449 matches
-
glugă, de culoare gri și blugi albi, iar în urechi, cercei mari în formă de scoici. Avea la ea o mapă mare, din vinilin. Cea mică de statură purta ochelari și era îmbrăcată cu o canadiană albastră peste cămașa în carouri. I-am observat inelul cu peruzea pentru că avea obiceiul să-și tot scoată ochelarii și să-și apese ochii cu degetele. Ambele fete au comandat cafea cu lapte și câte o prăjitură, iar în timp ce mâncau și beau, discutau în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Da, exersez și eu puțin. — Bine, o să-ți dau niște lecții mai târziu... gratuit, spuse Reiko, punând chitara jos. Și-a scos haina de pe ea, s-a rezemat de stâlpul verandei și a fumat o țigară. Purta o cămașă în carouri cu mâneci scurte. — E frumoasă cămașa asta, nu? întrebă Reiko. — Da, este. De fapt, chiar arăta bine și avea un imprimeu frumos. — A fost a lui Naoko, a spus Reiko. Știai că Naoko și eu purtam aceeași măsură, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cercetat creația În oglinda spartă proptită pe birou. Satisfăcut, mi-am aranjat peruca Închisă la culoare, pe care am cumpărat-o. Nici măcar mama nu m-ar fi recunoscut. Acum mi-au mai rămas doar câteva retușuri finale. O fustă În carouri ca cea pe care o purtasem când m-am prezentat drept Anton ar fi fost prea copilăroasă pentru ocazia aceasta. De aceea, În timpul plimbării de mai devreme din după-amiaza aceasta, mi-am procurat ceva mai adecvat. Deși era o fustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu apă clocotită, și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace va fi ghicit de-acum că tânărul era José Formento
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau, dar În format redus. Cititorul perspicace va fi ghicit de-acum că tânărul era José Formento, apostolul, evanghelistul lui Anglada. Nu făcea o treabă plicticoasă. Versatilitatea lui Anglada, modern un Fregoli al spiritului, i-ar fi năucit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără prăjitura glazurată cu nucă. Pe porțile școlilor din Woodbury se revărsau, în stoluri, elevi guralivi, râzând, unii purtând uniforme, alții îmbrăcați în uniforme create chiar de ei, alcătuite din pantaloni largi și geci de piele purtate peste cămăși în carouri. Fran zâmbi văzându-i. Le zâmbi și doamnelor care dirijau circulația, copiilor din cărucioare chiar și unui agent de circulație care fu atât de derutat încât scrise greșit chitanța pentru amendă și trebui s-o ia de la capăt. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
m-a părăsit pentru guraliva aia de la contabilitate. S-a întors după două săptămâni, dar cămașa nu i-am mai călcat-o niciodată. Din ea am păs trat doar un nasture. Culmea e că n-am nici unul de la cămașa în carouri albas tre cu care era îmbrăcat când s-a întors, a uitat-o mai târziu la un hotel din Olănești. Mângâia ușor nasturii cu buricele degetelor și s-a oprit la unii transparenți. — Ăștia sunt de la pijamaua pe care o
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată și tristă, l-a privit cum se ridică de pe scaunul biroului, din spatele teancului de reviste, manuscrise, hârtii, rămâne un timp în picioare, se apropie de bibliotecă, se răzgândește, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era în aceeași încăpere mare, cu geamuri imense, slab luminată, lângă biroul cu teancuri de reviste, manuscrise și hârtii, în fața fotoliului cu brațe ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, în care era ghemuită, sub un pled în carouri tras până la bărbie, Ileana Roman. „Ei, acuma ai băut apă, ți-ai potolit setea, poți să-mi spui mai departe“, îi zicea. Mă obosești pur și simplu. Sunt frânt, nu înțelegi? „Lasă, că-ți trece oboseala în timp ce te montezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
