1,092 matches
-
pantofi, în timp ce îi scoteam bluza și sânii zvelți se strecurau bucuroși din cupele prea mici ale sutienului. Am observat că s-a schimbat la față de nerăbdare. Am ajuns iar în pat... și am pătruns cu mâna prin chiloțel, simțind mătasea catifelată, tunsă scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
cărui mireasmă, mai tare decât aerul înălțimilor, face să pătrundă rărunchii privitorilor. Fiecare floare are proprietăți noi în context. De pildă, floarea de ceară picură mir, alină durerea, floarea de dragoste este simfonia fericirii, crinul este un „colț de stea catifelată”; irisul este „dor în plângere suavă”; laleaua își vibrează cupa în dor și uitare, trandafirul (cum altfel?) este „rege-al florilor de dor”; frezia răspândește „sclipirea în mărgăritare”; zambila este „a soarelui copilă”; parfumul florii de cais vestește primăvara, crizantema
PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351284_a_352613]
-
oprit „la timp”! - ar zice toate neamurile lui Băsescu, Ponta și Crin Antonescu, într-o criză de conștiință −, pentru că, prin concepție și statut, ideologia partidelor comuniste este în mod acerb dornică de vărsare de sânge nevinovat, nicidecum amatoare de răsturnări catifelate. Observăm că în tărâmul nostru politic, oamenii serioși, cinstiți și patrioți, nu sunt agreați de hoarda nouă de politicieni. Nu știu cum or fi catalogați azi Brucan, Iliescu, Róman, Năstase, Băsescu, Boc, Tismăneanu, Crin, Ponta și tot Parlamentul, de către sociologii acestor timpuri
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
inert de pe internet, în cifrele unor simetrii contradictorii despre ce înseamnă “viață de trăit” și “viață de citit”. Vezi, Corina, mai sunt la modă trandafirii, cu spinii lor, și asta pentru că frumusețea stă la suprafață, în floare, în hainele catifelate ale staminelor; tulpina e corvoada, sacrificiul înțepării, în acele sale stă prețul unei dezvirginări a buricelor degetelor care nu au decât vina că vor să simtă catifeaua petalelor. Cu așa intenții poți mușca din veșnicie, cu titanice pretenții de limbaj
CĂTĂLIN, DE LA MAL DE DUNĂRE... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351477_a_352806]
-
sălii. De acolo, Contele îl aruncă în celălalt colț unde-l prinse o vampirică plină de gingășie. Aceasta îl roti surâzătoare în jurul său, îl sărută de-i săriră toți dinții din gură, apoi îl lăsă să-i alunece pe piciorul catifelat și-l șută ca pe un balon până la candelabru. „Viceimperatorul” se agăță de acesta, dar o gheară îi smulse brațele, iar alta îi sfâșie fața umplând-o de sânge. Contele îl prinse de labele picioarelor înainte de a cădea pe podea
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului DRAGOSTE VECHE Era el. Nu, nu era. Ba parcă. Nici nu-mi venea să cred. Trecuseră mai bine de trei decenii. L-am recunoscut după alunița de pe obrazul stâng, pe pomete. Și după ochii, catifelați și blânzi, ochi de căprior. Orice s-ar spune, ochii nu se schimbă o dată cu vârsta. Poate doar ei rămân neschimbați în degringolada vieții. Orișicât, îl iubisem vreme de zece ani iar apoi o prăpastie de pește treizeci, un imens deșert
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346541_a_347870]
-
în noi ... Aerul părea încărcat de mii de volți (așa gânești într-o societate supertehnolo-gizată), încadrându-ne într-un spațiu propriu, numai al nostru. Am ridicat încet mâna. Și în clipa aceea am simțit deja degetele mele mângâindu-i pielea catifelată și lucioasă și netedă ... În ochii lui apăruse un fel de mirare dar și bucurie. Cineva îl mai mângâiase așa, știa bucuria ei. Fragilitatea gingășiei, asta simțeam în suflet! când tu însuți ai vrea să spui ceva, să te apropii
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
apă scursa din ceruri, ușoară și mirosind a curat; Eu sunt aerul rarefiat al vârfurilor de munți lăsați voit pe pământ, ca să ai unde culege o gură vie de bunătate; Eu sunt un bulgăre de sare brută scos la lumină, catifelat, pur și trebuincios pe interior; Eu sunt, în curând, doar un timp măsurat în mii de secunde în care, din spațiul albastru se-ntoarnă înspre nemaivăzut, o suflare. Referință Bibliografica: Eu sunt / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 792
