877 matches
-
verbului de percepție a vedea 68 se face prin corelarea unui criteriu sintactic - disponibilitatea verbului, într-o anumită utilizare a sa, de a primi sau nu obiect direct, selectarea argumentelor și a circumstanțialelor, regimul prepozițional - cu un criteriu semantic: statutul categorial al complinilor verbului, clasa semantică căreia îi aparțin. Modul de separare a sensurilor în dicționar se observă mai jos69: • a vedea I 1. intranz., a avea simțul văzului; a avea capacitatea de a-și crea imagini vizuale pentru obiecte și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
arată trist', John looks like a nice fellow 'Ion pare un tip de treabă', cu verbul de percepție look 'a arăta', fiind generate pe baza următoarei reguli de concatenare, în care este specificată schema de subcategorizare a verbului și trăsăturile categoriale ale complementelor sale - complementele verbului look se pot realiza prin GPrep, GAdj sau o predicație "complexă", nominală, guvernată de prepoziția like: * look [+V, + - (Prepositional-Phrase) #, + - Adjective, + - like^Predicate Nominal] Rosenbaum (1965: 175-178) propune o altă analiza a acelorași verbe, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Prin urmare, problema centrală a ontologiei artei constă în coerența dintre înțelegerea comună și practicile care determină tipurile de entitate ale operei de artă. Pentru rezolvarea acestei probleme trebuie să apelăm la metafizica fundamanetală prin care putem oferi un sistem categorial ontologic specific operei de artă. Prin intermediul unui sistem logic de funcționare a categoriilor ontologice putem evita situații în care obiectul artei rămâne nedefinibil. Prin urmare, putem spune provizoriu, că în funcție de modul de existență, de perfomare și de interrelaționare a operelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
clasice. În această situație se elaborează modelele care posedă trăsăturile esențiale ale originalului. Deci, modelele au un pronunțat caracter prospectiv având în vedere proiectarea lor în viitor. Modelul trebuie să fie eficient, simplu, fidel originalului, relevant, reprezentativ pentru un original categorial, și nu un original individual. Modelul trebuie să prefigureze în baza unor investiții, caracteristicile pentru a fi luate în considerație în procesul de instruire. Aplicând corect modelarea se ajunge în procesul de instruire la definitivarea algoritmilor care se constituie astfel
Repere structurale în conceperea echipei reprezentative de baschet by Ciocan Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/91616_a_92851]
-
1932-1933 nu s-au înregistrat „decât” 268000 de deportări, adică de opt ori mai puțin decât planul trasat de Stalin*. Procedura pusă la punct în 1937 dovedește trecerea la raționalizare și se bazează pe enunțarea unui cadru indicativ de obiective categoriale, iar apoi pe traseul ascendent al informațiilor urcând de la organizațiile locale către vârf, fapt care duce la adoptarea de către centru a unui plan imperativ. Stalin desemnează marile categorii de populație care trebuie arestate, împușcate sau deportate, ceea ce se traduce prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
presupuse a fi derivate dintr-o origine comună și puse În evidență În cadrul interacțiunilor sociale” (Poutignat și Streiff-Fenart, 1995, p. 154). Suntem invitați, prin urmare, să recunoaștem patru elemente definitorii. În primul rând, cel pe care autorii Îl numesc „atribuire categorială”. Identitatea etnică nu este niciodată strict endogenă: ea se construiește În relația dintre categorisirea de către ceilalți (aceasta nu este Însă suficientă, cum credea Sartre, care considera că identitatea evreiască este produsă doar de antisemitism) și identificarea cu un grup anume
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
A nu domină B și invers, și (b) fie (i) primul nod cu ramificații care domină A domină B, fie (ii) primul nod cu ramificații care domină A este el însuși imediat dominat de un nod A', de același tip categorial ca A, și care domină B]. Anaforicul se caracterizează prin faptul că nu-și poate c-comanda antecedentul. Analiza de tip generativ are meritul de a explica unele dintre cele mai fine legături dintre anaforic și antecedent la nivelul frazei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbi, cu fenomenele sintactice de acord (acordul cu subiectul sau, în cîteva limbi, cu obiectul) și de recțiune (impunerea cazului morfologic și a prepoziției), fenomene care asigură, în cel mai înalt grad, coeziunea propoziției; c) determină, în anumite limite, organizarea categorială a propoziției (structura și forma componentelor) prin relațiile și restricțiile de formă sau de topică pe care le impune componentelor; d) determină organizarea funcțională a propoziției prin funcțiile pe care le atribuie; e) nu permite, în limitele aceleiași propoziții, repetarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dat, ceea ce este vechi în propoziție, tema despre care se comunică ceva prin intermediul remei (predicatul). Dacă în gramaticile de orientare structuralistă și generativistă se susținea teza subordonării subiectului față de verbul predicat, în variantele ameliorate ale gramaticilor de tip relațional ori categorial se admite că poziția de subiect este o categorie universală, care are obligativitatea "acoperirii" în orice limbă, fie concret, prin intermediul unor substantive, pronume etc., fie abstract prin categorii vide (de exemplu, urmele care apar în urma deplasării subiectului). Dacă opoziția dintre
