765 matches
-
cu viața noastră de-acum, cât de cât diferită de cea dintotdeauna. Scăpasem de tuburi de puț și de alte chestii asemănătoare și nu ne mai gonea foamea kilometri Întregi de nisip cu coșul de floricele În spinare, ca niște catâri, și nu te râde vere că la o adică nici fiertura asta nu ți-ar da-o nimeni pe râs, și țigările, da, și două jumătăți de rom În patru inși seară de seară... După trei zile și trei nopți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
executive de a ajunge la o concluzie. Fiind candidat la președinție, nu ați avut altă soluție decât să promiteți prea multe. Ca președinte, ceea ce rămâne este tentația de a încerca să mulțumiți pe toată lumea. Rezistați-i. Povestea lui Esop despre catârul care fugărește leul este plină de înțelepciune cu rezultate previzibile. ,,Din nefericire", spune cocoșul, ,,prietenul meu nu și-a dat seama ce putea face și ce nu". Una din cele mai inutile păcăleli din viața politică americană este de a
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
mai drastică în aeroporturile din orașele mici decât în centrele majore. Am stabilit de asemenea o listă de potențiale ținte teroriste care include o grădină zoologică, o fabrică de făcut floricele de porumb, un talcioc și o paradă anuală de catâri 1. Indiferent dacă sunt distribuiți corect sau nu, banii destinați apărării interne nu pot înfrânge al-Qaida și aliații săi, cum de altfel nu pot nici forțele noastre armate. Totuși, ambele le pot încetini, iar forțele armate pot și trebuie să
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
slav); a ademeni, a bănui, a cheltui, fel, gând, hotar, meșter, neam, oraș, vamă, viclean (cuvinte de origine maghiară); folos, prisos, a lipsi, a părăsi, călimară, pungă, traistă, spital, nostim, plicticos, ieftin, simandicos (cuvinte de origine neogreacă); dovleac, dud, salcâm, catâr, dulap, tavan, saltea, basma, ciorap, ciorbă, sarma, dulgher, cântar, murdar, șiret (cuvinte de origine turcă); balonzaid, crenvurșt, pantof, rucsac, șnițel, fraier, șmecher, ștecher (cuvinte de origine germană); baros, călău, a paradi (cuvinte de origine țigănească); armată, bilanț, campion, casier, flaut
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
mai ieftină, ceilalți negustori au trebuit să scadă prețurile la mărfurile similare. Dintre produsele de export făceau parte, în ordinea valorilor: sare, seu, cai, boi, vaci, porci, bivoli, orz, ovăz, porumb, grâu, lână, piei de bou și vacă, cașcaval, unt, catâri, brânză, miere, piei de oi, miei și berbeci, tutun, oi, păcură, vin, pește sărat, ceară, pastramă etc. Importurile Moldovei erau cifrate, în 1831, la 6.365.000 lei, iar exportul, la 9.210.000, în timp ce în 1833, importul crescuse la
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
de-a face în chip fundamental cu un mod narativ și nu cu unul discursiv. Din cele patruzeci și șase de paragrafe poate cel mult cinci pot fi numite preponderent discursive. Dintre ele patru sunt o digresiune formală despre viața catârilor în adâncul minei (598-99). Al cincilea paragraf este cel în care ajungem la un punct culminant al discursului în care Crane comentează și meditează asupra sensului celor văzute de el în subteran: " Fiorul măreț și mistic este forma lumească a
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ajungem la un punct culminant al discursului în care Crane comentează și meditează asupra sensului celor văzute de el în subteran: " Fiorul măreț și mistic este forma lumească a adâncului din mină" (599). Mai mult, două din paragrafele dedicate vieții catârilor sunt numai formal discursive. Pentru că ele au rolul de a zugrăvi, ca o digresiune, soarta animalelor în adânc, dar în acest loc digresiunea se reînscrie ea însăși din nou în modul narativ preponderent atunci când Crane relatează două anecdote care i-
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
au rolul de a zugrăvi, ca o digresiune, soarta animalelor în adânc, dar în acest loc digresiunea se reînscrie ea însăși din nou în modul narativ preponderent atunci când Crane relatează două anecdote care i-au fost spuse de mineri despre catâri. Este adevărat că unele din adjectivele folosite de Crane pentru a zugrăvi vizita în mina de cărbune se învecinează cu senzaționalul, câteva exemple ilustrative fiind "îngrozitor", care determină substantivul "oboseală" și "oribile", care descrie ciupercile care cresc în umezeala minei