EU SUNT de DALELINA JOHN în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345564_a_346893]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DARUL DE MĂRȚIȘOR Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 792 din 02 martie 2013 Toate Articolele Autorului Era o zi frumoasă, soarele mângâia pământul, vântul adia călduț învăluindu-mă în brațele-i catifelate. Mă plimbam prin parc admirând iarba verde și crudă, ce se ițea către soare, mlădiindu-se la adierea vântului. Gândul meu călătorea către cerul albastru, alături de pescărușii veseli. Am auzit o voce ca o fâlfâire de aripi, o voce caldă
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
în cele trei poeme: Trandafirul galben, Clipa sublimă, Prizoniera aduce în imagi -nile poetice elemente din natură, care dau sensul vieții, Esența nemuririi... Pe obraji îi înfloresc bujorii/ Și pe buze, petale de trandafir împurpurate,/ (...) ca stelele pe cer,/ (...) vorbe... catifelate,/ ca ambrozia de parfumate. Poeta vede și astăzi femeia ca o pasăre captivă/ În capsula timpului/ care așteaptă izbăvitorul să-i spună : „Fii liberă!” Doamna Floarea Cărbune rămâne sensibilă la cromatica naturii cu mare deschidere la mare și inima-i
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
vecini, Copii curioși să vadă... ce fac ei! ROMANȚA DESANTATA Gladiator al vieții, port în mine, prin întunerec, veștede cununi - săruturi tulburi, prinse de cu seară cusute-n remușcări de zei nebuni, care-mi tăiau în gând, odinioară, răzbite încleștări catifelate zăcând pe-o rană, pește sânii lâncezi - conchistadori de vise deochiate, curtând alene cu mascări sordide muieri lascive pe-o canapea, cu roată universului pe pântec și-o răsuflare aprigă și grea - ca oseminte-ntr-un pahar aiurea, sorbit prin
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
umezi iubirea mea cu umbră moartă? Mai știi să-mi râzi nemărginirea cu-al vocii zâmbet rătăcit să-mi bucuri inima bătrână, cea nesătulă de iubit? Mai știi pădurii de mesteceni să îi redai înmugurirea s-o-nveți cu mâini catifelate să cânte-n frunza mea iubirea? Mai știi când noi eram ai noștri și lumea n-o vedeam în jur? Eu nu mai știu... tu, fără milă, m-ai îngropat în dor cu șnur... Referință Bibliografică: Mai știi? Mihaela Tălpău
MAI ȘTII? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352106_a_353435]
-
fontaine de ce siècle , poèmes ” (Traduction et preface Constantin Frosin, profeseur d'universite ) - ASRLQ, 2009. ( www.asrlq.ro ). Trebuie să fiu precis în amănunte pentru a reliefa dimensiunea spirituală a actului creator. Poeții sunt firi delicate, visători incurabili, ei sunt norii catifelați care ne răcoresc sufletele, petalele florilor de cireși ce ne ning adolescența, pentru că asta este vârsta poeziei dintotdeauna. Recunosc faptul că, deși trăiesc în Franța de câțiva ani, nu am ajuns încă un expert în limba franceză, nici nu cred
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Tablouri verticale Noaptea s-a urcat pe schele Cu mănunchi de bidinele; Mătură praful pe stele, Însă Luna, Atentă ca-ntotdeauna, Proiectează pe podele Și un set de acuarele, Iar catifelate șoapte, Parfum de Regină de noapte Aripi bine își întinde, Cântec - vechile colinde, Feerie în trei acte Strict compacte. Cinci tablouri verticale, Inegale - Perspective ancestrale - Teatru și pinacotecă; Doarme umbra pe potecă ! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Tablouri verticale / George Nicolae
TABLOURI VERTICALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356288_a_357617]
-
micuțe cu penaj multicolor. Fănel l-a privit cu mirare și s-a minunat. S-a apropiat de el pentru a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era real. Simțea în palme coaja tare, scorțoasă și, în același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a se înălța fără de sfârșit și vârful său sprijină tăriile cerului. Acele tării de un albastru deschis, strălucitor
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
penaj multicolor. Fănel l-a privit cu mirare și s-a minunat. S-a apropiat de el pentru a-i atinge trunchiul gros. L-a pipăit. Era real. Simțea în palme coaja tare, scorțoasă și, în același timp, catifelată. Deosebit de catifelată și caldă. A lăsat capul pe spate și a privit bradul de jos către vârf. S-a înfiorat. Copacul părea a se înălța fără de sfârșit și vârful său sprijină tăriile cerului. Acele tării de un albastru deschis, strălucitor, spre care
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
