408 matches
-
chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut râul cel mizerabil și s-au îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
oameni! A fugit Ceaușescu!” „Cum a fugit, băă?!” „S-a ridicat cu elicopteru’!” „Uraa, jos Ceaușescu! Jos Cea-u-șes-cu! Jos Cea-u-șes-cuu!” Eram un grup de vreo 50 de oameni când am ajuns în fața miliției. A ieșit un milițian tot transpirat, fără caschetă, cu figura năclăită și înnegrită de nesomn. „Sunt căpitanul Moldovan, ofițer de serviciu pe unitate. Stați, nu dați, aveți aici cheile și pistolul meu. Vă predau tot. Predau, să trăiți, predau tot!” Încerca să-și stăpânească tremurul și oboseala. „Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe Autor și personajele sale. Foile deveneau fum negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât cursul primar deveni greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spuse pilotul și-și desprinse privirea din ochii paznicului plecând spre groapa în care căzuse ca Superman după plecarea de pe planeta Crypton. Nu vă supărați, zise un om mânjit de cărbune, răsărit pe jumătate din pământ cu lanterna aprinsă pe cascheta de ebonită. Aici e Brăila? Paznicul schimbă o privire cu pilotul și răspunse: Dar de unde vii mătăluță? Din Galapagos, GPS-ul mi-a arătat locația unde s-a prăbușit unul de-ai noștri, din cer. Eu sunt! spuse vesel pilotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
preajmă. Poate era ceva care îl îngrijora. Nu era nimic. Erau, însă, unii elevi care aveau pelerine negre pe ei. Păreau foarte mulțumiți și se uitau în jur să vadă dacă sunt admirați. Le stătea bine. Unii aveau căști și caschete militare ce le veneau pe ochi. Războaie purtate de copii... La unii din ei puteam vedea privirea matură, obosită, plictisită de viață. Copii bătrâni care luptau pentru viitorii lor copii. Dacă vor trăi! Fii atent! zise el autoritar. Scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după ce se așeză pe scaunul pe care îl trăsese mai aproape de pat. Da, cum să nu! E foarte bine aici. Pop se foia pe scaun, căutând să se facă mai comod. Era îmbrăcat încă în uniformă, nu-și scosese decât cascheta pe care o lăsase probabil undeva la parter și avea fruntea și părul ud de transpirație. Lui Toma îi era limpede că acesta nu venise la el în cameră la o oră atât de târzie numai să-l întrebe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aliniate perfect. Și atunci? întrebă Toma. Cred că altfel se petrecură lucrurile! Viteza cu care mergea era mică, de asta nu-i derapă peridocul. Cu asta sunt de acord, dar tot nu am aflat nimic în plus. Agentul își dădu cascheta pe ceafă și se scărpină în cap. Eu mă duc să aduc aparatul de fotografiat, spuse el, cred că trebuie să fotografiem urmele astea. Asta ar fi trebuit să faci de la început. Du-te și adu trusa criminalistică! Să încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
miei de lapte. Iar noi două, eu și soră-mea, ne lipeam nasurile de geam și cântam, nici nu știi ce fericire simțeam când intra controlorul și ne cerea biletele, adesea se așeza pe banchetă, își dădea la o parte cascheta transpirată și-mi spunea: „Ia mai zi o dată ăla cu «A venit aseară mama...»“. „A venit aseară mama/ din sătucu-i de departe/ ca să-l vadă pe feciorul/ astăzi om cu multă carte.“ Și pe urmă se animau cu „A zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu schiță niciun gest, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Rămase nemișcat pe scaun. Doar senzația de nonșalanță pe care o degajă se întări mai mult. În schimb, ofițerul și subofițerii luară poziția drepți și salutară cu mâinile la caschete. Procurorul nu-i luă în seamă. Nici pe el, nici pe ceilalți. Își trăsese o morgă de plictiseală și dezgust, de parcă ar fi înghițit fiere. Semn că nu resimțea niciun fel de plăcere să se găsească aici. Ca și cum tocmai fusese
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
ea pe data de 12 noiembrie, iar alta a preașmecherului nostru președinte de țară, numitul Traian Băsescu, marele mânuitor de mici „boci” pe scena politică a României. Anul acesta, dată fiind întârzierea majoră la recoltatul de toamnă a producției de caschete, din curtea Palatului Cotroceni, nu s-a putut organiza, deci din motive strict obiective, sărbătorirea publică a președintelui și doar i s-au înmânat felicitări călduroase, pentru depășirea producției de caschete la hectar, cu speranța ca pe viitor să obțină
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
întârzierea majoră la recoltatul de toamnă a producției de caschete, din curtea Palatului Cotroceni, nu s-a putut organiza, deci din motive strict obiective, sărbătorirea publică a președintelui și doar i s-au înmânat felicitări călduroase, pentru depășirea producției de caschete la hectar, cu speranța ca pe viitor să obțină „succesuri” și mai mari în această branșă. Eu, ca un profan din fundul județului Vaslui, nu prea aveam habar despre acest mare personaj a României, așa că am purces ca tot românul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
