475 matches
-
urmă cortul cel mare al circului Sidoli se prăbușise și ziarele nu mai pridideau cu amănuntele despre tragica întîmplare. Așa încît, încetul cu încetul, se scufundară în neființă și uitare căpitanul de pompieri și sinucigașa sa nebunie, odaia modestă cu carpetă închipuind păsări și brăduți, casa veche cu ferestre încadrate de grotești capete de lei din ipsos vopsit și sfărâmat, curtea cu leandri înfloriți roz, ulița noroioasă, cu bălți mari în care se reflectau norii mereu curgători, mahalaua întreagă, mirosind a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sfâșiat de pe perete. Ezit, ca-n toate visele mele, dar tenta- ția e mai mare decât rușinea, și-mping ușa către interior. E-o cameră din paiantă, în lutul pereților se mai văd paiele din bălegar. Pe-un perete, o carpetă roasă, albastră, înfățișînd un mare ibric fumegând. O laviță de scânduri într-un colț, poate, în rest odaia e cu totul goală. Și-n mijloc stă mama, cu părul aprins de lumina ce intră-n felii orbitoare prin crăpăturile zidurilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinamitarea și ruinarea singuraticului mădular de ciment nici un bărbat din oraș nu a mai fost, câteva zile, viril și erect. În mii și mii de dormitoare nenorocite din marele ghetou de prefabricate, în chilii unde abia încape un pat, cu carpete pe pereți, tablouri cu pisoi de lână și naiade pe jumătate despuiate, se-ntîmplase seri la rând aceeași și-aceeași scenă sordidă: bărbatul abia sosit de la fabrică, cu părul de la subțiori împuțit de sudoare, mănâncă grăbit și se bagă-n pat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Rânjea mereu și făcea bancuri proaste, ca un necioplit ce era. Era de ne-nțeles cum părinții lui puteau fi prieteni cu asemenea oameni. În casă aveau toată mobila acoperită cu cuverturi grele, pline de ciucuri, pe perete era o carpetă cu un cerb și niște porci mistreți, camerele erau nespus de mici. La tanti nașa văzuse Mircea, la televizor, prima emisiune cu căpitanul Val-Vârtej și Bătrâna Carapace, corabia lui. Pe-atunci ei n-aveau televizor. Cât stătuseră la vilă mergeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu pași șovăitori. I se păru că străbate un număr nesfârșit de camere, fiecare așezată cu câteva trepte mai sus sau mai jos decât cea dinainte. Trecu prin bucătării cu tigăi de aramă pe pereți, prin dormitoare cu paturi masive, carpete lascive și oglinzi colorate delicat în roz și indigo, pe lângă debarale cu biciclete demontate, grele, din cele care se foloseau în timpul războiului. Se rătăci în casa aceea pustie, reintră de mai multe ori în aceeași încăpere, ca să se trezească brusc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
treabă: tata și bunicul s-au dus, dis-de-dimineață, la cosit, iar mama și bunica sunt plecate la oraș, după cumpărături, căci, acum, după ce au făcut curățenie în casă, vor să schimbe perdelele, să mai ia niște pături, să cumpere niște carpete, un covor (în locul celui vechi și cam uzat) și câte și mai câte. Acasă au rămas numai Sorina și Sorin. Doar și-n gospodărie trebuie să mai rămână suflet de om, nu? De-ndată ce au rămas singuri peste casă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a oferi date și cifre: — Cred că vă pot fi eu de ajutor cu asta, Herr Six, zise el, căutând Într-o servietă care era la picioarele lui și scoțând la iveală un dosar gălbui pe care Îl puse pe carpeta dintre cele două canapele. Am aici ultimele evaluări ale asiguratorului și niște fotografii. Ridică o foaie de hârtie și citi cifra de la finalul adunării pe un ton de parcă ar fi spus suma cheltuită lunar de el pe ziare: 750 000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mici. N-are ce să ia. Bucătăria are un serviciu pentru o singură persoană și o colecție jerpelită de tigăi strâmbe și borcane de gem. Masa și scaunele din camera din față trebuie să fi fost cumpărate la licitație. O carpetă ovală și perdele croșetate. Un bufet rustic, masiv și vechi, din lemn de stejar, și un birou din același set. Deasupra biroului, lipită de perete, e o notiță uzată, scrisă cu cerneală: „Deși nu ridic mâna asupra-mi, sunt propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să urce. M-am