care le va preface în tril. Fericirea închisă într-un cerc încercând să scape Doar un cuvânt, acela al Lui... care izbăvește... Zilele trecute un noian de surcele de oase troznind de adevăr și minciuna și de speranță... Alb și catifelat aerul în care iubirea își întinde trupul ca să ardă pentru doi... un grăunțe de grâu încolțit în palmă pâinea ta pentru ziua de mâine când eu nu voi mai fi... umbră alunecând pe drumuri aglomerate căutând eul în care să
LOUVRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355782_a_357111]
-
Acasa > Cultural > Artistic > FLUTURI SUB CEARCĂNE II Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se retrase speriat de această revelație. Se regăsi în căldura umărului ei. Îi simțea parfumul catifelat al pielii, umezindu-i simțurile cu o liniște nemaiîntâlnită. Îi auzea zâmbetul neschițat pe chipul îngeresc. Deschise ochii. Ea se îndepărta fără a face cunoscut glasul pașilor. Ar fi vrut să o oprească, să o prindă de mână, dar corpul
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
e acolo cuibărită, Apari și tu, cu zâmbetul în zori, De iubirea-ți împlinită. Ochii tăi de cicoare, Se reîntorc dintre astre, Aducând lumini în izvoare, Fericire inimii noastre. Mă primești în al iubirii cort, Te mângâi pe fața-ți catifelată, Simt cum în suflet îți port, Dragostea ta imaculată. Ne rugăm de îngeri inocenți, Să ne primească iubirea târzie, Suntem fericiți, în lume absenți, Lăsăm inima să ne fie zurlie. Referință Bibliografică: Călătoria printre stele / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
CĂLĂTORIA PRINTRE STELE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355907_a_357236]
-
prelungit. Nu s-a simțit deloc deranjată de faptul că mâinile mele nu mai erau cuminți și dacă, la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
pe drum, să scap și eu de pantalonii mei ce deveniseră incomozi... Sărutările și jocul mâinilor pregăteau cele două trupuri pline de pasiune și voluptate. Bărbăția mea bătea la poarta ce se prefigura la încheietura pulpelor sale. Sânii înalți și catifelați, care jucau la fiecare mișcare, cu mugurii lor ușor obraznici, mă trimiteau în lumea visurilor. În acea noapte, ne-am abandonat, la lumina discretă a unei veioze pentru citit, unor jocuri erotice de toată frumusețea și senzualitatea de care am
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
lângă cutiile din carton pline cu flori. Ghiocei, lăcrămioare, viorele, stăteau rușinate și ele văzând vremea de afară. Au apărut înaintea primăverii, dar ce vină aveau? Știau că la 1 martie trebuiau sa se bucure, să simtă mâna caldă și catifelată a femeilor. Numai că primăvara se lăsa rugată, așteptată. Frig! Același îngheț si în sufletul și buzunarele oamenilor. Puțini își mai permiteau să cumpere flori. Vântul sărăciei zburda prin buzunarele românașilor. Asta nu e criză, e mama crizei! Sunt în
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
pe Josephina alături. După ce a părăsit-o, a început și declinul lui. Așa mi s-a întâmplat și mie. Tandră, s-a așezat pe un scaun lângă mine. Picioarele îi sunt la fel de frumoase. Am pus mâna pe piciorul stâng, moale, catifelat. L-am ridicat peste picioarele mele. Să-l pot mângâia, în tăcere, de la tălpi și până unde se termină. - Am o șampanie, de la ziua mea. Hai să bem un pahar în cinstea regăsirii noastre. Vrei? - Bei, Grigore, aghiasmă? spun, cu
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
sufletul lui și îmi arăta mîndru grădina și livada, grajdul vacii și vițelul, oile și găinile și curcile și căruța, pentru că nu mai avea cal, el era bătrîn, cine să-l mai înhame?! Beciul doldora de mere, butoiul cu vin catifelat, care te aromea cu tainele lui coapte pe îndelete timp de o iarnă întreagă și o primăvară întîrziată, coșurile cu nuci stăteau triste într-un colț, cine să mai facă și cozonaci?! Iarbă cîtă vedeai cu ochii, magazia cu scînduri
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
lasă, în continuare... valoare, frumusețe, uneori dură, dar atât de necesară într-o lume care se scufundă, pas cu pas, în magma mizerabilă a lașității și a compromisului. Dar susține cineva că frumusețea trebuie să fie nepărat, și tot timpul, catifelată? Ia gândiți-vă cum ar fi pământul fără stânci! Și cum ar fi viața fără adevăr? Care doare uneori! Corneliu Leu a spus și spune, mereu, apăsat, adevărul. Nu e comod, dar cu atât mai necesar! Scriitor, dramaturg, regizor de
LA MULŢI ANI, MAESTRE CORNELIU LEU! ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356870_a_358199]