1,043 matches
-
secolul IV în spațiul nord-dunărean, ca gema de la Potaissa, donariul de la Biertan, discul cu monograma lui Christos, opaițe din bronz decorate cu semnul crucii, părți ale unui candelabru din bronz, ce atestă prezența unor lăcașuri de cult. Pe ruinele fostului castru român de la Porolissum sunt atestate biserici creștine. S-au găsit urme de bazilici la Sucidava și la Morisena. S-au găsit locașuri de cult ce indică existența unor preoți și ierarhi. S-au găsit mărturii lingvistice ce atestă astfel răspândirea
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ripa Gothica. Goții erau catalogați că populații sceptice, și ajungând la Dunărea de jos, sunt numiți "geți", făcându-se o confuzie dintre geți și goți. Unele edificii au căpătat rol de fortificații, ca amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Interiorul vechilor castre de la Slaveni, Răcari, Micia, Apulum, Potaissa au prezenta urme de locuire civilă. Viața urbană a continuat să existe, orașele române păstrându-și parțial menirea că centre meșteșugărești, locuri de schimb, centre bisericești că cele de la Sucidava și Porolissum, castrul de la
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
vechilor castre de la Slaveni, Răcari, Micia, Apulum, Potaissa au prezenta urme de locuire civilă. Viața urbană a continuat să existe, orașele române păstrându-și parțial menirea că centre meșteșugărești, locuri de schimb, centre bisericești că cele de la Sucidava și Porolissum, castrul de la Slaveni și termele de la Apulum serveau ca adăpost pentru personalitățile creștine, iar basilicile creștine sunt atestate la Recidava și Litterata, în zona Biertan, precum și târgurile de la frontiera, acestea fiind deschise pentru români și pentru hiuni de către Attila. Năvălirile duc
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
astfel, în pasul Oituz s-a descoperit un vârf de lance de bronz, iar în albia pârâului Brețcu un topor de piatră aparținând culturii "Coțofeni". Pe o terasă de la poalele dealului Stejar în nord-vestul satului, în locul numit "Cetate", se găsește castrul roman Angustia, construit în anul 102, de pământ cu palisadă, apoi reclădit în piatră, cu porțile pe cele patru laturi flancate de turnuri patrulatere și turnuri rotunde de luptă la colțuri. În interiorul castrului s-au găsit fragmente de ceramică autentică
Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/300373_a_301702]
-
nord-vestul satului, în locul numit "Cetate", se găsește castrul roman Angustia, construit în anul 102, de pământ cu palisadă, apoi reclădit în piatră, cu porțile pe cele patru laturi flancate de turnuri patrulatere și turnuri rotunde de luptă la colțuri. În interiorul castrului s-au găsit fragmente de ceramică autentică de factură dacică, modelată cu mâna sau lucrată la roată, o monedă imitație dacică de argint după o drahmă a lui Alexandru Macedon, un denar republican și un denar imperial de la Vespasian și
Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/300373_a_301702]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,43%), cu o minoritate de musulmani (2,51%). Pentru 8,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Orașul Măcin s-a constituit în apropiere de castrul roman Arrubium, ridicat de romani în vecinătatea unei așezări daco-getice cu nume de origine celtică (de la care a preluat numele). În antichitate, aici a existat un cult al zeului Jupiter Arrubianus, de unde provine numele. Cetatea era cuprinsă în uniunea tribală
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
unei fortificații la Uioara de Sus este din anul 1177, sub numele de "Vyuuar". Se presupune că este vorba despre una dintre cele mai vechi construcții de apărare ale regatului maghiar, în Transilvania. Dacă atribuirea și datarea sunt corecte, atunci castrul de la Uioara de Sus trebuie să fi arătat aproximativ la fel cu cele de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur ori Morești. Explicația numelui a fost extrasă în raport cu o ruină antică, care trebuie să fi fost originată în antica "Salinae". Acolo trebuie să fi
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
-lea sunt eronat transferate de la cetatea Gogan-Varolea (jud. Mureș), care purta și ea numele de „"Ujvár"”. În același timp, nu dispunem de nici un fel de date care să ateste funcționarea unei alte cetăți timpurii, eventual din piatră, construite pe amplasamentul castrului arpadian. Cine citește inventarul cetăților de piatră zonale ale lui Gheorghe Anghel, nu va descoperi nici o referire la vreo cetate medievală de piatră la Uioara de Sus. Un nou edificiu s-a ridicat acolo mai târziu, probabil după mijlocul secolului
Uioara de Sus, Alba () [Corola-website/Science/300277_a_301606]
-