întors în hol și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari de gresie veche, cu linii și crăpături din loc în loc. M-am străduit să înaintez de-a lungul carpetei, mergând încet, o fâșie de un verde șters. Pe coridor era liniște ca într-un mormânt. Sau ca într-un mausoleu, cu care avea o vagă asemănare. Aerul încărcat părea că nu s-a mai ventilat cu săptămânile. Anii trăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vrea s-o aibă de spectatoare la futoiul lor. Zis și făcut. S-a ridicat în capul oaselor în pat cu o febră de 39 de grade, iar cei doi s-au dezbrăcat și s-au pus pe treabă pe carpeta din dormitor... — Și știi ce mi-au cerut să fac în timp ce ei se dădeau în bărci? — Nu. — Aveam niște banane pe masă, în bucătărie, și mi-au zis să mănânc o banană. În timp ce mă uit la ei. De dragul simbolismului ocult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
izbucni în plâns. Samuel se așeză pe canapea, departe de ea, sprijinindu-și ceafa de buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și făcându-le să-mi lase ceva bani pe noptieră. Le aud cum își trag nasul și închid poșeta, dar rămân nemișcat, cu ochii închiși, scăldat de soarele dimineții. Apoi pantofii lor ticăie de câteva ori, se înfundă puțin în carpetă și răsună în sfârșit din hol. Toate femeile se încurcă vrând să descuie ușa fără să facă zgomot. E distractiv să le auzi cum înjură printre dinți - și ce înjurături îngrozitoare -, în vreme ce tu te prefaci că dormi, deși razele soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aprins. Perdelele fuseseră trase pe jumătate, așa că înăuntru abia pătrundea lumina orașului în sărbătoare. La miezul nopții, străluciri fantomatice se proiectară pe mobile și pe fețele celor două fete. Ioana adormise pe canapea, Elena - pe jos, cufundându-și nasul în carpeta pufoasă. Nici nu tresăriră când ușa apartamentului se descuie și intrară părinții Ioanei, împreună cu Filip, fratele ei mai mic. Excursia la Călimănești părea să fi fost un fiasco. Aveau fețele obosite, ochii roșii, iar Filip arăta cam bolnav. Maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
căpătaseră aripi. Nu, nu începuseră să vorbească sau să ne țină predici despre coborârea pe pământ pentru a doua oară a lui Cristos, la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte în apartamentul lui cu carpete, nu aveau de gând nici măcar să aducă ploaia, ci doar își deschiseseră aripile străvezii și micuțe și începuseră să zboare într-un roi bramburit în jurul capetelor noastre și, mai apoi, al grădinii. Era poate pentru prima oară când nici măcar Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
știam că nu-mi va răspunde nimeni, am intrat în apartamentul 40, ochii mi s-au obișnuit greu cu lumina egală, nemișcată, coclită, altcineva, nevăzut, se afla acum aici, lucrurile noastre fuseseră înlocuite de chestii bizare, necunoscute, de șifoniere și carpete, de fructe de plastic și borcane cu murături, încercam să pricep, s-o chem pe mama, să facă o vrajă și totul să redevină ca înainte, îmi dispăruseră însă până și cuvintele, apoi m-am trezit în fața ușii lui Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
imperativ ca status quo-uri. La rândul lor, reprezentând participarea României în competiția culturală a pavilioanelor, Cristi Pogăcean, Victor Man, Mona Vătămanu și Florin Tudor reconsideră ideea și materialitatea monumentalității într-un joc colectiv al deconstruirii soclurilor conservate în conștiința publică. Carpeta orientală pe care e țesută imaginea excesiv mediatizată a celor trei jurnaliști români răpiți în Irak, flancați ostentativ de militanții islamiști, reconstituie flagrant scenariul unui moment critic din istoria recentă a manipulării. Cristi Pogăcean găsește formula strategică de a deconspira
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
bîntuie mansarda ca o fantomă sau o nebună. Într-un fel, nu greșea. Pentru că, uneori, se plimba agitată, așa cum se zice despre nebuni. Alteori stătea ore În șir nemișcată, mai nemișcată ca o umbră, urmărind cum umbrele se tîrăsc pe carpetă. Apoi i se părea că s-ar putea să fie, Într-adevăr, o fantomă, că ar putea deveni parte a texturii ofilite a casei, dizolvîndu-se În Întunericul care se strîngea asemeni prafului, prin ungherele șubrede. La două străzi depărtare, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
