732 matches
-
raționala și autoritara voce a Alcestei, iar în Cartea Ducesei, cavalerul negru pare mult mai feminin când vorbește despre supunerea lui totală față de Blanche. Însă Dalba și Alceste sunt aproape figuri arhetipale. 724 Efeminarea s-a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar fi dat o personalitate, și-ar 742 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 33. (trad. n.) 743 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 47. (trad. n.) 744 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 54. 201 pierde semnificația simbolică, scop spre care civilizația cavalerească aspiră. În interiorul povestirii abia dacă i se permite să acționeze; intervine în evenimentele intrigii într-un fel pe care cavalerul, naratorul povestirii, îl consideră ideal feminin, rugându-l pe Tezeu să cruțe viețile celor doi cavaleri, atunci când sunt descoperiți luptându
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de la ea, îndeplinind, într-o pasivitate aproape totală, funcția simbolică ce i-a fost atribuită în descrierea inițială a cavalerului. Neatinsă parcă de cruzimile realității așa cum sunt înfățișate în povestire, ea este recompensată pentru acest lucru și face ca idealul cavaleresc să se împlinească, cel puțin pentru Palamon și pentru cititor. Când a văzut-o pentru prima dată, Palamon a considerat-o o zeiță, dar Arcite a fost chiar mai înclinat să o perceapă ca pe o creatură neobișnuită. I-a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dată, Palamon a considerat-o o zeiță, dar Arcite a fost chiar mai înclinat să o perceapă ca pe o creatură neobișnuită. I-a înșelat pe amândoi, deoarece era numai o idee, deși una de o importanță vitală pentru idealul cavaleresc, și nicio femeie reală nu ar fi putut juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare un impact deosebit de puternic, ei o percep ca pe o creatură ce nu aparține terestrului prin frumusețea edenică, se luptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ar fi putut juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare un impact deosebit de puternic, ei o percep ca pe o creatură ce nu aparține terestrului prin frumusețea edenică, se luptă pentru ea, devin rivali, mitul cavaleresc fiind transpus, anacronic, în epoca antică. Singura intervenție reală în cadrul textului a personajului feminin, prin care își dezvăluie un minim de personalitate, este în momentul când se închină zeiței Diana, pledând în rugăciunea ei pentru păstrarea castității sau cel puțin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de a decide după bunul plac, nu are curajul să ia vreo atitudine, este obedientă și morală până la sfârșit și, de aceea, atât de puțin credibilă. Avem impresia că se roagă în zadar, reprezintă doar o piesă în jocul acesta cavaleresc al dragostei, așa după cum și Diana trebuie să se supună dorințelor celorlalți zei. Însăși iubirea pe care o nutresc cei doi tineri pentru cumnata lui Tezeu este lipsită de un fundament real: „Rezultatul este o poveste de dragoste lipsită de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și scena turnirului, joacă numai rolul pe care ceilalți se așteaptă să-l joace, și pasivitatea ei se potrivește cu imaginea obedientă pe care societatea i-o atribuie.”747 Povestirea este relatată în spiritul religios, didactic, cucernic al Evului Mediu cavaleresc, care mai credea în valorile adevărului și ale onoarei, în prototipul unei societăți ideale, ghidate de un cod ce trebuia respectat cu strictețe și în care era reliefată deplin condiția umană supusă pieirii. Povestirea cavalerului nu înfățișează doar aspirația către
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
loc într-o societate doritoare să se emancipeze. Ironia chauceriană, nelipsită, vine din anacronism, asistăm la un cavalerism căruia îi lipsește însă orice bază creștină, și aici se dezvoltă satira centrală a istorisirii: o poveste de dragoste în maniera literaturii cavalerești este situată în cadrul unei rame epice clasice. Personajele acționează potrivit convențiilor dragostei curtenești, dar peste tot domină figurile zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine și nota umoristică subtilă a povestirii: avem o narațiune în maniera
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine și nota umoristică subtilă a povestirii: avem o narațiune în maniera epicii antice, căreia însă îi lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la templul Dianei. Scena în care nimfele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
