2,183 matches
-
mai importantă cu cât își propune într-o comunitate monahală, să reafirmăm valoarea prezenței lui Dumnezeu într-o lume în care dihotomia între domeniul laic și cel al religiei pare să devină tot mai evidentă. Și prezența Ortodoxiei creștine, alături de catolicism și protestantismul occidental, anticipează creștinismul celui de-al treilea mileniu. Despre țările din Estul Europei, țări cu tradiție creștină ortodoxă, vorbim acum, în special, în domeniul politic și economic, cu destulă prudență și rezervă, ajungând până la a face o nouă
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
valabilă îndeosebi pentru începuturi, adică pentru primele momente (perioada așa-zis preromantică), cînd cultura occidentală căuta un "aliat" sau, dacă vreți, o nouă bază pentru a putea ieși de pe calea strîmtă a Iluminismului sau, cel puțin, de pe cea "tradițională" a Catolicismului. În schimb, după descoperirea lumii spirituale indiene, indianistica devine adevărata bază, adevărata cauză a mișcării romantice. Așadar, în loc să continuie să fie un aspect al Romantismului, într-un fel un produs al său, indianistica se transformă în cauza eficientă, autentică a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o parte, misiunea catolică, iar pe de alta chemarea adresată Constantinopolului pentru a hirotonisi un mitropolit ortodox se întrevăd în scrisorile lui Clement VI. La 17 octombrie 1345, papa îi transmite lui Ludovic de Anjou că valahii români trec la catolicism... Istoriografia română, fără a se bucura de efectele propagandei catolice, se felicită pentru atestarea de către papalitate a romanității românilor. În acest sens, Iorga afirmă cu forță că "în întregul stat valah nu există nici o îndoială că ortodoxia tradițională, legea românească
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pentru atestarea de către papalitate a romanității românilor. În acest sens, Iorga afirmă cu forță că "în întregul stat valah nu există nici o îndoială că ortodoxia tradițională, legea românească nu ar întîlni nici o concurența". În Moldova, Lațcu, succesorul lui Bogdan, îmbrățișase catolicismul și acceptase crearea unei dioceze moldave de rit latin depinzînd direct de Roma. Dar succesorul lui Lațcu, Petra, profită de tulburările din Ungaria pentru a se face vasalul regelui Poloniei și a se pune astfel la adăpost de presiunile confesionale
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
istoricii ezită. Care ar fi trama centrală a unei istorii semnificative, a unei istorii planificate? Bizanțul reprezintă o cale captivantă, dar Bizanțul, impus spațiului românesc, este discutabil și controversat. Ce se poate face, în același spațiu, cu întrepătrunderile contrarii ale catolicismului și ale Reformei? Aceste ciocniri cu Ungaria, cu Polonia, circulația elitelor, autorii de cronici care fac drumul memoriei coerent, toate acestea rup frontierele identitare și infirmă o potrivire reconstruită a posteriori între romanitate, ortodoxie și moștenirea bizantină. Citirea ecuației România
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al XlV-lea, acestea sînt relații de dependență refuzată, apoi reînnodată; în Transilvania secolelor XV-XIX, ele sînt relații conflictuale, de natură socială. În secolele XVI-XVIII, ortodoxia se eliberează de influența Romei și a afiliaților săi, însă Reforma și mai apoi catolicismul vor oferi mijloacele unui avînt, apoi ale unei renașteri culturale. Căile formării culturii politice românești sînt multiple. Această multiplicitate reprezintă o bogăție, dar va trebui să vină vremea romanticilor și a voluntarismului patriotic militant pentru a se căuta să se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și de tresăriri de dezangajare. Istoriografia medievală românească, văzută prin interpretările patriotice ale secolelor XIX-XX, este cel mai adesea fondată în mod implicit pe ipoteza unei adeziuni naturale la o instituție și la o spiritualitate ortodoxe. Premisele relației care opune catolicismul și ortodoxia sînt impuse chiar la apariția statelor Moldova și Țara Românească. În 1359-1364, țările române se desprind din aria controlată de regele Ungariei, Ludovic de Anjou. Detașarea se manifestă în primul rînd prin voința domnitorului Țării Românești de a
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
termen lung; regele decide asupra raportului între starea nobiliară și religia catolică. Dreptul scris al cancelariei regale devine unica sursă ce conferă autorizația de a stăpîni pămîntul, drepturile tradiționale fiind abolite. Stabilirea unui raport obligatoriu între condiția nobiliară, apartenența la catolicism și măsurile adoptate împotriva clerului ortodox exprimă voința politică de eliminare a ortodoxiei din viața politică a Transilvaniei. Drepturile tradiționale ale nobililor, aflați în fruntea comunităților românești, sînt negate. Politica angevină instaurează un raport social de forțe defavorabil ortodocșilor români
