acestea dezvăluie existența
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
referim la televiziune și cinema). Ele au, în majoritatea cazurilor, o intrigă și un tip de moralitate care se reduce la o schemă constând din aceleași ingrediente sentimentale de bază. În acest sens, putem analiza melodrama că o manifestare a carnavalescului nu numai în sensul unei rupturi în ordinea regulilor esteticii înalte, dar și ca un gen ce folosește personaje-tip (ingenua, junele-prim, răufăcătorul etc.), analizabile că măști suficient de predictibile pentru a le asemui cu cele din commedia dell^arte
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
opera, telenovelas sau musicals sunt produse în primul rând cu intenția de a-l relaxa pe cetățeanul de rând, aflat la sfârșitul unei zile de muncă. Valoarea estetică trece pe planul al doilea. Dar, pe de altă parte, în repertoriul carnavalesc al artelor postmoderne, putem detecta o utilizare mai complexă a măștii și a jocului. Un exemplu la îndemână constă în diferitele forme de teatru alternativ, arta performativă și mimă, pe care le putem vedea că provocări la adresa canonului, din perspectiva
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
al artelor postmoderne, putem detecta o utilizare mai complexă a măștii și a jocului. Un exemplu la îndemână constă în diferitele forme de teatru alternativ, arta performativă și mimă, pe care le putem vedea că provocări la adresa canonului, din perspectiva carnavalesca, aceasta din urmă justificând și amestecul de forme și genuri. Legitimarea diverselor forme de alteritate prin intermediul ordinii permisive a carnavalului este în strânsă legătură cu gestul postmodern al reinterpretării, care ne aduce înapoi la problema canonului și felul în care
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
în care acesta este deconstruit de către cultură de masă. Într-adevăr, întâlnirile dintre formele culturale "înalte" de care am vorbit până acum (separate de distanțe în timp și spațiu pe care cultură postmodernă încearcă să le depășească) funcționează în cadrul ordinii carnavalești proclamate de multiplicitatea și hibriditatea culturii postmoderne prin intermediul tipului de cunoaștere aferent- ceea ce J.F. Lyotard a numit cunoaștere narativa. Cunoașterea narativa, spre deosebire de cunoașterea științifică, acceptă relativizarea că o condiție principala a lumii pe care încearcă să o decodifice, văzând procesul
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
Un aer de grotesc este dat de prezența pe fundal a Căruței cu Paiațe, odiosul monument ridicat din bani publici în fața Teatrului Național. Mi-a rămas întipărit pe retină grupul celor care scandau “București, unde ești?” sărind într-o îmbrățișare carnavalescă în apropierea <b>Caragialiaei,</b><i> </i>scăldată în lumina reflectoarelor. Imaginile din film, frust-realiste, au un impact foarte puternic, invită la o privire speculativă și critică. Vlad Petri a ales ca primul public să fie unul internațional, diferit de
”București, unde ești?” - un film de Vlad Petri () [Corola-website/Science/295739_a_297068]
-
să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă. Hîtroșenia, ludicul drăcos, un carnavalesc lingvistic inepuizabil au făcut ca jurnaliștii de la Academia Cațavencu să-și intre în pielea unui Aghiuță șugubăț, a unui Ariel sau Puck made in România, făcînd nu doar haz de necaz, ci implicînd și o morală în bășcălia lor. Prin
Academia Cațavencu () [Corola-website/Science/300036_a_301365]
-
romane. În "Frații Karamazov", Ivan discută cu diavolul, o plăsmuire morbidă a propriei imaginații, iar romanul " Idiotul" evoluează, conform lui Mihail Bahtin, « într-o atmosferă fantastică de carnaval », în care Mîșkin este principiul raiului, iar Nastasia Filippovna cel al iadului carnavalesc. Episodul din "Crimă și pedeapsă", în care Raskolnikov își visează victima, pe Aliona Ivanovna, cum râde spasmodic a fost comparat, tot de Bahtin, cu imaginea bătrânei contese, care, din coșciug, îi face semn cu ochiul ucigașului ei în nuvela fantastică
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]