verbală să-și ghideze soțul de la impulsul belicos inițial spre o atitudine mult mai înțeleaptă și mai îngăduitoare, aceea a clemenței. Femeia realizează dorința violentă a lui Melibeus de a-i pedepsi pe cei care l-au ofensat, conform uzanțelor cavalerești ale vremii de păstrare a onoarei, și reușește, prin argumente repetate și excelent alese, să-și convertească soțul, să-i ofere 766 Christine M. Rose, Chaucer's Man of Law's Tale: Teaching Through the Sources [1], în „College Literature
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să danseze, să joace șah sau table, semn că voința femeii nu era cu totul de necombătut. și pentru că femeile îndurerate vrând-nevrând atrag atenția asupra lor, scutierul Aurel se îndrăgostește de cea rămasă singură, și, în cel mai autentic mod cavaleresc, își mărturisește pasiunea cântând elegii, rondeluri, balade. Dorigena, fidelă soțului, nu răspunde tuturor acestor avansuri, nu dă glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
950 Deși întâlnim elemente ale dragostei curtenești, totuși „principala sursă de inspirație din Filostrato o reprezintă creațiile populare, cunoscute în epocă sub denumirea de cantare. Reprezintă un roman de factură populară, peste care s-a suprapus însă și influența literaturii cavalerești. Este direct, simplu și realist, la fel ca un roman popular. Dinamismul cu 948 „așa sfârșit cunoaște zadarnica speranță/ a lui Troilo în infama Criseida.” G. Boccaccio, Il Filostrato, a cura di V. Branca, în Tutte le opere di Giovanni
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
singur. Din fericire, îl are pe prietenul și confidentul său, Pandaro. Acesta, viclean, cunoaște bine lumea în care se mișcă (deși nu este un cinic, așa cum va deveni la Chaucer și la Shakespeare), însă rămâne loial, asemenea eroilor din romanele cavalerești. Prin aprecierea pe care o arată valorilor practice ale existenței Pandaro anticipă personaje din Decameronul. știe că verișoara sa este o femeie cinstită, dar se folosește de persuasiune pentru a-l ajuta pe Troiolo să se îndrăgostească de ea și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
le-am urmărit au fost diferite: parodia s-a ivit din dorința primilor autori de a submina formulele literare la modă sau pe acelea deja clasicizate. O dată epuizată satira menippee în Antichitate, apare romanul parodic latin. O dată încheiată cariera romanului cavaleresc, e publicat Don Quijote. O dată apus romanul realist și încheiate experimentele romanești ale începutului (chiar mijlocului) de secol XX, se afirmă în forță romanul parodic postmodern, cel care sensibilizează ideologic publicul de pretutindeni atât în privința dimensiunii metaficționale a operelor, cât și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-lea", reprezentând o "școală care s-a dezvoltat din parodie privită ca o artă în sine"27 și care va căpăta, o dată cu trecerea timpului și apariția noilor romane care îl parodiază, alte varii semnificații. Replica acidă dată de Sterne romanului cavaleresc, abundent în aventuri până la limita pierderii firului epic, are ecouri total diferite în marele roman de la începutul secolului XX, pe linia individualizării extreme a personajului central, a sferei intimității sau a evoluției eului. Se justifică, prin urmare, apariția parodiilor ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și travestiuri ale tuturor genurilor elevate (numai ale genurilor, nu ale unor scriitori anumiți sau ale unor curente), parodii care sunt prevestitorii, însoțitorii și, într-un fel, crochiurile romanului" care "aspiră să se șablonizeze"35. Astfel au apărut parodiile romanului cavaleresc ("cea dintâi parodie a romanului cavaleresc de aventuri Dit d'aventures datează din secolul al XIII-lea"), ale romanului pastoral sau sentimental (precum Păstorul extravagant al lui Sorel) ori parodii ale romanului picaresc, precum Povestea hazlie a lui Francion; astfel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
numai ale genurilor, nu ale unor scriitori anumiți sau ale unor curente), parodii care sunt prevestitorii, însoțitorii și, într-un fel, crochiurile romanului" care "aspiră să se șablonizeze"35. Astfel au apărut parodiile romanului cavaleresc ("cea dintâi parodie a romanului cavaleresc de aventuri Dit d'aventures datează din secolul al XIII-lea"), ale romanului pastoral sau sentimental (precum Păstorul extravagant al lui Sorel) ori parodii ale romanului picaresc, precum Povestea hazlie a lui Francion; astfel a fost posibil romanul celei de-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