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în vedere toate acestea, se pot observa trei tipuri de clivaje. În primul rând, un clivaj direțional: direcțiile pe care partidele plănuiesc să le adopte ca răspuns la exigențele economice ale puterii dominante pot fi radical opuse. Există si clivaje categoriale: între diferitele categorii ale populației apar distanțe ca urmare a efectului relației de dependență; se formează partide pentru instituționalizarea apărării intereselor antagonice. Ultima categorie este reprezentată de clivajele referențiale: existența acestora are legătură cu aspectele care țin de marcarea identității
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
minimalist se conturează atunci când partidele politice se confruntă în mod direct cu mecanismul de dependență. Influența unei puteri dominante poate provoca antagonisme destul de grave, generând diferențe de ritm în evoluțiile care caracterizează mai multe categorii ale populației. Apar astfel clivajele categoriale. B. Clivajele categoriale Atunci când o minoritate națională încearcă să se sustragă mecanismului de dependență potrivit propriilor sale modalități, apar conflictele cu populația majoritară. Modelele economice impuse presupun de asemenea divergența intereselor populației urbane și rurale. În primul caz, se observă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
atunci când partidele politice se confruntă în mod direct cu mecanismul de dependență. Influența unei puteri dominante poate provoca antagonisme destul de grave, generând diferențe de ritm în evoluțiile care caracterizează mai multe categorii ale populației. Apar astfel clivajele categoriale. B. Clivajele categoriale Atunci când o minoritate națională încearcă să se sustragă mecanismului de dependență potrivit propriilor sale modalități, apar conflictele cu populația majoritară. Modelele economice impuse presupun de asemenea divergența intereselor populației urbane și rurale. În primul caz, se observă formarea unui clivaj
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
rupturile care o jalonează împiedică observarea unei permanențe a antagonismelor. Procesul de modernizare dependentă nu presupune formarea structurilor recurente, astfel încât să se poată degaja o omologie formală între clivajele care izbucnesc în împrejurări distincte. Fie că au un caracter direcțional, categorial sau referențial, clivajele amintite nu sunt structurate pe vreun criteriu geografic. Ele se formează ici și colo, fără a respecta a priori vreun principiu de repartiție. Astfel, metoda de comparație pusă la punct prezintă un caracter suplu și dinamic. Acesta
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dirijată de operația de împlinire a trăsăturilor: o trăsătură trebuie să fie împlinită prin diverse operații sintactice. În plus, există și trăsături care nu trebuie împlinite, dar care intră în descrierea posibilităților combinatorii ale altor trăsături. Este vorba de trăsăturile categoriale (A - adjectiv, V - verb, N - nominal) și cele interpretabile, referențiale (persoana, numărul unui nominal). Procedura computațională operează cu elementele selectate din lexicon, utilizând câteva operațiuni: Selecția (engl. Select), Fuziunea (engl. Merge), Mutarea (engl. Move) sau Atragerea (engl. Attract) și Acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unor termeni ca urmare a relației sintactice dintre ele. În limba română, trăsăturile implicate în acord sunt genul, numărul, persoana (trăsături phi) și, discutabil, cazul (care poate fi doar atras în acord datorită sincretismului mărcilor flexionare). Din punct de vedere categorial, clasele de cuvinte implicate în acord sunt substantive, pronume, articole, verbe și adjective. Direcția acordului este de la nominal la verb sau la adjectiv. Relația de acord este una de dependență: trăsăturile verbului și ale adjectivului depind de cele ale numelui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în structuri de tipul celor din (13)b, fie se poate considera că relativa introdusă prin ceea ce este subiectivă, în virtutea topicii și a statutului de temă, fie relativa este predicativă, iar subordonata conjuncțională subiectivă, în virtutea faptului că informația de natură categorială se află în relativă, iar al doilea component al structurii copulative vehiculează informația de identificare. În favoarea celei de-a doua analize este și argumentul acordului copulativului cu al doilea component. Dacă unul dintre cele două nominale este la plural, verbul-predicat
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
analiză trebuie să fie completată cu ipoteze suplimentare. Se poate propune că centrul funcțional Număr, care introduce și genul, poate fi inserat deasupra sintagmei coordonate și că trăsătura [clasă nominală] poate avansa sau urca (engl. percolate) deasupra sintagmei coordonate. Trăsătura categorială a termenilor coordonați poate urca și ea, astfel încât o sintagmă coordonată formată din două GD poate fi și ea un GD. Numărul inserat deasupra acestui GD format din termeni coordonați are aceleași proprietăți selecționale, selectând clasele nominale. Deși, în general
