1,049 matches
-
protestez. În fața mea e adus un cocoș. Mi se dă din nou un cuțit, care îmi tot alunecă printre degete. Călugărul ia castronul în propriile-i mâini și îmi spune să apuc cocoșul: — Taie-i gâtul și toarnă sângele în castron! — Nu... nu pot. Simt că sunt cât pe ce să leșin. Țineți-vă tare, doamnă, zice An-te-hai. E sfârșitul! Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că am turnat vin peste bolovanii de pavaj pe care zăceau însângerați peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
verii, plecăm din Yuan Ming Yuan și ne mutăm înapoi în Orașul Interzis. În urma perseverenței mele, împăratul reușește din nou să se trezească înainte de ivirea zorilor. După ce ne spălăm și ne îmbrăcăm, bem o ceașcă de ceai și mâncăm un castron de terci făcut din fasole roșie, susan și semințe de lotus. Ne deplasăm după aceea în palanchine separate la Sala Dezvoltării Spirituale. Curtea și-a dat seama de gravitatea bolii lui Hsien Feng - ei știu că are inima și plâmânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
despre mine când ne-am întâlnit prima oară. M-a flatat și a spus că a fost atât de uluit de frumusețea mea, încât a devenit incapabil să mai gândească. M-a întrebat dacă îmi amintesc cum a băut un castron cu apă murdară - cea folosită ca să ne spălăm degetele în timpul mesei. Sunt așadar bucuroasă că împăratul Hsien Feng se ostenește să mă prezinte prietenilor săi de rang înalt. În ochii lor nu sunt decât o concubină, chiar dacă una favorită. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se umfle, îmi sporește teama. Mănânc foarte puțin de acum, pentru a micșora riscul de a fi otrăvită. Visez trupul fără blană al pisicii, care plutește în puț. An-te-hai mă avertizează să fiu atentă de fiecare dată când beau un castron de supă sau fac o plimbare în grădină. E convins că rivalele mele și-au pus eunucii să slăbească bolovani sau să sape gropi în drumul meu pentru a mă face să mă împiedic. Când îi atrag atenția că exagerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împărăteasa Chu An. Fața doamnei Jin a fost netezită și peticită cu pudră de perle pisate. Totuși, dacă cineva s-ar uita mai îndeaproape, ar mai putea zări încă umflăturile. În dreapta capului Majestății Sale se află o tavă cu un castron de ceramică aurită. El conține ultima ei masă pământească - orez. În stânga, e o lampă mare cu ulei care arde „lumina veșnică“. Mă duc cu Nuharoo și celelalte soții ale împăratului Hsien Feng să ne luăm rămas-bun de la trupul Marii Împărătese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cap, prefăcându-mă că sunt recunoscătoare pentru sfaturile ei. — Evită mandarinele. Se apleacă spre mine atât de mult, că-i simt răsuflarea de iasomie. Prea multe elemente condimentate duc la apariția coșurilor. O să pun un eunuc să-ți aducă un castron cu supă de țestoasă ca să stingă focul din tine. Te rog să-mi arăți respectul tău acceptându-l. Sunt sigură că ea simte că și-a atins scopul în momentul în care împăratul a încetat să mai împartă patul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Hotărăsc să aștept. Când îl aud pe Majestatea Sa că s-a trezit, îi duc ciorna. Hsien Feng e pe jumătate întins, cu ochii închiși, într-un scaun din răchită. Un eunuc îi dă de mâncare cu lingura dintr-un castron cu supă din sânge de căprioară. Are cu siguranță un gust groaznic, căci Majestatea Sa are o expresie care-mi amintește de un copil ale cărui degete s-au tăiat în cioburile unui pahar spart. Supa îi picură din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asigure că mănânc cum trebuie, An-te-hai a angajat un bucătar nou din satul meu natal, Wuhu, a cărui specialitate este preferata mea din copilărie: supa de roșii, ceapă și varză. An-te-hai folosește un vas special din bambus ca să păstreze cald castronul cu supă. Adesea, când mă trezesc, descopăr că am adormit cu capul pe birou, spijinită pe brațele-mi încrucișate. Nu mă mai ostenesc să pun să mi se coafeze părul. Aș vrea să petrec mai mult timp cu Tung Chih