L-am idealizat Întotdeauna, Îl credeam invincibil pe mare. Credeam că mă va ocroti mereu... S-a dovedit laș, mincinos, egoist... Dar n-a avut nici măcar o șansă să se explice, murmură Marie. Milic rămase tăcut, tot frămîntîndu-și În mîini cascheta veche și roasă, apoi păru că vorbește despre altceva. - Marea, trebuie s-o iubești, dar mai trebuie și să păstrezi distanța, nu trebuie să te crezi mai puternic decît ea. Pasiunea prea puternică te Împiedică să fii umil, or păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dădea dreptul la un loc În primul rând. Oamenii Înaintau un pic apoi se retrăgeau tot atât. Întocmai ca marea pe vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum nou de baie, grecesc, trăgând adânc aerul sărat cu miros de alge, și mulțumind În gând partidului și sindicatului pentru minunatul prilej ce i se oferea de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doi salutară politicoși, Îi Înmânară un plic și, fără nici o explicație intrară În hol cu cele două baloturi pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu cozoroc lung deasupra cărora scria cu alb O.W. Urcară În mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu scrisoarea Iolandei, două rânduri doar: „Marfă de calitate livrată la timp. De rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
faci la stânga, suni la numărul 245... 54 DANIEL BĂNULESCU pe tranșee! Asta, de groaza noastră, vede ea totul în roșu și sparge pavajele!... Sparge-i-s-ar fața de către miliție!... - ...Și încasa-o-ar în bot și de la toți ăi cu roșu pe la caschetă! îi ținu hangul batjocoritor și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și de grija noastră, te pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un râs de toată frumusețea. Se pare că nu era momentul pentru râs, întrucât ninetistele, cu batista în mână, urmăreau pe Rubin, marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu caschetă, un sicriu împodobit mai frumos decât toate sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai înlăcrimată, cred că era madam Gina, a ținut să facă un rezumat al atitudinii mele: "Depravatule!" Eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
imediat. Se Întoarse foarte Încet cu fața și În aceste secunde Își făcu un plan. — Nu sunt Înarmat, spuse el cu blândețe, măsurându-l pe Herr Kolber cu ochi blânzi și Încărcați de reproș. Herr Kolber purta uniformă albastră și caschetă rotundă, cu cozoroc, uniforma de adjunct de șef de gară. Era mărunt și subțirel, cu o față maronie și ridată, iar mâna care ținea un revolver tremura puțin din cauza emoției, vârstei și furiei. Pentru o clipă, ochii blânzi ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că-i cel mai bun hotel. — Mă rog... Înțelegi, al nostru e destul de bun și-mi place Kalebgian. Mă face Întotdeauna să mă simt bine. — Totuși lumea de calitate... Pe scenă dansa acum un pâlc de fete În șorturi. Purtau caschete de feroviar și aveau niște fluiere atârnate de gât, dar la publicul turcesc, care nu era obișnuit cu feroviari Îmbrăcați În șorturi, semnificația se pierdea. Cred că sunt englezoaice, spuse Myatt și se aplecă brusc Înainte. — O știi pe vreuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
liceu nu erau foarte mulți, majoritatea erau la liceul tehnic Pierre-de-Coubertin, unde ilustrul Defrance făcea striptease filozofic și Îi lingea În fund pe tineri. Chiar Într-una din clasele mele era un negrălău, un malac pe nume Ben. Purta Întotdeauna caschetă și bascheți Nike și sunt sigur că avea o mătărângă enormă. Evident, toate fetele erau În genunchi În fața acestui babuin; și eu care Încercam să le predau Mallarmé, zău, nu avea nici un sens. Așa va sfârși civilizația occidentală, Îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul se ridică Își puse cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a funcționat aici, vorbă să fie, fiindcă el nu-i decât un pion nenorocit și precar, așezat câș pe harta cotrocenistă. De când polițiștii au strigat la Cotroceni, „Ieși afară, javră ordinară și au trecut la însămânțările de toamnă, semănând cu caschete curtea onorabilului președinte, acesta nu a mai avut liniște, până nu-i va termina, indiferent dacă va suferi țara. Nu s-a reușit cu concedierile, s-a trecut la planul B, adică la înfometarea preopinenților. Ordinul semnat zilele acestea, de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca pana corbului, zburând prin aer, într-un elan irezistibil, cum va fi făcut-o faimosul Ducipal al lui Alexandru Macedon, tunica vișinie a călărețului, fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia ridicată, care-mi sugera că inamicul tremura ca varga, îmi umpleau sufletul de mândrie. Nimeni nu m-a lămurit că tabloul reprezenta un desen standard în care era lăsat un mic gol unde se lipea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu adevărat și muzica din fundal ar trebui să-ți dea de gîndit. Burlescul din secvențele cu tentativele de zbor, identice cu acelea din documentarele despre primele experimente ale omului de la-nceputul secolului XX cu aripi de carton, elice și caschetă de biciclist Înspăimîntător picînd În cap din turnuri de doi metri, filmate live acum o sută de ani și tot de-atunci stîrnind rîsul, Împiedică tragicul să-și ia avînt. De exemplu, e dificil să mai iei În calcul posibilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
masa mea alte cărți. O dată ― trecuseră numai câteva săptămâni de îa venirea mea în Bhowanipore ― m-am întîlnit cu Maitreyi în randă. O salutai aproape automat, împreunînd palmele în dreptul frunții, căci nu știu de ce mi se părea stupid să ridic cascheta colonială în fața unei indiene (poate credeam că aș putea-o jicni cu un salut strein rasei ei; sau poate o salutam așa ca să-i capăt încrederea). ― Cine v-a învățat salutul nostru? întrebă ea, zîmbindu-mi neașteptat de prietenește. ― D-ta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]