4,072 matches
-
nu începuse războiul în Europa, el terminase școala și făcuse primul pas în strania sa meserie, profesorul de științe ale naturii Georg Schmeltzer a dispărut din oraș și poate și din lumea care se vede. A plecat după lipitori, cu casca de plută pe creștet, cu minciogul caraghios și în și mai caraghioșii săi pantaloni coloniali, și nu s-a mai întors. Fiind vacanță, nimeni n-a observat imediat dispariția sa. Și cum cuvîntul dispariție a venit singur, nechemat și negîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să‑și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i‑o puse la picioare. „Asta‑i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca‑n străfundul fântânii“. Și‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să-mi mențin greutatea de-acum, îi spune blonda noastră spilcuitului, e-o slujbă în toată regula. Tipa care e în direct aici, “talentul” local din Chattanooga, spune spilcuitul, prezentatoarea, e fix ca o pâlnie. Orice i-ar spune în casca UFI, exact aceleași cuvinte vor ieși de pe buzele ei rujate. Regizorul i-ar putea transmite: «...Dumnezeule, iar o lungim! Sări la „Adoptă un câine”, și apoi luăm publicitate», și asta va spune ea în direct. Exact ca o pâlnie. Blondina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
căzut IFU...”. Voia să zică UFI. Unitate de Feedback Intern, spune spilcuitul. Îi arată prezentatoarea de pe monitor și spune că întotdeauna prezentatoarele au freza aia într-o parte. Părul le cade pe o ureche, ascunzând-o. Asta fiindcă au o cască minusculă în care primesc indicații și repere de la regizor. Dacă showul se lungește sau trebuie să dea legătura la un accident nuclear. Blonda noastră e în turneu cu un soi de roată de exerciții pe care tot aluneci înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu Eternity de la Calvin Klein..., spune Inky. Inky și Evelyn dau o raită prin împrejurimi, doar ele două într-o plimbare lejeră. În fața lor pe stradă, anturajul unei statui în fustă mini se revarsă dintr-o limuzină, tipi zvelți având căști cu microfon între ureche și gură, fiecare purtând o conversație cu cineva de departe. În timp ce trec pe lângă ei, Inky se împiedică, ștergându-i cu poșeta plină de pește putrezit, atingând-o de mânecile hainelor de piele și blană. Bodyguarzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier spune: — Așadar a început deja... — Domnule Whittier? spune doamna Clark. Personajul nostru negativ, stăpânul și demonul nostru, pe care-l iubim și adorăm pentru că ne torturează, domnul Whittier oftează. Privind leșul, își duce o mână tremurătoare la gură și cască. Privind leșul, Directoarea Tăgadă își mângâie pisica din brațe, al cărei păr arămiu-portocaliu se așterne peste tot. Baroneasa Degerătură și Contesa Clarviziune îngenunchează deasupra trupului lipsit de viață. Nu plâng, însă ochii lor sunt atât de măriți încât se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu rotile de marginea scenei, domnul Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta lui pleșuvă. Cutele feței lăsate par să-i atârne de cei doi ochi prea mari, de ochii lui încețoșați, umezi cenușii. Cu cercelul vârât printr-o nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film alb-negru: capul domnului Whittier tapetat cu imagini de armate mărșăluind gura și ochii pierduți printre cizmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ca un puști de liceu. O versiune îmbătrânită a propriilor lor copii. Nu se pot abține să nu-i răspundă la flirt. N-au cum să nu-l placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în sus și zice: — Bate palma... Și toate voluntarele bat palma când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de amoniu. A apărut și fata lui Flint, Sheila, cu școala abia terminată și gata de decolare. Prin ușa deschisă a carlingii, o vezi pe Sheila coborându-și căștile în jurul gâtului. Privind peste umăr, zice: — Tocmai am auzit la radio. Cineva a intrat cu un avion plin cu îngrășământ în Vatican... Ca să vezi, zice Webber. Privind pe fereastră, lăsat pe spate în fotoliul de piele albă, Flint zice: — Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
