783 matches
-
care să justifice minciuna, ceva de genul că Skouras îl protejase pe fratele iubitului său, dar că Buzz nu vrusese ca sărmanul grecotei să fie ponegrit că și-o trăgea grecește. Iar Mickey o să-l creadă - probabil. Buzz își scoase carnețelul și compuse un raport pentru Mal și Ellis Loew - prezentări rezumate ale spuselor celor trei gorile ce făceau pe santinelele la pichet. Concordau: AUFT continua să tragă de timp, membrii Teamsters voiau să treacă la cafteală, singurele noutăți fiind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
duminica! Elevii din clasele mari doar de Ziua Fondatorului, între orele două și patru! Acum, dă-te la o parte! Cu grijă, Jonathan pășește pe o cărăruie pietruită. Fereastra se închide cu putere. Se gândește un moment, apoi scoate un carnețel din buzunar și scrie: altă demonstrație a importanței gazonului. Anglomania i se strecoară din ce în ce sub piele. Să găsești sera este una. Să intri în ea, alta. Structura pare a fi împărțită în trei secțiuni, fiecare ascunsă vederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obloane Înalte, Încarcă de la Tatapopii mese lungi, bănci de lemn, farfurii, pahare, sifoane, grătaru - ăl mare pentru nunți - tot ce trebuie pentru un chef ca lumea. Tot În camion urcă profesorimea și vreo douăzeci de copii - ăia care au În carnețel cele mai multe ore de muncă patriotică. Profesorii nu vin cu mâna goală; aduce fiecare ce poate: bărbații - vin și țuică, femeile - zarzavaturi, mizilic, pâine și prăjituri. Camionul Îi duce mereu tot Într-un loc: pe malul Dunării, lângă Coliba Pescarilor. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unii spun că s-a ajuns până la treizeci, alții numai până la douăzeci și opt - nu e nimic sigur căci, copleșit de numărul lor, dar și epuizat și mahmur după noaptea petrecută În desfrânări, arbitrul nu izbutise să le noteze pe toate În carnețel). La sfârșit, ei au fost felicitați În mod ostentativ de către public, s-au Îmbarcat În liniște În remorcă și duși au fost, fără să li se clintească măcar un fir de păr. Nimănui nu-i trecuse prin cap să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai de petrecut zece sau cinsprezece ani Într-o pușcărie militară unde urma să fie sodomizați Încă din prima noapte de condamnații mai vechi, care abia așteptau să le sosească oarece prospătură. Le ceruse apoi și le notase Într-un carnețel numele și adresele părinților, pentru ca bunii cetățeni cu progenituri nevrednice să afle unde și când aveau să se desfășoare procesele. Soldații stăteau țepeni, cu privirile pironite undeva, dincolo de piticania cu căpățână cât dovleacul și care se Învârtea prin zăpadă În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plecarea bătrânei, am început să mă pregătesc de drum... Întâi mi-am pus în desagă cele trebuincioase unui drumeț. Apoi m-am apucat să revăd notițele făcute după acea minunată culegere de “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Într-un carnețel aveam notate câteva nelămuriri și întrebări pe care am să i le adresez bătrânului. Noaptea târziu, am căzut într-un somn adânc, fără vise... Un soare ca un bulgăre de aur anunța o dimineață de toamnă plină de frumusețe. Mi-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
păcatul lor, dar pe ei îi prețuia. Așa era părintele Teofan, un ales păstor de suflete. În fiecare zi îl vedeam citind Paraclisul Maicii Domnului, așa cum făcea și în timpul războiului, când văzând moartea la tot pasul citea paraclisul dintr-un carnețel scris de el, purta o iconiță cu Acoperământul Maicii Domnului și o cruciuliță într-un buzunar în dreptul inimii. I-a ajutat pe mulți tineri să urmeze o școală, le-a cumpărat haine și cărți, iar ucenicilor preoți le-a dăruit
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
el. Sper că te simți mai bine! ― Da, sunt În regulă. Văd că Maria te-a pus În temă. Adi râse și se uită la Maria care ridică inocentă din umeri. O chelneriță minionă se apropie de noi cu un carnețel În mână. Abia dacă apucasem să mă uit În meniu. ― Eu vreau frigărui de porc, zise Adi. Și o bere. ― Cordon bleu și o apă plată? făcu Maria, evident mândră de alegerea ei. Chelnerița aprobă veselă, apoi se uită la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
