677 matches
-
greco-catolică ale cărei precepte, difuzate săptămânal din amvon, marcau adânc mentalul popular, fidelitatea reprezenta nota definitorie a dragostei dintre bărbat și femeie, concepută Între frontierele unei stricte monogamii. „Să nu râvnești la muiearea de-aproapelui tău” - suna, În formularea din Catehismul lui Șincai XE "Șincai" (1783), binecunoscuta poruncă a noua. În plus, marcată de ideea păcatului originar, morala creștină concepea dragostea fizică, terestră, ca o relație vinovată, susceptibilă de a fi substituită printr-o spiritualizare ascetică, nu tocmai depărtată de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
lui Ioan Maniu cu Simeon Bărnuțiu. 1851-1864, Tipografia Seminarului, Blaj, 1929. Szamosközy, István, Erdély története. 1598-1599, 1603 șIstoria Ardealului. 1598-1599, 1603ț, Európa Könyvkiadó, Budapesta, 1981. Szilágyi, Ferenc, A Hóra-világ Erdélyben șLumea lui Horea În Ardealț, Athenaeum-Nyomda, Pesta, 1871. Șincai, Gheorghe, Catehismul cel mare cu Întrebări și răspunsuri, Tipografia Seminarului, Blaj, 1783. Șincai, Gheorghe, Opere. I. Hronica românilor, tom. I, ediție Îngrijită de Florea Fugariu, Editura pentru Literatură, București, 1967. Șotropa, Virgil, „Pățaniile Batalionului I năsăudean În 1848-1849”, În Arhiva Someșană, 1930-1931
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a prea frumoasei Elena, Tipografia Herfurt, Brașov, 1809; cf. Florea Fugariu (coord.), Școala Ardeleană, vol. I, Editura Minerva, București, 1983, p. 765. Vezi Philippe Ariès, Omul În fața morții, vol. II, Editura Meridiane, București, 1996, pp. 157-361. Gheorghe Șincai XE "Șincai" , Catehismul cel mare cu Întrebări și răspunsuri, Tipografia Seminarului, Blaj, 1783, p. 58. Floarea darurilor, Tipografia Henning, Brașov, 1807, p. 12; cf. Florea Fugariu (coord.), op. cit., vol. I, p. 728. Ibidem. Petre Ugliș-Delapecica, Poezii și basme populare din Crișana și Banat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Franklin" , Opere alese, trad. de I.M. Râureanu, București, 1859 (alte ediții În 1860, 1862, 1868, 1872, 1888); Știința lui Moș Albu. Meșteșugul de a face stare (Drumul la California), trad. de I.N. Licu, Botoșani, 1890; P.S. Aurelian XE "Aurelian" , Catehismul economiei politice cu adăugire de Știința bătrânului Richard..., București, 1869 (ediția a II-a: 1874); Manual de agricultură... (Știința bătrânului Richard), București, 1886 (alte ediții În 1888, 1889; ediția a VII-a În 1891); Benjamin Franklin. Conferință pentru sărbătorirea organizată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
novator în probleme de educație și, în general, în domenii fundamentale ale vieții spirituale, C. a intrat în polemici deschise cu unii cărturari ruși conservatori. Urmare a unei astfel de controverse este lucrarea Loca obscura in catechisi... [Locuri obscure în catehism...], tradusă în rusește de secretarul său și pusă în circulație în formă manuscrisă. Se aduceau aici corective de ordin teologic, în principal, dar și pe probleme de pedagogie, la cartea Prima învățătură a copiilor (1720), semnată de episcopul rus Th.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
perspectivă sociologică într-o lucrare extrem de utilă sociologilor, Constantin Cuciuc sintetiza cele trei „tării” sau fundamente ale ortodoxiei: „...capul Bisericii este Hristos Dumnezeu, a doua tărie o formează sfinții, iar a treia «poporul drept-credincios»”. O sursă esențială a ortodoxiei este Catehismul, cel care explică „credința, cultul și viața creștină pe baza Sfintei Scripturi (Biblia) și a Sfântei Tradiții”. Sfânta Tradiție cuprinde învățăturile Părinților Bisericii și hotărârile primelor sinoade ecumenice. un alt fundament al creștinismului ortodox este reprezentat de Iisus Hristos, Dumnezeu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mitologii sunt fragmentate și diverse, produce indivizi înspăimântați și derutați, care sunt în derivă printre culte și ideologii). Trei artificii culturale încearcă să păstreze conexiunea cu "misterele primordiale": dogma (încercarea de a păstra misterul sub puterea gândirii, prin scriptură, teologie, catehism, irosind însă substanța sensului), riturile (reînscenări simbolice ale experienței primordiale, care însă își pot pierde funcția exemplară și luminozitatea iradiantă) și practicile culturale (care marchează singularitatea unui grup față de altele și care se pot deteriora în simple obișnuințe, tradiții opresive