A venit Vivien? V, vino să mă vezi aici! Nu mă pot scula. — E țintuit la podea, zise domnul Mundy zîmbind. — Vino să mă vezi! strigă Duncan din nou. Împinse ușa salonului și intră. Duncan stătea Întins pe burtă pe carpeta din fața șemineului, cu o carte În fața lui, iar pisicuța domnului Mundy se lungise pe spatele lui, la brîu. Își mișca lăbuțele din față de parcă frămînta aluatul, Îndoindu-și și retrăgîndu-și ghearele și degetele, și tocînd ca În transă. Văzînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aruncă o privire pe culoar spre ușa domnului Mundy, apoi coborî În fugă. Casa era cufundată În Întuneric, dar știa drumul ca un orb, și Întinse mîna, găsi clanța ficărei uși, anticipă pașii pe care Îi avea de făcut și carpetele lunecoase. Nu se duse la ușa din față, pentru că știa că dormitorul domnului Mundy avea vedere spre stradă, iar el dorea să plece mai pe ascuns. Chiar și În toiul acestui freamăt pe care-l trăia - după ce-și zisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ușa și a intra. Așteptă clicul ușii domnului Leonard și, fără să aprindă lumina, traversă Încăperea pînă ajunse la fotoliu și se așeză. Piciorul i se lovise de ceva În trecere și făcuse obiectul respectiv să se rostogolească foșnind pe carpeta Încrețită; lăsase un ziar desfăcut pe podea. Pe brațul fotoliului era o farfurie murdară și o veche conservă de carne, plină-vîrf cu scrum și mucuri de țigară. O cămașă și niște gulere pe care le spălase de curînd atîrnau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se gîndi că una dintre fetițe avea probabil un picior sau o gleznă ruptă; o trimise pe Patridge să se uite la ea. Mickey se duse la bărbatul de pe scară, iar Kay Însăși o luă spre femeia care zăcea pe carpetă. Era foarte bătrînă, și primise un fel de lovitură În piept. CÎnd Kay Îngenunche lîngă ea și-i căută inima, femeia gemu. — E bine, nu-i așa? Întrebă cealaltă femeie cu glas tare. Tremura, iar părul lung și cărunt era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu apartamentul ordonat, de burlac al lui Kay, dar nici cu ceea ce se așteptase Helen. Pereții, zugrăviți cu o tempera roșie, cîrpită din loc În loc, erau goi; covoarele erau un amestec de chilime turcești peste care erau aruncate imitații de carpete. Mobila era foarte obișnuită. Era un divan-canapea mare acoperit cu perne desperecheate, și un scaun de catifea roz murdar, sub care se vedeau arcurile și pînza de sac rupte. Vopseaua poliței căminului imita marmura. Acolo se afla o scrumieră plină-ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
creta, sub propriile lor nume, cifre înlănțuite paradigmatic: vârsta, greutatea, numărul de telefon etc. Bel concepe o poetică fiziologică, o epidermologie hipersenzorială. Pielea e asemeni unei coli de hârtie. O piele creponată, cutanată, întinsă ca o cocă, rulată ca o carpetă, transformată în cel mai flexibil și consistent material. O piele performantă și în același timp vulnerabilizată, seducător de umană. O piele care tresare și doare. Pe ea e scris cu un ruj roșu Christian Dior. Apoi literele sunt șterse în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil de ocolit cu privirea din dantura tatălui fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE BUNE EU GĂTESC PENTRU SOȚUL CEL IUBESC etc. întrebări chinuitoare frământau mintea sa fragedă: ce legătură există între lucruri? Sunt ele dispuse la întâmplare? Să nu existe nici o relație între, de pildă, micul gândac roșiatic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sunete de admirație. —Îți place? a întrebat Suki senin. Ah, ce mă bucur. Ai vrea să-ți fac turul casei? Ce puteam să spun? Ne-am petrecut următoarele douăzeci de minute bătând în sus și-n jos scările acoperite de carpete de culoare ocru, intrând și ieșind din aproape șaptesprezece dormitoare împreună cu băile lor (prinzând-o pe una dintre muncitoarele la Forth Bridge cu mâna în toaletă: „Ah, îmi pare rău că vă deranjez, doamnă Hermesetas, doar îi arătam casa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]