1,635 matches
-
a învățat să fac,din hobby, o profesie... Nu mi-e greu, nu mă plictisesc. În plus, sunt iubită. Iubesc! Doar timpul zboară, ca un glonț, spre inima mea” (pagina 237). Temele textelor scurte cu bătaie lungă sunt: Visul, Fuga, Castanul, Rusalca, Fotografia, Pana de pescăruș, Aleea personalităților, Salvarea sufletului, Celosa, Valurile, Unda de șoc, Focul... Cu alte cuvinte, gelozia are regulile ei, focul este și el prezent! Cartea este fulgerată de autodialoguri, acolo sunt decriptate mesajele secrete, femeia în dialog
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
În ziua aceea, adâncit în gânduri, mergeam încet pe o stradă flancată de castani, cu mâinile înfundate în buzunarele hanoracului larg și călduros, încercând să adun cu încălțările cât mai multe frunze veștejite, ale căror culori să le admir și să le simt mirosul specific de octombrie, de miez de toamnă adânc înfiptă pe
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mă cheamă dragostea în parc, Pe banca din alee, Umbrită vara de miros Și flori de azalee. Mă cheamă dragostea în parc, Să-mi caut urmele pierdute, Pe frunze moarte de castan Ușor de vânt bătute. Mă cheamă dragostea în parc, Să mai rostesc în șoaptă, Cuvinte dulci, înamorate Ca-n vremea de-altădată. Mă cheamă dragostea în parc, Să îmi aduc aminte, De sărutări nevinovate De-adolescent cuminte. Mă cheamă dragostea
MĂ CHEAMĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383605_a_384934]
-
mai respire, Când îi apasă ura și cu fierea, Dar li se scurge-ncet toată puterea Și li se taie ultimele fire. Iar când se schimbă zilele și anii Și fiecare se destramă-n ghemuri, Ne adumbresc și brazii și castanii, Nu ne mai încălzim deloc prin vremuri, Doar trec stingher prin iarnă, ca sărmanii, Când stai la ușă, singură și tremuri. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: STINGHER / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2193, Anul VII
STINGHER de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382862_a_384191]
-
marea-I îndurare, Ți-a dat odihna în mormânt. Abia acum simt cât de tare Eu te-am iubit, când singur sînt. Te-ai stins, precum o lumânare Sub adierea unui vânt. Vegheat ești de o cruce mare, De doi castani foșnind în vânt Plângând peste al tău mormânt. Rămas bun tată... rău îmi pare.. Te-ai stins, precum o lumânare. MEMORIEI MAMEI MELE S-a dus și mama, spre eternitate Și - dintr-odată - iată-mă orfan. Ce sentiment ciudat, ca
IN MEMORIAM de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383105_a_384434]
-
camașa de verdeață Într-o bună dimineață A îmbrăcat subit grădina Și-a negat ca ei e vina... Muguri a pus în copaci De uimire tu să taci Și-n mănunchi de viorele A prins gândurile mele... Pe alei printre castani A înflorit că niște ani Și în zbor de flutur visul... Mi-a vestit că-i paradisul! 20.05.2017 foto arhiva personala Camelia Cristea Referință Bibliografică: Primăvara / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383240_a_384569]
-
de teamă să nu ne dezgolească cu bătăile ei,inima, cum își lasă izvorul să ne treacă pe sub umbra cu care ne dezvelim de suflet, cum foșnetul ei ne cuprinde înserările pe umerii iubiților din care au ros moliile și castanii și-au făcut cruci peste eternitate, cum din ciutura ei stelele își lasă blând căderea peste adâncul însetat al așteptărilor noastre. cum... trecătorule! șterge-ți de pe chip ridurile iernii și învață să asculți primăvara, seninul ăsta de flori care te
TRECĂTORULE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383331_a_384660]
-
supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila Minovici făceam un popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind norii care se adunau o țărancă Își suflă nasul În șorț prin fața muzeului satului elevii se plimbă de mînă sărutul se ascunde după ureche un trening albastru aleargă „se poate crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și copil fiind descoperi În organele tale o prezență suspectă de o fermecătoare dulceață, tocmai ieșeam de la Maiandacht și ne adunaserăm În curtea interioară a mînăstirii În triunghiul acela pavat de jur Împrejur, parcă Îl văd și acum, cu un castan uriaș În centru, simțeam În nări aburul familiar al bucătăriei În care se pregătea cina, vedeam umbrele albe ale surorilor mișcîndu-se În jurul unei sobe mari de cărămidă roșie, tăceam și așteptam, lăsîndu-mi doar ochii să deslușească toate acele forme frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar cu rezultate mai bune decât după oricare metodă. Citind acest pasaj din „Evocarea lui Postoi”, mi-am amintit de ceea ce spunea tatăl meu despre lecțiile de gramatică ținute de Postoi, care folosea exemple de felul acesta: „Stanca stă-n castan ca Stan”, „Na-ți-o frântă că ți-am dres-o”, „Ia-ți-le și du-te”, „Jelui-m-aș și n-am cui, Jelui-m-aș codrului”, „Toată lumea are nare, numai popa n-are nare”, „Du-te la vie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fierbinte și dens din acea pâlnie de piatră. La fiecare din primele trei etaje se deschideau câte două ușițe. La al patrulea, una singură: tot vârful turnului era constituit dintr-un singură Încăpere, acoperită cu grinzi impunătoare din lemn de castan. Aerul lâncezea fetid, abia mișcat de un slab curent ce provenea dinspre două ferestuici tăiate În peretele din față. - Unde... Începu el să spună trecând pragul, Însă, Înainte să primească vreun răspuns, rămase țintuit, izbit de priveliștea care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
surori, mai priveau toate astea cu inimile îndoite de prevestirea unei nenorociri și de o luciditate care le făcea să vadă dincolo de aceste după-amieze cu răcnete pline de voioșie, cu tunuri și cântece patriotice care răsunau sub frunzișul verde al castanilor, făcându-ți urechile să țiuie. Orășelul nostru auzea războiul dar nu era cu adevărat prins în el. Toți bărbații lucrau la Uzină. Era nevoie de ei. Un ordin veni de sus. Unul bun, de data asta, ceea ce era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la primărie să-l supravegheze pe micul breton. Louis Despiaux, așa îl chema pe jandarm. Un tip curajos, voi mai vorbi despre el. Biroul primarului, unde se instalaseră judecătorul și colonelul, dădea spre o micuță curte interioară, în care un castan pipernicit încerca să se avânte spre cer. De la una din ferestrele biroului, puteai vedea perfect acest pomișor căruia îi lipsea spațiul pentru a înflori și a se hotărî să devină cu adevărat un arbore. Nu mai există de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bucure și ea mai mult de viață și să‑și formeze o atitudine de fond mai pozitivă. În curând vor înflori castanii, ceea ce‑i bucură pe bătrâni mai mult decât pe tineri, fiindcă tinerii au tot timpul să mai vadă castani înflorind, pe când bătrânii în curând nu‑i vor mai vedea. Băiatul se bucură mai mult decât fata, fiindcă sub castan urmează să sărute gura unei fete, pe când fata va trebui să se apere. Orașul miroase a oraș, dar e oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înflori castanii, ceea ce‑i bucură pe bătrâni mai mult decât pe tineri, fiindcă tinerii au tot timpul să mai vadă castani înflorind, pe când bătrânii în curând nu‑i vor mai vedea. Băiatul se bucură mai mult decât fata, fiindcă sub castan urmează să sărute gura unei fete, pe când fata va trebui să se apere. Orașul miroase a oraș, dar e oricum mai bine decât în câmpul deschis de care ai fugit. Orașul miroase a aventură, muzică de jazz, cafenele și gaze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Început să fumez. M-a Înecat fumul și am simțit o ușoară senzație de greață urcând din adâncul gâtlejului amorțit, dar nu era o senzație neplăcută. Încercam să-mi amintesc numele tipului care Încercase o greață existențială privid trunchiul unui castan. Cu siguranță era un personaj dintr-unul din romanele lui Sartre, dar dac-ar fi Încercat niște cocaină, pun pariu că nu i-ar mai fi fost greață, Îmi trecu mie prin cap. Pudra albă mi se impregnase În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