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Făcînd din religia catolică un criteriu principal al fidelității feudale, Ludovic de Anjou a legalizat excluderea poporului român și a elitelor sale din viața politică a Transilvaniei". Relația de beligerantă, confesională și socială, nu este unica modalitate a contactelor ortodoxie/catolicism. Ultimul i-a atras pe unii domnitori ai Moldovei Petru Mușat, Alexandru cel Bun mai tîrziu -, catolicismul alimentînd conștiința că românii își au propriile origini. Raportul privilegiat al Moldovei cu Polonia din secolele XVI-XVII implică o circulație culturală esențială și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
român și a elitelor sale din viața politică a Transilvaniei". Relația de beligerantă, confesională și socială, nu este unica modalitate a contactelor ortodoxie/catolicism. Ultimul i-a atras pe unii domnitori ai Moldovei Petru Mușat, Alexandru cel Bun mai tîrziu -, catolicismul alimentînd conștiința că românii își au propriile origini. Raportul privilegiat al Moldovei cu Polonia din secolele XVI-XVII implică o circulație culturală esențială și antrenează un du-te-vino al elitelor între marile centre poloneze și moldave. Biografiile marilor cronicari ilustrează această întrepătrundere
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dezinteresat timp de un secol de Biserica moldavă. Locuitorii lașilor sînt foarte porniți împotriva misionarilor. Bandini își exprimă, în același timp, speranța și disperarea pentru ca Sacra Congregație a Propagandei Credinței să asigure credincioșilor din Moldova o viață decentă; dacă nu, catolicismul va dispărea în zece ani. Prin contrast, Biserica ortodoxă, administrată de mitropolit, care locuiește la Iași și de care depind trei episcopi de Roman, Rădăuți și Huși -, este înfloritoare. Mitropolitul este implicat în problemele politice ale Principatului și îl asistă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
depind de jurisdicția lor, popii cultivă pămîntul, mănăstirile dispun de bunuri funciare. Această renaștere a ortodoxiei, observată de Bandini în 1648 și despre care vorbește Cantemir cincizeci de ani mai tîrziu, reprezintă în același timp un moment de respingere a catolicismului și a luptei împotriva influenței reformei calviniste în Moldova. Spiritul Reformei, metodele iezuite ale Contra-Reformei au oferit arme ortodocșilor. Difuziunea protestantismului a unit soarta Transilvaniei și a Moldovei, dar a și separat radical cele două teritorii. La est, reacția vine
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Revista Patriarhiei, Biserica ortodoxă română, ia poziție chiar împotriva principiului de concordat, văzînd aici o confuzie a spiritualului cu temporalul. Un asemenea acord este considerat inutil pentru că poporul român este tolerant și pentru că statul român garantează libertatea cultului. În sfîrșit, catolicismul este respins ca imperialist. Articolele din Biserica ortodoxă română instigă împotriva dezvoltării școlilor catolice. Cu toate acestea, oamenii politici, printre care Take lonescu și Ionel Brătianu, și-au pus oficial problema unui concordat cu Roma încă din 1915. În 1920
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
contract pe care se baza tradiția politică liberală, considerau laicismul ca fiind străin de concepția organică a statului și a societății apărute din spiritualitatea ortodoxă, respingeau influența protestantismului ca purtător al unui individualism critic și a Romei, pentru că romanitatea și catolicismul erau incompatibile structural. Filosofia lui Nae Ionescu respinge o tradiție, aceea a liberalilor și a moderniștilor, cei care, încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea, au angajat identitatea românească pe calea occidentalistă, ce își are rădăcinile în originea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și ortodoxia? Cum se împacă sublimarea autohtonismului românesc cu celebrarea germanismului? În privința relației dintre Biserică și fascism, răspunsul este dat de Crainic într-un text din martie 1937 asupra fascismului italian. Fascismul a restaurat nu numai cesaro-papismul medieval, ci și catolicismul ca funcție spirituală fundamentală a vieții italiene. Morala fascistă nu este altceva decît morala creștină, iar legislația sa derivă din legea Bisericii. Statul fascist se opune deci statului din democrația occidentală, laic, dușman al credinței, care a voit să treacă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sânt cam în genere acelea ale rasei în mijlocul cărei trăiește. La spaniolii, ce se fanatizează tot atât de ușor pentru republică ca și pentru monarhie, pentru o idee ca și pentru alta, și clerul cată să fie fanatic; în Italia, deși scaunul catolicismului, el era cu mult mai tolerant și mai liber cugetător decât în alte țări; deci clerul va purta, poate într-un grad mai pregnant, caracterul îndoit al epocii în care trăiește și al rasei căreia îi aparține. Toleranța sau netoleranța