supere. L-am văzut cât s-a ridicat, până a deschis gura, pe urmă n-am mai reușit să ridic ochii până n-a treminat ce avea de spus, l-am văzut doar cum își întinde pe el haina în carouri de sub care ieșeau pantalonii maronii ca niște burlane, cu care ne-am obișnuit, cum ne-am obișnuit cu cămășile lui cu gulere foarte mici și cravate foarte subțiri și pulovăre cu cotiere, o ținută de care câțiva imbecili au râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din nou ce-am fost?“ Dar văzând cum toate împietresc dintr-odată sub o forță imensă. Cum Ileana Roman îngheață ghemuită într-o poziție nefirească, în timp ce se întoarce pe o parte, cu o mână pe jumătate scoasă de sub pledul în carouri; cum pasărea care fluturase o clipă lângă geam rămâne suspendată în aer într-o fâlfâire ce nu se mai sfârșește; cum el însuși a înțepenit lângă birou într-o mișcare abia începută; cum sunetul muzical al soneriei de la intrare plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ducându-se iarăși în audiență la un alt slujbaș al primăriei și înțelegând inutilitatea actului său în clipa în care l-a văzut la dreapta aceluia pe cel ce îi respinsese primul memoriu, într-o cămașă descheiată la gât, în carouri galbene și roșii, sprijinit de speteaza scaunului pe care își așezase haina, cu o mână umflată și acoperită de păr întinsă, cu degetele ca niște cârnăciori, peste un vraf de dosare din fața sa, privindu-l cu aceiași ochi mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să auzim care-i problema; uitându-se cu privirile ușor mijite, scrutător, la Andrei Vlădescu, care începe, nedumerit și surprins, să-și spună motivul audienței, ascultându-l și întinzând mâna după un timp către cel din dreapta lui, cu cămașa în carouri, care îi trece un dosar, deschizându-l și frunzărind, după ce își așeză cu grijă ochelarii pe șaua nasului, cele câteva hârtii prinse cu clamă, cu ștampile roșii, late și semnături lăbărțate într-un colț, părând că-l ascultă cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cealaltă a mesei, cufundați în scaunele moi, tapisate, și uitându-se la fața subțire și trasă a adjunctului de primar, la cutele tăcute ale obrazului său, urmârindu-i privirea ce clipește rar și se oprește asupra celorlalți, cel cu cămașa în carouri, și altul, la stânga, cu nasul mare și negricios, și o femeie la o altă masă, notând ce se spune; apoi tăcerea sinistră ruptă brusc de adjunctul de primar întors spre subalternul său: dumneata ce spui? Iar acesta răspunzând cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la biroul acum mai impunător, în stânga cel cu ochi mici și rotunzi, glas prea subțire pentru trupul său mare, degetele ca niște cârnăciori, mâna acoperită cu păr întinsă peste un alt vraf de dosare, din nou într-o cămașă cu carouri țipător colorate; la dreapta altul, în vârstă și cu părul alb, probabil cel de data trecută, nu era sigur; și la mijloc primarul, mărunțel, cu mișcări zvâcnite. „S-auzim“, i-a zis. Avea în față hârtia cu antet, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Tu, un domn cu carouri imprimate în piele După perdeaua albă, luminată, te găsesc ascuns chiar dacă transparența te prinde atât de bine. Îmi șoptești îndrăzneț și timid, cu aceiași notă de mister ca și cum mi-ai destăinui cel mai mare secret...te iubesc! Azi am privit
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92926]
-
Îmi șoptești îndrăzneț și timid, cu aceiași notă de mister ca și cum mi-ai destăinui cel mai mare secret...te iubesc! Azi am privit apusul împreună. Tu pe casa orașului Ploiești, eu prin iarba înghețată a Moldovei. Tu un domn cu carouri imprimate în piele, eu o domnișoară în așteptare. Momente desigur aștept, cel mai probabil pe tine domnul meu cu ochii albaștri. Amețit de alcool sau de mine, așa cum ești încă, te voi aștepta pe banca unde iarba nu îngheață niciodată