colțurile îndepărtate ale orașului, departe de ramurile care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că întotdeauna mai erau și altele, și încă și mai multe, astfel că grămezile care ardeau păreau să nu scadă niciodată, și, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Pe când eram elev la liceu în Oradea ,aveam cazarea la un internat pe o stradă străjuita pe ambele parți de falnici castani ,strada care și-a căpătat numele de “Stradă Castanilor”.Părinții fiindu-mi săraci și foarte departe nu puteam să merg acasă decât în vacanțe vară,de Crăciun ori de Paști . Când mă întorceam de acasă cu straița plină de bunătăți
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
Pe când eram elev la liceu în Oradea ,aveam cazarea la un internat pe o stradă străjuita pe ambele parți de falnici castani ,strada care și-a căpătat numele de “Stradă Castanilor”.Părinții fiindu-mi săraci și foarte departe nu puteam să merg acasă decât în vacanțe vară,de Crăciun ori de Paști . Când mă întorceam de acasă cu straița plină de bunătăți eram condus la gară ori de tată ori de
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
clipa când, mă ia de mână, cu drag privirea-mi căutând mă simt, pe viață mai stăpână și mai bogată-atunci mă simt! În preajma lui simt că prind aripi Și-n zboru-acesta râd și plâng. Portret cu orhidee Astăzi, sub vechiul castan de pe culmea de deal ruginit îți scriu și privind spre zenit, un cer de cuvinte-ți trimit. Din gândul ce-mi este robit trimit vraja viselor mele, limpede râu să-ți suspine. Tu, caută și vino spre mine, să faci
ZBOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361411_a_362740]
-
îți scriu și privind spre zenit, un cer de cuvinte-ți trimit. Din gândul ce-mi este robit trimit vraja viselor mele, limpede râu să-ți suspine. Tu, caută și vino spre mine, să faci visul nostru-mplinit! Astăzi, sub vechiul castan, schițez un portret de femeie, alături de-o floare, blând ideal și-n gând, floarea mea, orhidee. Aud cum vine dragostea Aud cum crește visul din zâmbetul tău asemeni unei flori râzând în soare și pe aripa lui unduitoare îmi
ZBOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361411_a_362740]
-
starea eului poetic care este frisonat de sentimentul de melancolie produs din dorința de a retrăi în preajma a ceea ce a fost odată, un fel de alean, sau nostalgie, sau mai degrabă o dorință puternică când copil fiind scruta “ intens printre castani/ Când seara se lăsa albastră”, așteptând mama “Neliniști de copil strângeam,/ Făr`a rosti niciun cuvânt ... La tine-n brațe mă trezeam,/ Șoptind:”mamă, miroși a vânt. “(Dor ). Dar, și prenumele poetului, Dorian, poate să ne conducă spre o derivație
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În bob de rouă soarele zâmbește Pe florile înmiresmate, Un fluture cu aripi colorate A lăsat zborul și se odihnește. Un curcubeu se leagănă în zare, Duios o râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare astăzi liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare dată Cu noianul tău de flori, Înmiresmată
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362818_a_364147]
-
de confecții, în care numai manechinele mai rămăseseră parcă obosite și ele, să păzească, cu gesturile înghețate, dezordinea, singurul lucru de mare preț care întâmpina ziua ce se anunța mai plină de elan ca oricare. O luă pe aleea cu castani, a parcului principal din oraș, urmând ca de acolo, să se îndrepte pe străzile care urmau să-l ducă din nou, pe ocolite, la domiciliu. Acesta fusese cândva, în urmă cu zeci de ani, cel mai frumos parc, locul de
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
alb Și răsfirate străveziu în iarba toamnei! Tu mă picuri... Revarsă-mă În ploi de umbră, În scoici de destin, În repezi fire de înțelepciune Ce se desfac plângând din mine, inutil! Tu mă reverși... Inundă-mă Cu flori de castan Bătând puțin în roz, Cu lacrimi de amforă ciobită, Fulgerată de fericire pe o plajă pustie! Tu mă inunzi... Bea-mă În focul ceasului Ce-și arde timpul, În marea de liniște din turlele Delicat năruite sub țesătura de crin
PICURĂ-MĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363284_a_364613]