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tot mai multe contexte și, în cele din urmă, să devină obligatoriu în orice context. Dacă se ajunge la acest stagiu, cliticul trebuie reanalizat ca o marcă de acord. Prin urmare, distribuția cliticului este un criteriu pentru stabilirea statutului său categorial: dacă dublarea este opțională, atunci cliticul este încă un element pronominal; dacă dublarea este obligatorie, atunci probabil cliticul a fost reanalizat ca o marcă de acord (Fuß, 2005: 133). În română, fenomenul dublării clitice are un caracter opțional, fiind prezent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pe). Prezența cliticului aduce informație în plus, deci din acest punct de vedere, nu putem considera cliticul drept o marcă de acord cu complementul direct 168. (iv) Acordul parțial sau antiacordul Anumite proprietăți ale cliticului însuși reprezintă criterii de încadrare categorială. În general, se acceptă faptul că acordul parțial sau antiacordul sunt caracteristici care se regăsesc doar la mărcile de acord (propriu-zise) - ca într-o serie de dialecte italiene nordice, irlandeză și arabă standard - dar niciodată la elementele pronominale propriu-zise, care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
engl. output) derivării sintactice, adăugând conținut fonologic pozițiilor din structura ierarhică, iar sintaxa manipulează noduri terminale care conțin trăsături abstracte (cel puțin în cazul centrelor funcționale). Există o diferență între centrele funcționale și membrii vocabularului, neutri din punct de vedere categorial: categoriile lexicale N, V și A sunt create în sintaxă prin combinarea categoriilor micul n/v/a cu rădăcinile lexicale (engl. root); micul v introduce un eveniment (Marantz 2005). Trăsăturile abstracte prezente în centrele funcționale din sintaxă sunt lexicalizate (li
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atelic), care au interpretare aspectuală unică. Arad susține deci că informația lexicală vizibilă în sintaxă conține numărul argumentelor și informația aspectuală: telic [+ EM] sau atelic [− EM]. Spre deosebire de trăsăturile selecționale (uman, animat, care nu există la interfață), trăsăturile aspectuale și cele categoriale (numărul argumentelor) nu sunt dependente de context. Majoritatea verbelor de mișcare acceptă, opțional, un delimitator, care poate transforma un predicat atelic inergativ (run 'a alerga', walk 'a merge') într-unul telic, inacuzativ (run to the store 'a alerga până la magazin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vechi, care susținuseră că adjectivele care au o legătură morfologică cu verbe ergative nu sunt ele însele ergative: Burzio (1986), Levin și Rappaport (1986)156, Stowel (1987)157. Conform Ipotezei lexicaliste introduse de Chomsky (1970), o gramatică are un component categorial (este o gramatică liberă de context, engl. context free grammar) și un Lexicon. Majoritatea itemilor apar în Lexicon cu trăsături selecționale fixe și cu trăsături de subcategorizare stricte, dar cu posibilitatea de alegere a trăsăturilor asociate cu categoria lexicală: nume
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dimineață). Concluzia lui Frege este următoarea: celor două tipuri de propoziții le corespund două verbe diferite a fi. Goblot (1952)2 arată că a fi are două valori complet diferite: verb-substantiv (raționament de tip existențial) și copulă (raționament de tip categorial). Deși din punct de vedere metafizic este o mare diferență între cele două tipuri de raționament, din punct de vedere logic (deci și lingvistic) nu există nicio diferență între ele, copula înglobând și ideea de existență. 2.1.2. Abordări
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
finite (valoarea asertivă, prezența mărcilor flexionare), iar altele constituie proprietăți specifice ale propozițiilor cu a fi. Rouveret reanalizează abordarea din GB și din PM, conform căreia 'a fi' este un verb cu o anumită identitate lexicală sau selecție argumentală și categorială, ajungând la concluzia că analiza de acest tip lasă fără răspuns două întrebări: (a) dacă a fi este considerat verb lexical, atunci ce tip de complement selectează? (b) dacă a fi nu este verb lexical, atunci ce categorie funcțională reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ieșind ușor la suprafață, iar argumentația fiind mai degrabă gestuală decât fundamentală, deși criticului îi stau la îndemână toate mijloacele. În esență, cartea lui Theodor Codreanu este expresia unui spirit sistematic... Demonstrațiile și susținerile unor puncte de vedere se realizează categorial, tipologic. Este, probabil, în spatele unui asemenea mod de a-și construi discursul critic și ipostaza de profesor a criticului. De altfel, atunci când profesia "îl trădează", el face apel la formule împământenite de școală, precum aceea a imaginii unui Eminescu, romantic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]