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
el ar putea să îl manipuleze pe împăratul Hsien Feng în a spune ceea ce nu vrea cu adevărat să spună. Trec câteva ore, și așteptarea continuă. În curte se servește masa. Sute de oameni stau pe vine, luând orez din castroane și holbându-se în gol. Tung Chih e plictisit și nervos. Știu că a făcut tot ce a putut ca să fie ascultător, însă până la urmă se satură. Când îi spun că trebuie să stea, își iese din fire și lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și holbându-se în gol. Tung Chih e plictisit și nervos. Știu că a făcut tot ce a putut ca să fie ascultător, însă până la urmă se satură. Când îi spun că trebuie să stea, își iese din fire și lovește castroanele din mâinile oamenilor. Îl înșfac de guler și îl ameninț: Încă un singur act de distrugere și voi pune să te închidă într-un stup de albine. Tung Chih se calmează. Se face noapte. Peste tot e întuneric, cu excepția Sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
către Blond) - a vrut să fie cât mai bun la suflet cu putință și ne-a chemat și pe noi, elevii, la ciorba de pește și la pește fript. Ne-am Înghesuit doi la o lingură și patru la un castron - că nu erau de ajuns. Dar nu ne păsa. Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înghițeam zeama cu bucățoaiele de mămăligă. Ne frigeam la dește și plescăiam ca porcii. Foiște stătea la masă și sorbecăia ciorba la repezeală, cu ochii la tuciul de pe pirostrii. De obicei, la țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta, Însă, din pricina copiilor ce nu fuseseră puși la socoteală de la Început, ceaunul se golise mai repede. Când Foiște se repezise să-și umple a doua oară castronul, nu mai avea cu ce. S-a Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țuică, băga În el două și chiar trei castroane de borș. De data asta, Însă, din pricina copiilor ce nu fuseseră puși la socoteală de la Început, ceaunul se golise mai repede. Când Foiște se repezise să-și umple a doua oară castronul, nu mai avea cu ce. S-a Întors cuminte la locul lui, a văzut că domnișoara Lori, care stătea lângă el, nu-și Începuse ciorba, s-a scărpinat În lațe, s-a mângâiat, așa, pe coate, și s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aurite de soare ale Danubiului se varsă un sfert din haznalele Europei...». Domnișoara Lori s-a ridicat și-a plecat mai Încolo, chipurile să potrivească de zahăr cafeaua care fierbea Într-o oală pe jar. Foiște a luat În stăpânire castronul și s-a pus pe hăpăit. Cucoanele avuseseră parte de cele mai bune părți de pește, așa că Foiște s-a ales cu o ditamai bucata de cegă, fără pic de os, numai carne și un fel de zgârci În loc de șiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Peste opera de artă pusese o perdeluță la care trăgeau cu ochiul rubedeniile și vecinii din jurul gogoșilor și al paharelor cu vin. Mie, pentru că v-am spus că nu beau alcool, Îmi adusese un sifon care cam răsufla și-un castron cu miere În care azvârlise un pumn de mieji de nucă ca să Înting În el. Vinul mărise nerăbdarea mesenilor. Până la urmă, Coman s-a ridicat cu pieptul Înainte și s-a Îndreptat către perdeluță. „Ia să vedem, domnule, ce avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