schițează nici nu gest de răspuns. Și Webber se uită la gheața care se topește în paharul gol și zice: — Unde mergem? Din carlingă, Sheila spune: — Sunt după noi de când am luat spre interior, la Jedda. Își pune din nou căștile pe urechi. Și Flint se apleacă peste interval să umple din nou paharul cu scotch, și zice: — Mecca îți spune ceva, amice? Al-Haram? Zice: Dar Ka’ba? Cu o mână pe cască, Sheila spune: — Au lovit Tabernaculul Mormon... Sediul Convenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spre interior, la Jedda. Își pune din nou căștile pe urechi. Și Flint se apleacă peste interval să umple din nou paharul cu scotch, și zice: — Mecca îți spune ceva, amice? Al-Haram? Zice: Dar Ka’ba? Cu o mână pe cască, Sheila spune: — Au lovit Tabernaculul Mormon... Sediul Convenției Naționale Baptiste... Zidul Plângerii și Domul Stâncii... hotelul Beverly Hills... Neah, zice Flint. Dezarmarea n-a funcționat. Nici Națiunile Unite. Și totuși, poate că asta o să funcționeze. Iar prietenul lor Jenson, Reverendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Împroșcat drumul doar cât să-l lase iarăși În beznă. Pe mă-sa, s-a auzit o voce de bariton, credeam c-au venit iar gaborii, acum chiar că mi s-a dus dracului coafura. Coafura? Tu-i zici la casca aia coafură? Scumpo, aia-i cască de motociclist, scoate-o când mai vii p-aci! Unde naiba ați fost? i-a Întrebat Bob. Hai s-o ștergem de-aici. Se mai liniștise, stătea cu brațele Încucișate și cu mâinile la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
soldați cu echipament de luptă, care se ghemuiau cu armele Îndrep tate spre inamicul imaginar. Unul dintre ei a trecut pe lângă becak-ul În care se urcase ea, apoi s-a chircit ca să evite vreun adversar misterios. Crengile care-i camuflau casca tremurau În vânt, iar radioul lui portabil hârâia din când În când. Margaret s-a uitat În jur, trecătorii priveau scena cu un aer plictisit; știau că exercițiile acelea n-aveau să dureze. Ce se-ntâmplă de data asta? a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
deget Între coaste, intenționase să-l necăjească, dar nu apreciase bine mișcarea și l-a Împuns serios. Dar el abia a tresărit. — E caraghios să constați câte se fac În numele ideologiei, a zis el privindu-i fix pe lucrătorii cu căști de pe sonda petrolieră. Margaret i-a văzut chipul reflectat În sticla vitrinei, buzele Îi zâmbeau, Însă privirea Îi era Înnegurată. — Serios, Bill, i s-a adresat ea privindu-i imaginea. De fapt, tu ai prieteni? — Firește, cunosc o mulțime de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe care nu-l cunoscuse niciodată cu adevărat. Îi apărea În continuare monumental și nobil, dar acum Îi inspira și frică, de parcă dădea piept cu o serie de reguli stricte, STOP, nu continua, ÎNCETI NEȘTE, IA-O PE AICI, scoate casca de protecție și ochelarii, nu traversa, nu vorbi, nu zâmbi, reguli pe care reușise să nu le ia În seamă În cursul celorlalte vizite. Nu mai era un mare teren de joacă și aventuri, ci un loc unde opreliștile erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu fixativ, mai trece o zi și încă o zi, sâmbătă are oră la Coca, coafeza, o spală, o șterge, îi laudă calitatea părului, îl mai retează la vârfuri, îl rulează pe bigudiuri, îi pune plasa și o trece la cască, pe urmă din nou în fața oglinzii, o tapează și-i clădește cocul, mereu la fel, cu buclele milimetric împărțite, pieptănătura asta vă aranjează de minune, doamnă, vai, mulțumesc, doamnă, îi mai spune Coca, cu miere în voce, când simte mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu gata să renunțe. I se părea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el În timp ce oficianta se trezi Întrebând: Care or fi blestemații ăștia? Cum care? se miră Șușu. Fu gata să-i numească, dar se abținu. Știu eu? Era zdruncinată de acest final. Își reveni Însă căci mai avea câteva avize. În căștile fetelor de la masă, din nou frumos aliniate pe cele cinci scaune, se auzeau apeluri disperate și Înjurături din toate colțurile țării. 27. Odată ajunși În stradă, Petru se simți dator să-și ceară scuze pentru intervenția de adineauri. În ciuda precauținilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