drumul din sudul Moldovei, care de la Bărboși, ducea pe valea Siretului în sus, iar de la Poiana urca pe valea Trotușului până la pasul Oituz, de unde trecea în Transilvania. În perioada romană, acest drum denumit „Via Angusta” era străjuit de cele două castre de la Brețcu, (Covasna) și Poiana Nicorești (Galați). Numele său se trage de la „Seliștea lui Oană la Trotuș”. Satul Onești a fost atestat documentar pe 14 decembrie 1458. Așezarea de pe Trotuș apare, așadar, consemnată într-un act de danie emis la
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
-lea și al XVIII-lea. Teritoriul ducatului se desfășura în stânga Rinului, fiind situat între posesiunile electorului de Köln la răsărit și cele ale ducilor de Limburg la apus. stăpânea teritorii pe ambele maluri ale râului Rur, în jurul capitalei, Jülich - fostul castru roman "Iuliacum" - în Renania inferioară. Ducatul s-a unit cu comitatul de Berg de dincolo de Rin în 1423, moment din care a rămas cunoscut sub numele de "Jülich-Berg". Teritoriul de astăzi se situează în Germania (parte landului Renania de Nord-Westfalia
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
atins un maxim în anul 1956(6527 locuitori),iar a comunei Pietroșani (împreună cu satul Pietrișu) a atins un maxim în anul1959(8195 locuitori). Există câteva monumente de interes local și anume: situl arheologic Locul Popilor din sud-vestul comunei conținând ruinele castrului roman de la Reca; ruinele bisericii "Sfânta Treime"(1812); ruinele morii Lapati-Știrbey (prima parte a secolului al XIX-lea); conacul Știrbey (a doua jumătate a secolului al XIX-lea); casa Petre Rădulescu (1891),casa Tache Nuțu - actuala primărie (1900), vechea primărie
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
au descoperit urmele unor locuințe de suprafață ce conțineau materiale dacice (sec.I î.e.n. - sec.I e.n.). Volker Wollmann în monografia să asupra mineritului subliniază prezenta în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații române. Castrul român Praetoria Augusta de la Inlăceni a apărat exploatările de sare de la Praid. Conform recensământului din 2002, Praid are o populație de 6.837 locuitori din care 96,92% sunt maghiari. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și
Praid, Harghita () [Corola-website/Science/300483_a_301812]
-
naturale. Ilirii au continuat să opună rezistență romanilor până în 168 î.e.n., când a fost învins ultimul rege ilir, . Romanii au profitat de această oportunitate pentru a absorbi complet Balcanii în provinciile lor prin 100 î.e.n. Ei au construit rețele de castre, drumuri și rute comerciale de la Dunăre la Marea Egee, ceea ce a accelerat procesul de romanizare. Cu toate acestea, în afara orașelor, cultura dominantă a rămas cea iliră. Romanii au înființat provincia Dalmația, care cuprindea și ceea ce astăzi este Muntenegru. Cel mai important
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
impozit senatorial, numit "follis senatorius", de strângerea căruia se ocupa "magister census". În perioada 1068 - 1081 o monetărie din Dobrogea a bătut monede din argint care reproduceau diverse emisiuni de "follis". Monede de tip "follis" s-au descoperit în perimetrul castrului roman de la Răcarii de Jos, precum și în perimetrul unor localități ca Idicel-Pădure, Corni etc. Cuvântul din s-a transmis, până în zilele noatre, în denumirea unor monede din țări arabe: din latinescul "follis" s-a transmis denumirea monedei de bronz "fals
Follis () [Corola-website/Science/317940_a_319269]
-
de cale ferată care leagă Transilvania de Oltenia. Localitatea este străbătută de râul Cibin si râul Sadu-afluenți ai Oltului. Așezarea sa în apropierea defileului Oltului i-au marcat istoria. Pe raza localității, la Boița (Caput Stenarum), romanii au construit un castru puternic care păzea ieșirea din trecătoarea drumului alutan ce ducea spre Cedonia, Ocna Sibiului și Apulum. Tot pentru dominarea defileului, regii Ungariei au construit cetatea "Landeskrone" (în ) pe dealul din vestul localității, în apropierea șoselei Sibiu - Râmnicu Vâlcea. Conform "Dicționarului
Tălmaciu () [Corola-website/Science/297088_a_298417]
-
în cuceriri si bătălii și exploatarea resurselor din teritoriile cucerite. Peste 50% din trezoreria Romei era investita în armata romană, dublu peste bugetul militar al SUA de azi. Soldații romani nu erau doar mașini de ucis, ci constructori de drumuri, castre și poduri. Drumurile romane erau căi de comunicație ale rețelei rutiere create de romani. Deoarece erau cel mai adesea construite în linie dreaptă, ele permiteau parcurgerea mai rapidă a distanțelor decât pe vechile drumuri sinuoase din Imperiul Roman, pornind de la
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