calcul două texte oarecum legate între ele, ci numai cazurile în care se stabilește o intenție clară a autorului textului care parodiază de trimitere la un text anterior (sau la o sumă de procedee, de convenții, de pildă parodierea epicului cavaleresc în romanul picaresc 47, care lansează o modă tocmai prin faptul că "opune un realism comic idealismului ofilit al tradiției cavalerești"48). Așa cum observa Sanda Golopenția-Eretescu în articolul "Grammaire de la parodie", "ea poate promova o similitudine, și atunci avem imitații
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiază de trimitere la un text anterior (sau la o sumă de procedee, de convenții, de pildă parodierea epicului cavaleresc în romanul picaresc 47, care lansează o modă tocmai prin faptul că "opune un realism comic idealismului ofilit al tradiției cavalerești"48). Așa cum observa Sanda Golopenția-Eretescu în articolul "Grammaire de la parodie", "ea poate promova o similitudine, și atunci avem imitații, citate, aluzii sau pastișe; sau poate propune o diferență, și atunci vorbim de parodie, ironie și satiră"49. La rândul său
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu Tristan și Isolda? Ar fi posibilă, se pare, și o regulă: o capodoperă se obține tot prin parodierea altei capodopere. Iată de ce principalele hipotexte ale unor parodii solide sunt Biblia, miturile, epopeile, tragediile, poemele eroice ale Evului Mediu, romanele cavalerești, basmele, fabulele, operele "cu viață lungă"... Deși conținutul se aseamănă, forma face diferența: cele două aspecte vor face și obiectul trimiterilor teoretice ale lui Hans Robert Jauss 61, care scoate la iveală, din atât de complexa lume a parodiei, acei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
grad de cultură ridicat din partea receptorului; comicul parodic are o cu totul altă raportare la cititor decât celelalte ramificații ale comicului, dacă ne gândim numai la faptul că nu orice lector dispune de capacitatea să reconstituie normele codului de comportament cavaleresc bazându-se pe "maimuțărerile" din Don Quijote. "Savoarea comicului parodic depinde inevitabil de cultura literară a receptorului, în măsura în care și cititorul de mai târziu va putea reconstitui idealurile și normele astfel negate", observă Jauss. Permanența eroului comic (chiar definirea lui ca atare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să provoace râsul prin mimică, gesturi sau limbaj) și Orlando furioso al lui Ariosto: "Dar pe deasupra particularităților apărute în funcție de predilecțiile individuale, se formează un stil burlesc, un stil al parodiei italiene care va face epocă în istoria culturii europene. Romanul cavaleresc și eposul medieval sunt tratate într-o manieră apropiată de cea populară. Personajele istorice suferă o diminutio capitis care le scade din grandoare și le supune unei tratări comune"212. Titulatura de epos este pe deplin justificabilă dacă ne gândim
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
majoritatea autorilor și-au permis să inoveze fie creionând noi cupluri semi-actanțiale (după modelul cuplurilor din literatura populară, cel mai adesea robiți de lene), fie preluând direct anumite nume (Carol cel Mare, Roland transformat în Orlando etc.) din apropiatele poeme cavalerești medievale, dar golindu-le de conținutul eroic și de solemnitate. Menționăm în special tendința de încălcare, parțială sau totală, a normelor literare în vigoare până la momentul respectiv. Sunt ridiculizate (nu neapărat în această ordine): subiectul (înalt, unitar, verosimil); caracterul eroului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
certificând libertatea parodică a invenției. Cine inventa mai mult, pornind de la un motiv literar secătuit de semnificații, era mai apreciat. Hârtia era umplută "cu basme și cu visuri, și cine le povestea mai fără perdea era stimat mai mult". Motivele cavalerești distorsionate parodic îi au în centru pe eroii Mesei rotunde și paladinii lui Carol cel Mare, acesta din urmă având o "oarecare legătură cu Italia, ca un erou religios, protector al papei, învingător al sarazinilor și precursor al cruciadelor" (ibidem
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Ce s-a întâmplat însă cu această glorie și cât a mai rămas din ea în poemele umaniștilor italieni, vom vedea în continuare... Până să apară prima capodoperă cultă de gen, parodia "era în aer, în clipa în care instituția cavalerească decăzând nu mai reușea să atragă atenția nimănui asupra valorilor pe care le pusese în circulație"216. Luigi Pulci (1432-1484) sparge, cronologic, canoanele, prin opera lui de căpătâi, Morgante, ale cărei linii directoare îi fuseseră sugerate chiar de mama lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]