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a fost probabil legea din iulie 1949, prin care s-au restrâns importurile de bandă desenată americană, ceea ce a stimulat producția franco-belgiană, pe formula deja consacrată, a "tinerilor de la 7 la 77 de ani". Dacă în anii '50 există un "catehism paralel", cu titlurile Tintin și Spirou, unde se regăsesc și narațiuni biblice (care pierd din interes în anii '60, fiind preluate de banda desenată creștină), laicismul anticlerical este reprezentat prin Vaillant, devenită ulterior Pif (revista sprijinită de partidul comunist francez
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tipăresc în atelierul său din Târgoviște? R: în atelierul lui Macarie se tipăresc: Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Evangheliarul (1512). 17. Unde și când se tipărește prima carte în limba română? R: Prima carte în limba română se tipărește la Sibiu, Catehismul de la 1544, de către Filip Moldoveanul. 18. Cine este cel mai însemnat tipograf și editor român din perioada medievală? R: Coresi tipărește în românește, slavonește cărți de cult și învățături morale și religioase: Cazaniile (1567), Apostolul (15651566), Psaltirea (1570). 19. În
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
formare (paideia) și reformare (metanoia) constantă, fără de care nu putem vorbi despre predanie sau tradiție (paradosis), nu poate fi deprins prin simpla acumulare de informații. Nu devii un creștin, adică o ființă teologică, devorând rafturi întregi de manuale, broșuri sau catehisme. Nu trăiești liturghia stând mereu cu ochii pe carte, așa cum nu înveți să înoți studiind principiul lui Arhimede sau mecanica fluidelor. Ne trebuie legătura de la om la om ca să înțelegem că tainele nu se administrează, ci se dăruiesc, că liturghia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tipărește Cronica lui Ștefan cel Mare. Versiunea germană a lui Schedel, iar Dan Simonescu, Legenda lui Afrodițian Persul, pe când, în 1944, Al. Rosetti scoate remarcabila sa contribuție Scrisori românești din arhivele Bistriței (1592-1638), C. însuși pregătind pentru imprimare Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc al mitropolitului Varlaam, ediție care nu a mai izbutit să apară. Sub emblema Academiei Române, C. și-a publicat monografiile Legendele Troadei în literatura veche românească (1925), „Fiore di virtù” în literatura românească (1928) și studiul Mihail Kogălniceanu. Activitatea literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
că dialogul sacramental va avea alte caracteristici, corespunzătoare modelului ales, fără a eluda însă rolul esențial nici al confesorului și nici al penitentului. Alți autori spirituali scot în evidență și alte modele de relaționare a confesorului cu penitentul la fel de semnificative. Catehismul Bisericii Catolice spune că, în sacramentul reconcilierii, „preotul împlinește slujirea Bunului Păstor care caută oaia pierdută, a Bunului Samaritean care oblojește rănile, a Tatălui care îl așteaptă pe Fiul risipitor și îl primește când se întoarce, a dreptului judecător care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la aceeași realitate mântuitoare a lui Dumnezeu. Această participare la viața divină îl schimbă și îl reînnoiește pe om în întreaga sa existență, producând în ființa sa transformări atât la nivel spiritual, cât și psihologic. 3. Transformări cu caracter psihoterapeutic Catehismul Bisericii Catolice afirmă că Isus Cristos, care este „tămăduitorul sufletelor și al trupurilor, (...) a vrut ca Biserica să continue, prin puterea Duhului Sfânt, lucrarea sa de vindecare și de mântuire, chiar printre propriii ei membri”. Același Catehism subliniază că acesta