M-am gândit să mă întind lângă el, dar nu știu de ce aveam senzația că n-o să fie prea încântat să mă găsească acolo la trezire. Am tândălit-o nehotărâtă, neștiind ce să fac. Așa că am rupt o pagină din carnețelul meu, mi-am scris numărul de telefon, iar dedesubt am adăugat „Sună-mă!“ și am semnat „Rachel“. M-am întrebat dacă să scriu „Cu dragoste, Rachel“ sau numai „Rachel“. M-am gândit că varianta „Rachel“ era mai sigură, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lipsita de orice urmă de milă, Vivian Grant. La un metru și cincizeci și cinci de centimetri, ființa asta e un mic terorist. șoldul nerăbdător îi iese în evidență, fața îi e roșie din cauza furiei, iar în mână are un carnețel. Nu, nu, nu! urlu eu fără cuvinte. E imposibil ca Vivian să dea buzna peste mine în apartamentul nupțial, cu o privire în ochi care nu poate să însemne decât un singur lucru - — Am nevoie de zece minute ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un efect extrem de puternic, de-a dreptul patologic asupra mea - așa cum are asupra majorității angajaților ei. Îți dau cinci minute, îi spun (din punctul meu de vedere, cu insolență), luând un gât zdravăn de șampanie, înainte să pun mâna pe carnețel și pe pix. — Asta-i o nebunie, șuieră Bea, după ce Vivian a trecut razant pe lângă ea. Tu ești editor de cărți, Claire, nu liderul lumii libere. Ce poate să fie așa de urgent încât tipa să trebuiască să dea buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la față. — Eu, a răspuns scurt Melissa, un asistent editorial care abia absolvise facultatea de două săptămâni. Vivian mi-a dat-o mie acum o oră. — Păi? și? Ce părere ai? a chestionat-o Graham nerăbdător. Melissa se uita la carnețelul așezat pe masă, în fața ei, cu o asemenea intensitate, încât aproape c-am început să mă aștept să-l văd mișcându-se. Îmi dădeam seama că era timidă și că nu era deloc încântată să vorbească în fața întregului grup - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că îi aruncase în față o insultă gravă. Vivian nu i-a răspuns nimic lui Dawn, însă fața i s-a schimonosit de parc-ar fi miros niște carne putrezită. Tăcerea tensionată domnea în continuare. Dawn se uita numai la carnețelul din fața ei. — Așa după cum probabil c-ați auzit, a spus, în sfârșit, Vivian, rumegând fiecare cuvânt, încet și cu atenție, înainte să-l scuipe, compania insistă să le dau asistenților o creștere de salariu. Timp de o oră am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
licitator. Vorbisem și în după-amiaza aia, dar, de atunci, lui Vivian îi mai veniseră în minte o duzină de idei - dintre care jumătate păreau a avea un potențial real. Am continuat să scriu timp de o oră, umplând jumătate de carnețel cu vorbele geniale ale lui Vivian. Din fericire, chelnerii de la Bilboquet n-au avut obiecții pentru că le sechestrasem o masă - probabil ăsta era avantajul faptului că eram o clientă fidelă. Ba chiar mi-au trimis și un pahar de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
omul respectiv. — Pur și simplu, nu-mi vine să cred, am zis eu. Într-un colț întunecat, autorul noastru conducea un workshop în cadru restrâns, explicând cum să faci un sex oral perfect. Mary de la Contabilitate lua notițe pe un carnețel galben. Unul dintre reprezentanții noștri de vânzări era constrâns să accepte un dans lasciv în poală. Era ultra-jenant să fii martorul acestei scene, în vreme ce lângă tine stătea directorul general al companiei. Sonny a clătinat din cap cu tristețe. — Mie-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nevoită ca, din zece-n zece minute, să răspund la chemările ei. Vivian și-a încheiat convorbirea și și-a băgat telefonul în geanta Fendi. — Vivian, chiar am câteva propuneri despre care vreau să-ți vorbesc, am spus, consultându-mi carnețelul și încercând să-mi suprim starea de vomă. Prima este un roman istoric, a cărui acțiune se petrece în Chicago, în anii ‘20... Vivian și-a lipit palmele și și-a așezat obrazul pe ele, indicându-mi faptul că perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama se așezase într-un