A doua oară unu by Lungu Andreea-Loredana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92926]
-
la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a inundat imediat Încăperea și Amory a rămas În picioare, clipind. - Te-ai prins Într-un joc prea periculos, tinere! Amory a râs: - Ei și? Căpetenia celor trei i-a făcut semn cu capul unui om solid, În costum cu carouri. - Dă-i drumul, Olson. - Am Înțeles, domnule O’May, a zis Olson, Încuviințând cu bărbia. Ceilalți doi au aruncat o privire curioasă prăzii și s-au retras, Închizând mânioși ușa. Tipul solid l-a măsurat disprețuitor pe Amory. - Dumneata n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trandafiri de grădină. Buzz parcă și sună, sperând într-o confruntare solo, ca să nu existe martori dacă ieșea prost. Întâi se deschise un vizor, apoi ușa. O blondă plinuță și apetisantă de vreo douăzeci și cinci de ani, într-o fustă în carouri și o cămașă roz, cu năsturei, stătea cu mâna pe clanța ușii. — Bună. Sunteți tipul de la asigurări? Ați venit la tăticul? Buzz își trase pulpana hainei peste pistol. Da, eu sunt. Dar, vă rog, vreau să vorbim numai între patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își îndreptă haina și sună. Se auzi un tril de clopoțel și ușa se deschise. În fața lui stătea un bărbat scund, cu o barbă neagră, scurtă, și părul lins, tuns perfect. Purta un smoching, era încins cu un brâu în carouri și ținea în mână o sticlă de coniac cu formă rotunjită, pe care o bălăngăne pe lângă picior. Danny mirosi același Napoleon de cincizeci de ani vechime pe care îl cumpăra el o dată pe an ca recompensă pentru că își petrecea Crăciunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mult decât o licărire Îndepărtată de strălucire divină. Fima aproape că se lăsă ispitit s-o Întrebe pe patroană cine era domnul din spate și de când stătea acolo, pierzând timpul, irosindu-și comorile vieții lângă masa acoperită cu mușama În carouri verzi și albe. Până la urmă hotărî să se mulțumească numai cu o Întrebare: ce ar trebui făcut, după părerea ei, pentru a grăbi pacea. Doamna Scheinmann deveni bănuitoare. Privi În jur, de parcă i-a fi fost frică de deochi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar și pe părinții și pe sora ei, mai ales pe părinții și pe sora ei, pentru că erau închiși cu toții în acea anexă secretă urât mirositoare. Era o fată în creștere, care își scria gândurile într-un jurnal roșu în carouri pe care îl primise de ziua ei, până când s-au terminat paginile și mâzgălea pe orice bucată de hârtie care îi cădea în mâini. Și voiam să le mai spun despre tatăl meu, care nu furase pâine, dar își asumase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
loc; cum fusese în stare ? Se îneca într-o viață netrăită. Mai târziu, Mary avea să-și amintească numai o parte dintre evenimentele acelei după-amiezi. L-a sunat pe tatăl ei, nu pe mama. Și-a dat jos jacheta în carouri pe care întotdeauna o detestase și-a îndesat-o într-o pubelă. Și-a dat seama că Alice începuse să-i scrie povestea mult prea devreme, înainte ca subiectul să-nceapă să prindă cu-adevărat contur. Mai departe, era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
șabloanele, căci funcționează, așa cum mărturisește regizorul, pe cupluri de antonime: tradiția își dă mâna cu modernul, viața cu moartea, realul cu visul. Situația conflictuală a poveștii este extinsă la nivel stilistic. Hamlet urban (Ciprian Scurtea) poartă adidași și pantaloni în carouri, este înarmat cu pistol (celebrul „A fi sau a nu fi“ este spus cu țeava armei la tâmplă). Ofelia (Ofelia Popii) este minunată în rol și reușește probabil cele mai emoționante momente ale spectacolului. Din cele peste douăzeci de personaje
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]