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu caracter psihoterapeutic Catehismul Bisericii Catolice afirmă că Isus Cristos, care este „tămăduitorul sufletelor și al trupurilor, (...) a vrut ca Biserica să continue, prin puterea Duhului Sfânt, lucrarea sa de vindecare și de mântuire, chiar printre propriii ei membri”. Același Catehism subliniază că acesta este de fapt și scopul sacramentului reconcilierii: de vindecare și de mântuire. Înseamnă că, alături de reconcilierea și sfințirea omului, un alt efect al celebrării reconcilierii sacramentale este vindecarea. Sacramentul reconcilierii, atât timp cât este o întâlnire cu Dumnezeu, nu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
localizarea, raportul dintre versiuni, identificarea izvoarelor, a traducătorilor și copiștilor, evoluția tiparului în limba română (De la Coresi diaconul la Teofil, mitropolitul lui Matei Basarab, în volumul Omagiu lui Ioan Bianu, 1927), înrâurirea husită în vechea cultură română (Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane, „Făt-Frumos”, 1927), idee în care P. l-a urmat pe N. Iorga, momentele importante ale sintezei culturale românești (Limpeziri. Grecism, fanariotism, slavonism, românism, întâietăți regionale, în volumul omagial dedicat lui I. Lupaș, 1941) etc. În 1922 a publicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
pe teme religioase antrenează comunitatea polonă imediat după moartea lui Zygmunt cel Bătrân, apelurile reformaților fiind receptate de reprezentanții de marcă ai literaturii timpului, între ei fiind și un scriitor de frunte, Mikolaj Rej, care avea să tălmăcească în polonă Catehismul luteran al lui Rhegius. Situația nu diferă cu mult în Ungaria și Transilvania, unde Reforma a întâlnit un teren fertil, oferind și creații proprii, cum a fost, de pildă, antitrinitarianismul și unde marele propagator al noii religii, Francisc Davidis, era
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
retorica, poetica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia, gramatica și muzica. Să reținem că prin activitatea cărturărească a mitropolitului Varlaam ia ființă cunoscuta tipografie de la Trei Ierarhi, că opera sa, Cazania, contribuie la dezvoltarea limbii literare românești și că, prin Răspuns la Catehismul calvinesc, el este cel ce stimulează lupta ortodocșilor români din Transilvania pentru apărarea propriei lor religii în fața expansiunii calvine. Reacția vehementă a prelatului moldav indică o simptomatică fază a războiului confesional care, pornit în Occident cu un veac mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
S. Micu, Theologie dogmatică și moralicească despre taine preste tot, 1801; Theologie dogmatică, I-III (tradusă de D. Caian ș.a.), 1804-1811; I. Bob, Carte de învățături creștinești, 1805-1806; Th. a Kempis, De urmare lui Hristos (traducere de S. Micu), 1812; Catehismul cel mare sau învățături creștinești cu întrebări și răspunsuri, 1836 ș.a. Să zăbovim puțin asupra acestei înșiruiri de date, nume și titluri, căci ele, văzute într-un context de efervescență europeană, ne conduc spre adevărurile celor ce trăiesc și făptuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
au autoexilat și anonimizat, în conformitate cu „canonul acusmaticilor”: celebrul Hieros Logos. Acesta s-a păstrat integral și uimește prin conținut: era, pur și simplu, un document curricular care stabilea precis regulile modului de pregătire și de viață ale pytagoreicilor 29. Acestui catehism excepțional conceput s-a datorat lunga - deși dificila - istorie a școlii. Sciziunea dintre akusmatoi și mathematikoi din secolul al V-lea î.Hr. era provocată mai ales de cei dintâi; a fost defăimat însă un mathematikos, celebrul Hippasos, care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