europene de mică sau mare circulație, pentru a se opri apoi În lutul bine frământat al unor gemete Întunecate precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei muzici pe care doar ea o auzea În casca unui walkman care până atunci Îi atârnase de gât ca un colier. Misiunea fusese Îndeplinită cu brio, chiar dacă aplombul el fusese mimat. Se izola Într-un ritm care era doar al ei și care o ajuta să-și recapete acuitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În picioare, cum văzuse În spectacolele lui Saburo Teshigawara și Miyata Kei, când băgă de seamă că un ins Îi făcea semne să se oprească cu gesturile unui agent de circulație, o parodie trivială a propriilor ei gesturi. Își scoase căștile nedumerită și privi În jur ca și cum lucrul acesta ar fi fost cu neputință până atunci din cauza ploii care cădea peste ea În valuri purpurii. Se făcuse de râs, de bună seamă. Lumea Însă nu părea să se intereseze de soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o poziție mult mai confortabilă. Ea a rămas pe loc descumpănită. Nu băuse nimic până atunci. Îi era sete. Nu mâncase nimic. Îi era foame. În loc să se apropie de masă și să urmeze exemplul lunganului, Își puse din nou căștile. 22 . Ora două. Gheretă se clătina de somn și odată cu el lumea și odată cu lumea Zorela. Noroc că era bine așezată pe genunchii lui Brândușă. Așa trebuie să arate sufletele pereche. Îi admira Într-atât, Încât aproape regreta că Zorela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vară, anotimpul său preferat. Când să se gândească la trecut? În spatele blocului dădu peste câțiva omuleți de zăpadă. Așa ceva nu văzuse niciodată. Pe cap aveau care oale de bucătărie, care olițe de noapte. Erau și două excepții: unul purta o cască de război germană care părea că se sprijină pe un morcov Vilmorin, atât de apreciat În supa de găină, iar altul un chipiu de milițian. Așezați În cerc În jurul unui lampadar, așteptau cu Încredere viitoarele ninsori și apoi mult lăudatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a noastră... Actul 2. Procesul (Sala de judecată. În mijlocul scenei, în fund, pupitrul judecătorului. Lateral, în fiecare parte, câteva rânduri de scaune. În centrul scenei, un scaun de bar, meschin, rotund, foarte înalt, unde va sta cel interogat). Judecătorul poartă căști în urechi și dă din cap ritmic. Din când în când, intonează în surdină aceeași și aceeași melodie: I don't buy my love, Don't buy it... Don't need to... Pe alocuri își mai dezgolește câte-o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doamnă! Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Cleopatra este numele meu după tată. Am optzeci și opt de ani și locuiesc la etajul opt. Nu am fost niciodată măritată, dar mai am speranțe. (Râsete în auditoriu. Contrariat, judecătorul își ridică casca de pe o ureche.) Judecătorul: Speranțe?... (Avocatul acuzării se ridică repede din scaun pentru a face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să-și petreacă zilele senectuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca să n-o mai lungim, Sinele Mare se pare că are o soluție cu care noi nu putem fi de acord, dar trebuie să admitem că este o soluție demnă de a fi luată în seamă. (Judecătorul își scoate o cască din ureche și îi face semn cu mâna să continue... Sinele Mare face un pas înainte, urmat de o plecăciune.) Sinele Mare: Ne pare rău că am supărat-o pe doamna Cleopatra. În graba și entuziasmul nostru de a veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]