la contactul depresiunii cu același nume și culmea Meseșului. Cu o suprafață totală de 90,09 km, teritoriul administrativ al municipiului include și localitatea Stâna. Zalău este situat în apropierea graniței fostului Imperiu Roman, mai precis la 8 km de castrul roman de la Porolissum - cea mai puternică fortificație cu rol de apărare din partea de nord-vest a provinciei romane Dacia. În epoca medievală reprezenta spațiul de trecere dinspre centrul Europei înspre inima Transilvaniei, prin binecunoscutul "drum al sării". Azi, municipiul Zalău, situat
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
Micia (azi Vețel, județul Hunedoara) constituie o importanță așezare română, dezvoltată în jurul marelui castru de aici. Deși avea numai statut rural ("pagus"), așezarea prezenta un înalt grad de urbanizare, cu rețea stradală ortogonala, edificii publice monumentale (terme, amfiteatru etc) și un port la Mureș (amenajat cu cheiuri din zidărie de piatră). Situl se află
Castrul roman Micia () [Corola-website/Science/314416_a_315745]
-
de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane (în zona ștrandului actual). Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Potaissa a apărat exploatările de sare de la Turda. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
Localitatea Zărand, atestată documentar pentru prima dată în anul 1318, a fost un important centru administrativ, capitală a comitatului cu același nume până în anul 1744. În anul 1214, documentele vorbesc despre existența comitatului Zărandului, condus de către Dionisie, fiul lui Ompund. Castrul sau cetatea cu numele de Zarand figurează în documentele din anul 1232. Aproape de marginea comunei, în direcția nord-vest, lângă apa Cigherului, pe locul numit Chereptel se văd urmele Cetății Zărandului. Unii istorici, ca de exemplu arădeanul Gabor Fabian, susțin ca
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
pentru prima dată localitatea sub denumirea de "Sakfalva", apoi din anul 1850 satul apărând sub numele de "Saku", care până la urmă s-a transformat în numele actual "Jac". Satul este așezat la poalele dealului Pomet, deal pe care se găsește marele castru roman Porolissum. Pe linia de nord-vest a Daciei romane, se găsește una dintre cele mai importante așezări civile si militare din această regiune, orașul roman Porolissum. Înființată încă din timpul domniei impăratului Traian, așezarea a fost folosită ca punct strategic
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
zonă strategică, în timpul împăratului Septimius Severus primește titlul de municipium și se numeste “res publica municipii Septimii Porolissensium”. În anul 213, orașul primește vizita împăratului Caracalla, ocazie cu care a fost reparat și drumul de legatură între Porolissum și Napoca. Castrul roman este așezat pe platoul dealului Pomet (cota 502 m), la granița satelor Jac și Moigrad, ceea mai mare parte a complexului arheologic găsindu-se pe teritoriul actual al satului Jac. După cum se menționează și în “Cronica cercetărilor arheologice din
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
Cronica cercetărilor arheologice din România”, în raportul săpăturilor arheologice făcut de către cercetători ai muzeului județean de Istorie și Artă Zalău, cât și de prof. dr. Nicolae Gudea de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în urma cercetărilor făcute de-a lungul anilor asupra castrului roman de la Porolissum au fost identificate o serie de elemente și construcții specifice unui castru roman, cum ar fi: zidurile de fortificație, clădirea comandamentului, un spital, ateliere pentru făcut și reparat arme și armuri, magazii, rezervor de apă și numeroase
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
de Istorie și Artă Zalău, cât și de prof. dr. Nicolae Gudea de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în urma cercetărilor făcute de-a lungul anilor asupra castrului roman de la Porolissum au fost identificate o serie de elemente și construcții specifice unui castru roman, cum ar fi: zidurile de fortificație, clădirea comandamentului, un spital, ateliere pentru făcut și reparat arme și armuri, magazii, rezervor de apă și numeroase bărăci militare. "Materialul arheologic foarte bogat a permis precizarea caracterului fortificație, ordinea de staționare a
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
pentru făcut și reparat arme și armuri, magazii, rezervor de apă și numeroase bărăci militare. "Materialul arheologic foarte bogat a permis precizarea caracterului fortificație, ordinea de staționare a principalelor trupe și mai ales caracterul roman occidental al culturii materiale din castru" se menționează în raportul citat mai sus. Zona așezărilor civile se găsește pe prima terasă la sud-est de castru. Aici au fost descoperite mai multe locuințe civile, un zid de sprijin, o fântână și mai multe ateliere de olărit și
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]