crusav evph), „Vorbirea Sacră”, botezată de comentatorii latini Carmen aureum - Versurile de aur ale lui Pitagora. Pitagoreicii înșiși își numeau canonul Hieros Logos, adică „Discursul/Logosul Sacru”. Era, de fapt, așa cum l-a numit un comentator din secolul XX, un „catehism al acusmaticilor”37. Prin faptul că acesta nu era un simplu regulament de disciplină școlară, ci un complex și rafinat canon de viață dedicată învățăturii și cercetării științifice, Hieros Logos poate fi considerat primul și cel mai complet curriculum educațional
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în străinătate de la vârste mici, arăta: "... părinții nu să cuvine să mai aibă altă grijă decât, de la vârsta carea copilul începe a vorbi, să înceapă a-i învăța în limba națională a citi și a scrie, deșteptându-i spre datoriile catehismului legii, și oareșce învățătură într-acea streină limbă prin care socotește că să va cuveni să auză tot cursul învățăturilor" (Golescu, 1963: 199). Mulți alți gânditori s-au raportat la această problemă a limbii naționale. Dacă în evoluția sa, conștiința
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
coord.), Stabilising Fragile Democracies. Comparing new party systems in southern and eastern Europe, Routledge, Londra, și New York, 1996. Ralea, Mihai, Fenomenul românesc, editura Alnbatros, București 1997. Râmbu, Nicolae, Filosofia valorilor, Editura Didactică și Pedagogică. R.A., București, 1997. Rădulescu-Motru, Constantin, Românismul. Catehismul unei noi spiritualități, Editura Garamond, București, 1996. Rădulescu-Motru, Constantin, Scrieri Politice, Editura Nemira, București, 1998. Redfield, Robert, The Little Community și Peasant Society and Culture, The University of Chicago Press, Chicago & Londra, 1960. Reignault, Elis, Histoire politique et sociale des
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
între 1893-1928, sau abatele Gayraud. Numeroase scrieri traduc filosofia lor: părintele Léon Dehon, fondatorul congregației preoților de la Sacré-Coeur, preot al acțiunilor de la uzina din Val-des-Bois pe care o conducea Léon Harmel, a publicat Manualul social creștin în 1894 și un Catehism social în 1898, vulgarizînd astfel Rerum novarum; abatele Gayraud a publicat în 1899 Creștin-democrații. Doctrină și program, în care insista asupra aspectelor economice și sociale ale activității lor; Democrația și creștin-democrații, lucrarea din 1900 a abatelui Naudet, trebuie de asemenea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
le încredința unei colectivități mai mari și mai elevate". Această idee a fost reluată de Ioan al XXIII-lea în Mater et magistra și Pacem in terris, de Ioan Paul al II-lea în Centesimus annus și se regăsește în Catehismul Bisericii Catolice (nr.1883-1885) din 1992. Subsidiaritatea, principiul major al doctrinei sociale a Bisericii, a devenit un element cheie al programului creștin- democrat. În 1992 i s-a putut verifica importanța în Tratatul de la Maastricht (art.3b), dar ea se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
isme refractare, obstacole mediologice majore. Mergînd de la cel mai vechi la cel mai modern sau de la cel mai simplu la cel mai sofisticat, avem: dualismul ontologic, spiritualismul antitehnic, apologetica umanistă, individualismul intelectualilor, esperanto-ul moderniștilor. Iertați enumerarea, care aduce a catehism. Nu vom face exorcizări, dar trebuie să ne ierarhizăm adversarii. DUALISMUL Opoziția primordială, arhaică, Sacru/Profan explică fără îndoială, după cum sugera Durkheim, persistența, influența cuplului Gîndire/Materie, Spirit/Corp. Această confruntare este mînuită instinctual în dihotomiile spontane care au împrumutat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]