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ardelean închis pentru „naționalism” etc.), Întâlnire periculoasă (1985) pune problema românilor expatriați (cărora, de pildă, li s-ar spăla creierele în lagărele de refugiați) și readuce în discuție abuzurile epocii lui Gheorghiu-Dej etc. Un roman superior tuturor celorlalte este Muntele catârilor (1980), despre viața călugărilor de la Muntele Athos și relațiile voievozilor și mănăstirilor românești cu acest centru de spiritualitate. Dicțiunea narativă capătă aici ceva din cadența stilului sapiențial-poematic din sadoveniana Creanga de aur. În schimb, piesa de teatru Audiență la consul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
București, 1975; La zei acasă sau O călătorie lirică prin Elada, București, 1976; Transilvane cetăți fără somn, București, 1977; Raiul răspopiților, București, 1978; Ora întrebărilor, pref. Aurel Martin, București, 1979; Războiul cunoașterii, cu ilustrații de C. Piliuță, București, 1979; Muntele catârilor, București, 1980; Cartea zodiilor, București, 1982; Leagănul mării, București,1983; Audiență la consul. Nu pot să dorm, București, 1984; Întâlnire periculoasă, București, 1985; Romanul de familie, I-II, București, 1986; Oracole, București, 1987; Proces în recurs, București, 1988; Rădăcinile cerului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
negru și își aruncau pe umeri două piei de berbec, una neagră și alta albă; ca însemn aveau un baston ascuțit, o podoabă în jurul gâtului și un arc neîncordat. Aduceau sacrificii într-un car tras de un cal și un catâr. 30 Vezi referințele la texte și bibliografia în M. Eliade, Le Yoga, pp. 111 sq. împreunarea sexuală avea un rol important în anumite ritualuri vedice (cf. Asvamedhd). Trebuie să facem deosebire între împreunarea conjugală considerată ca o bierogamie 31, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și ajunge cu siguranță în alt loc decât destinația spre care, tu, nefericit aventurier provincial, îndrăznești să aspiri. Varianta patru, autobuzul, este la fel ca varianta trei, cu mai multe surprize; are obiceiul de a se opri, încăpățânat ca un catâr, pe drum, de unde pleacă doar când și unde vrea el. Varianta cinci. Văzut-a cineva un turist sau un grup de turiști străini rătăcind prin București cu mijloacele de transport menționate? Oricâte eforturi depune harnicul ministru de resort pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
el răspunse în așa fel încât, fără a se îndepărta de adevăr - deoarece era foarte scrupulos în această privință - reuși să scape de fratele său. Capitolul II CAVALERUL LUI DUMNEZEU (1522) Onoarea Stăpânei noastre 13. Plecă așadar călare pe un catâr. Pe drum, l-a convins pe unul dintre frații săi, care a voit să-l însoțească până la Oñate, să vegheze în timpul nopții împreună cu el la altarul Stăpânei noastre din Aránzazu 3, unde s-a rugat, cerând noi puteri ca să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îi dădu celor cărora le era dator, iar restul îl oferi pentru refacerea și împodobirea unei icoane a Stăpânei noastre care era într-o stare jalnică. Astfel, luându-și rămas bun de la cei doi slujitori care îl însoțeau, călare pe catârul său, plecă singur de la Navarrete spre Monserrat. 14. Pe drum, i se întâmplă ceva care ar trebui scris pentru a se înțelege cum se purta Domnul nostru cu acest suflet încă orb, dar care avea mari dorințe de a-I
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aceea de a înfăptui lucruri mărețe deoarece și sfinții făcuseră la fel pentru slava lui Dumnezeu 2, fără a ține seama de nici o împrejurare ca atare. 15. Văzându-și de drum, îl ajunse din urmă un maur călare pe un catâr. Au început să discute și au ajuns să vorbească despre Stăpâna noastră. Maurul credea că Fecioara zămislise fără bărbat, dar nu putea crede că ea a rămas fecioară după naștere, înfățișând toate temeiurile firii care-i veneau în minte. Deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care era ceva mai încolo, aproape de drumul mare, fără a fi străbătut de acesta. 16. Așadar, fiind obosit să tot chibzuiască la ce-ar fi mai bine de făcut și neștiind ce cale să apuce, luă următoarea hotărâre: va lăsa catârul să meargă liber până la răscruce: dacă acesta o va lua spre sat, îl va căuta pe maur și-și va înfige pumnalul în el, iar dacă va urma drumul mare, îl va lăsa în pace. Și așa făcu. Dar, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