foaie de cort În jurul căreia așteptau cu nerăbdare hămesiții poposiră de-a valma toate bunătățile lumii: prepelițe și potârnichi fripte la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun; cârnați fripți, brânză, păstrugă la grătar, purcel de lapte, măsline grecești, cozonaci, tava cu spinarea de cerb, plăcinte cu brânză și cu vișine, ouă crude de prepeliță pentru Îndepărtat mahmureala, baclavale Înmuiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu brânză și cu vișine, ouă crude de prepeliță pentru Îndepărtat mahmureala, baclavale Înmuiate În sirop de miere de salcâm, alune, fistic și mieji de nucă prăjiți. Soldații izbutiră să mănânce tot, În afară de bobițele alea negre, lucioase și alunecoase din castron. Crezuseră că era un soi de dulceață de afine, Însă erau sărate și, dacă le Înghițeai Întregi, n-aveau nici un gust, iar dacă le spărgeai cu limba În cerul gurii, lăsau o dâră leșioasă. Băieții chiar bănuiră că erau crude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui de Învățăcel - Întâi licean și spoi student - și-o dusese În camere cu zeci de inși, În paturi cu saltele de paie și În cantine În care i se dădea mai totdeauna un sfert de pâine neagră și un castron de zeamă lungă. Ba, Încă, atunci când voia să-și cumpere vreun flecușteț pe care eu nici nu l-aș fi băgat În seamă (căci Îmi era pus pe tavă fără măcar să mă obosesc a-l cere), Își vindea cartelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de propriile mele greșeli. V-am adus și vouă necazuri și sper să mă iertați, se scuză el. Mă voi retrage până la Kitanosho, unde îmi voi pune treburile în ordine și fără nici un regret. oare mi-ați putea da un castron de orez și un ceai? Demonul Shibata părea să fi devenit Buddha Shibata. Până și Inuchiyo nu putu să-și stăpânească lacrimile. Aduceți repede ceai și orez, ordonă el. Și sake. Puține cuvinte îi treceau prin gând pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adusă imediat. Hideyoshi nu uita niciodată să mănânce. Chiar și în timp ce mânca, însă, mesagerii continuară să circule între Gakuden și Inuyama. Apoi, sosi ultimul mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind în sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale. Împușcăturile răsunaseră, ici și colo, din primele linii, încă de la ivirea zorilor și continuară până a doua zi. Chiar și în acel moment, se credea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
crudă a zilei, când citesc poezioarele alea îmi vine să intru în pământ de rușine. Mă rog, mă refer la bucățile pe care mai reușesc să le descifrez. Poezioara cu pricina zicea ceva de genul „Nu știu ce, nu știu ce, viață...“, ceva indescifrabil, „castroane cu cireșe, nu știu ce, eu nu mă aleg decât cu sâmburii...“ După care - și îmi amintesc vag când am scris treaba asta - m-am gândit la un titlu foarte potrivit pentru un poem despre un hoț care a descoperit dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu-ți face griji, m-a liniștit el. A făcut la fel în fiecare dimineață săptămâna asta. Toată lumea s-a obișnuit deja să nu aibă pâine prăjită la masă. După asta Don s-a apucat să spargă ouă într-un castron. Era mult prea dimineață ca să mă uit cu detașare la treizeci și șase de ouă crude. Am simțit că începe să-mi tremure stomacul. Te simți bine? m-a întrebat Stalin îngrijorat. Nu se simte bine deloc! a declarat Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o pungă de stafide. Dar doctorul l-a luat cu el. — Unde se duce? l-am întrebat pe Mike. —Eamonn n-are voie să gătească, mi-a spus el, fiindcă săptămâna trecută a luat-o razna și a mâncat un castron întreg cu pateuri. Care nu trecuseră prin cuptor. Amintirea asta părea să-i facă rău. — Ți s-ar întoarce stomacul pe dos, a continuat Mike. Pe cuvânt! A înfulecat castronul ăla cât ai clipi... Dumnezeule, l-a completat Stalin cutremurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
săptămâna trecută a luat-o razna și a mâncat un castron întreg cu pateuri. Care nu trecuseră prin cuptor. Amintirea asta părea să-i facă rău. — Ți s-ar întoarce stomacul pe dos, a continuat Mike. Pe cuvânt! A înfulecat castronul ăla cât ai clipi... Dumnezeule, l-a completat Stalin cutremurându-se. Parcă era ora de masă la zoo. N-am putut să-nchid un ochi toată noaptea! — Și-acum unde e? am întrebat eu. Nu-mi plăcea felul poruncitor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]