colț și făcea tot felul de schițe pe un carnețel. Era un gest care îi calma nervii. Bea, care își omorâse timpul dând peste cap pahar după pahar de Veuve Clicquot, era de-acum bine afumată. Iar eu eram geloasă pe ea. — Bine, s-a domolit Vivian, în mod total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu-și luase prea multe cu ea. — Ce purta când ați văzut-o ultima dată? întrebă inspectorul. — Niște pijamale de plajă limonii. — Ce limonii? — Pijamale, zise Wilt, suplimentând lista de dovezi acuzatoare găsite împotriva lui. Inspectorul își notă detaliul în carnețelul lui. — în pat, nu-i așa? — Nu, răspunse Wilt. Acasă la familia Pringsheim. — Familia Pringsheim? Și cine ar fi, mă rog, acești Pringsheim? Americanii despre care v-am spus, care locuiesc pe Rossiter Grove. — Nu mi-ați pomenit de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
împăratul muștelor, care ajunge până la accese de fobie, dar, la urma urmei, mie nu mi-a păsat niciodată prea tare de... — Dacă nu vă supărați, domnule, v-aș ruga să vă opriți un moment, zise sergentul, notând grăbit într-un carnețel. Ați spus „accese de fobie”, nu-i așa? — Păi, de fapt, am vrut să spun că... — La muște, domnule? — La împăratul muștelor. E o carte, zise domnul Morris. Acum profesorul Morris nu mai era deloc sigur că făcuse bine menționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înfiorătoare, zise el. Sergentul Yates linse capătul pixului. — Ați spus “înfiorătoare”, domnule? — Mă tem că da. Am avut-o o dată la cursurile mele de noțiuni de bază în arta teatrală, la seral. — De bază? repetă sergentul și-și notă în carnețel. — Da, deși în cazul doamnei Wilt ar fi fost mult mai potrivit să li se spună „de groază”. Se lansa în roluri cu mult prea multă îndârjire ca să fie absolut convingătoare. Nu cred că o să uit vreodată felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
volei al surdomuților. Chipurile, mâinile, hainele, furia, râsul, lacrimile surdomuților. Grupele de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu. Ofițeri, cazarme, afișe rasiste. Jandarmi îngrămădind deportații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ploioasă dimineață de toamnă. Iarăși Matus, Claudiu și Tolea, da, Tolea pe bicicleta aia blestemată.Dida și Marcu Vancea la proces. Casa Vancea, într-o sâmbătă seara, la masă. Fotografiile îl năuciseră,până aproape de leșin... smulsese, posedat, cu frenezia cleptomanului, carnețelul ascuns între imaginile trecutului. Îl strecurase, în transă, în geantă. Avusese timp să-l răsfoiască rapid, speriat, văzuse că se referea la cu totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șeful de echipă, câți pasageri vor fi. Și dacă sunt cerințe deosebite de îndeplinit, cum ar fi mese speciale, VIP-uri, persoane în scaune cu rotile sau pasageri îndoliați. Asta e în regulă. Ne notăm toți cu meticulozitate detaliile în carnețelele noastre. Apoi șefa echipei răcnește câteva întrebări legate de siguranță, la întâmplare. Bineînțeles că siguranța la bord e o mare problemă - să știți că nu suntem plătite doar ca să arătăm bine. Și știm toate procedura pe de rost. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sunt uimită. Nu a fost așa de amuzant. Întinde mâna. —Norman Levins, spune el strângându-mi ferm mâna. Ești o fată încântătoare și sper să te mai văd și altă dată când mai merg cu avionul. Nu ai cumva un carnețel pentru comentarii? Vă aduc imediat unul, spun întinzându-mă peste Clarissa ca să-l iau. —Charlie este bun prieten cu mine. O să-i trimit direct lui comentariile mele. De fapt, o să jucăm golf weekendul viitor, îl cunoști? — Ch.... ? —Charles Daviston. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
căutați? Mâine am un test video, îi explic. Aș vrea ceva care să‑mi dea un aer... elegant și senzual, dar și destul de accesibil. Poate și cu o notă de inteligență. — O notă de inteligență, mă îngână Erin, notând în carnețel. Așa. Și vă gândeați la... un costum? O jachetă? — Păi, zic și mă lansez într‑o explicație exactă a ceea ce caut. Erin mă ascultă atentă și observ că o femeie brunetă, cu ochelari de baga, vine din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]