drumul mare, îl va lăsa în pace. Și așa făcu. Dar, deși satul nu era decât la treizeci-patruzeci de pași depărtare, iar drumul care ducea la el era bun și lat, Domnului nostru I-a plăcut ca drumul urmat de catâr să fie drumul mare, nu cel spre sat. Ajuns într-un sat mare înainte de Monserrat 2, dori să-și cumpere de acolo veșmintele cu care avea să plece în pelerinaj la Ierusalim. Își cumpără deci pânză de sac groasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în pelerinaj la Ierusalim. Își cumpără deci pânză de sac groasă și foarte aspră, din care își făcu o haină lungă ce-i ajungea până la glezne. Își făcu rost de un toiag și de o ploscă, atârnându-le de șaua catârului. Își cumpără și niște opinci, dar nu încălță decât una, nu de dragul de a nu fi în rând cu lumea, ci pentru că avea un picior înfășat, care îl durea destul de tare. Și în fiecare seară, deși mergea călare, piciorul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cugetând ca de obicei la planurile lui. Ajuns în Monserrat, după ce s-a rugat și s-a sfătuit cu duhovnicul, a făcut în scris o spovadă generală care a durat trei zile2. Tot cu duhovnicul s-a înțeles și în privința catârului, ca acesta să fie dăruit mănăstirii, iar sabia și pumnalul să fie atârnate în biserică, la altarul Stăpânei noastre. Acesta a fost primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
3 cerându-i să-l ajute pe Calixto cu scrisori către Curtea regelui Portugaliei, pentru a căpăta una dintre bursele pe care regele le dădea pentru studii la Paris. Doña Eleonora i-a dat lui Calixto scrisori de încredințare, un catâr pentru călătorie și ceva bănuți de cheltuială. Calixto s-a dus la curtea regelui Portugaliei, dar până la urmă n-a mai ajuns la Paris. Întors în Spania, a plecat spre India împăratului 1 cu o anume femeie duhovnicească. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Îți voi arăta cum să biruiești împotriva puterii demonului. Cei care vor să se căsătorească și vor să-l primească pe Dumnezeu în viața și în mintea lor, atunci să se ferească de destrăbălare ca să nu fie asemenea calului și catârului lipsiți de pricepere, pentru a nu-i da demonului putere asupra lor“ (cf. Tob 6,17-18). Aceste cuvinte ale Sf. Scripturi aruncă o lumină deosebită asupra evenimentelor actuale și ne implică mai ales pe noi, preoții, la cea mai desăvârșită
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care locuitorii de aici o numesc Insula Șerpilor. Balta miraculoasă „Am să te duc la balta miraculoasă.” Asta a spus Aia într-o zi, ajutându-mă să mă urc într-un car de lemn pe două roți, tras de un catâr. Am apucat-o pe un drum lung, de piatră, ce ducea înspre sud. Mă uitam la terenurile roditoare și bine cultivate, îngălbenite de grâul numai bun pentru secerat. Pe alocuri erau mulți păstori pe câmpul plin cu oi și vaci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Istrului zile și săptămâni întregi. Drumul nu era deloc bun; în orice caz, nu era ca drumurile romane, largi, drepte, construite din piatră tăiată în formă rectangulară. Noi străbăteam un fel de cărare îngustă, într-un car tras de un catâr slab care abia reușea să înainteze. În jurul nostru era doar pădurea foarte deasă. Trebuia multă răbdare ca să ne continuăm înaintarea. Eu mă simțeam incitat văzând toate acele locuri noi. Cetățile gete erau ascunse în pădure și apărate de ziduri fortificate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lânică colorată, bici de poveste cu care, desigur, Nausicaa - fecioara cu brațele albe, lujer de palmier, fiica lui Alcimon, cra iul feacilor, cea căreia Minerva Îi insuflase cutezanța de a privi pe Ulise În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
murmură ruși nată cuvin tele pe care și le pregătise pe Îndelete În cursul dimineții. * * * În zilele care au urmat, bătrâna doamnă se strădui za darnic să afle mai multe amănunte de la soțul ei. Ministe rialul era Încăpățânat ca un catâr: „Ce tot vrei să știi? Du cele ți-a spus tot ce trebuia să cunoști. E o orfană pe care o cheamă Adelheid. Părinții ei au murit și ducele vrea s-o creștem noi. Asta-i tot.“ Apoi pleca, fie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]