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trecut capetele tuturor cari-și permiteau a avea alte idei, clerul răsărit din același popor persecuta odinioară pe aceia care nu-i păreau îndestul de catolici. Atâta despre biserică ca instituție împămîntenită într-o țară oarecare. {EminescuOpXI 74} Cât despre catolicism ca instituție universală, nu putem tăgădui meritele lui într-adevăr estraordinare pentru cultura omenească. Pusă în fața unor rase aspre, abia răsărite din locuințele lor primitive și abia aruncate asupra civilizațiunii antice, pe care au călcat-o în picioare și au
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în cler. Și, precum spiritul și caracterul înving totdauna în lume puterea brutală, tot astfel micul David au învins pîn-în fine pe uriașul Goliat al evului mediu cu tot întunericul și esclusivismul lui. Caracteristic și vrednic a se recunoaște în favoarea catolicismului e tendința de-a nu baza creșterea poporului pe idei abstracte, cari să convingă capul, ci pe idei redate intuitiv, care să îmblînzească inima, de aceea frumoasele arte au fost cele mai puternice arme ale bisericii. Arhitectura, muzica, sculptura și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a da în el preponderanța elementului românesc și de-a-l ținea întreg în atârnare de Austria. Singurul punct care-l supăra era confesia greco-orientală a românilor; de acolo încercări de-a cultiva repede poporul și de a-l apropia de catolicism. Ei bine, aceste scompturi ale unei idei concepute pe de o parte la Viena, pe de alta la Petersburg, sânt de vină astăzi la prevențiunile Austriei și a ungurilor îndeosebi contra românilor din monarhia învecinată și din Principat. [ 2 octombrie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
promisiunea de mântuire a neamului românesc. Aceste patru vorbe la un loc sună: Salva Romuli Parva Nepos. Ca compliment al șirului de idei de mai sus n-avem decât a aminti trecerea unei însemnate părți a românilor la uniunea cu catolicismul și mișcarea de redeșteptare națională inaugurată după acest eveniment. Această mișcare s-a comunicat repede și dincoace de Carpați, nu fără încuviințarea Austriei. Noi nu facem critică nici uneia din aceste serii de idei. Pîn-acum știm numai atâta că, pe când înainte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vre-o dece ani, când colabora la același diar. Din aceste articole reproducem și noi pe cel intitulat Religia, în care autorul printre unele inecsactități sau ambiguități pe cari le vom rectifica la urmă, recunoasce imensele merite ce le are catolicismul față de civilisațiunea...". Este menționat "pomenitul diar": nr. 12, din 1891. Dar textul inițial apare în Timpul, 14 martie 1880. V. Lucaciu îl reproduce acum, aproape în întregime, la doi ani după moartea lui M. Eminescu. Un război...în numele catoli cismului? Evidenta
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
poet-geniu de clică...".33 Dacă finalul notei lui V. Patcașiu se coboară sub nivelul otrăvit al studiului lui Grama, citind articolul lui M. Eminescu ne dăm seama de toleranța poetului, de viziunea superioară asupra rolului bisericii în lume: "...Cât despre catolicism ca instituție universală, nu putem tăgădui meritele lui într-adevăr extraordinare pentru cultura omenească. Pusă în fața unor rase aspre, abia răsărite din locuințele lor primitive și abia aruncate asupra civilizației antice, pe care au călcat-o în picioare și au
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
speculative și practice împrăsciate de toate acele așa poreclite încercări de speculațiune metafisică?". Inflexiunea profesorului de filosofie din Satu Mare pentru orice gândire care "resultă din curentul opus" bisericii este evidentă. Din păcate ea falsifică și viziunea tolerantă a "gazetarului" față de catolicism și geniul poetului. Rândurile finale ale articolului răsună ca un glas de clopot: "...Dacă un spirit ca al lui Eminescu s`ar`fi lăsat a se stăpâni de acest influcs binefăcětor, ce însuși îl recunoscù esclusiv Catolicismului, desigur că atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a "gazetarului" față de catolicism și geniul poetului. Rândurile finale ale articolului răsună ca un glas de clopot: "...Dacă un spirit ca al lui Eminescu s`ar`fi lăsat a se stăpâni de acest influcs binefăcětor, ce însuși îl recunoscù esclusiv Catolicismului, desigur că atunci el nu s`ar`fi aflat sub tirania acelor agitațiuni oribile, ce l`au isbit din nevoie în urît, din urît în nevoie apoi în melancolie și nebunie. Singur aceasta i-a lipsit lui Eminescu, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cu putere: "...Dar inima română, doioasă de binele neamului său, cu zel neastâmpărat cearcă moduri și mijloace, cum să facă cât mai mult bine pentru biserica sa, pentru națiunea sa. Pentru aceea mi-am pus de ideal vieții mele deviza: Catolicism și Românism..." (din Cuvântarea la sărbătorirea Bisericii din Șișești, 15 / 27 aug. 1890). Dacă, într-un anume fel, era îndreptat împotriva poeziei lui M. Eminescu tot atât de adevărat este că el se răsfrânge mai adânc, spre "critica lui Maiorescu în contra școalei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]