384 matches
-
o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel, cu cazemate pentru râme. Când o să am nevoie de mai multe râme, atunci o să le tai în bucăți, că fiecare bucată se face tot râmă. Oare cum ar fi dacă fiecare bucată de om s-ar face tot om? Dar nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Erau în clasa a noua, aveau 15 ani, sistemul i-a repartizat la liceul Ibrăileanu; internatul, mai la deal, în Copou, școala de construcții numărul 6. Un perimetru împrejmuit cu plăci de beton și patru rânduri de sârmă ghimpată, o cazemată din colivii suprapuse. Internatul: ziduri gri, netencuite, gratii, obloane, piatră și fier forjat. Toate casele au suflet, puiul mami. Eu dorm la margine, tu dormi la perete. Noaptea, când este liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ziduri, existențe încolăcite în somn. E bine să fie așa, e bine să-mi trag sufletul. Nu fi supărată, Italia, viața așa este. Momente minunate de apropiere și apoi rafale înghețate de vânt. Iar dacă tu suferi acolo, dincolo de ultima cazemată de ciment, suferința ta îmi este necunoscută la această distanță și străină. Ce importanță are că ai rămas gravidă de un murdar scuipat al meu? În noaptea aceasta ești singură cu bagajul tău pe peronul unui tren care se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pădure. În dreptul proprietății lor era un bețișor cu o panglicuță roz. Nimeni nu are aici nevoie de garduri. Nimeni. Respectul pentru proprietatea privată este în capul omului, nu în zidurile Ierihonului pe care le înălțăm noi, nu în buncăre și cazemate. Dumnezeule, la noi, lumea a treia poate că trăsnește și mai mult în Băneasa, unde se face cartier de belferi ai tranziției, iar această a treia lume e direct proporțională cu grosimea zidurilor dintre curți. Uneori vezi și aici garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă fi operat fără știrea părinților și fără vreun simptom, în afara văicărelilor și indicațiilor dezordonate de localizare a durerii, deși în vremurile alea în spital se petreceau destule lucruri care pe unii îi făceau să urle ca lupii sub ferestrele cazematei numite Maternitate, iar pe alții să fugă în pijamale pe străduțele întortocheate ce duceau la gară. Am ieșit inițiată din prima mea operație, cu o siguranță care-a cântărit întotdeauna mai greu decât școlile-tehnicile-operațiile ulterioare și pe care-am verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de repede; trebuia să scăpăm, într-un fel, de babele alea arțăgoase! De atunci, scriem: cele trei mașini infernale funcționează perfect. Împușcă foc cu foc, mitraliază, toată casa e un câmp de luptă. Stăm în camerele noastre, ca în niște cazemate, și apăsăm pe claviaturi. Totul e un tir încrucișat. Ura noastră nu mai cunoaște margini și avem cea mai distrugătoare muniție: cuvântul. Va fi un masacru. Ei cred că sunt cel mai slab. Eu, dimpotrivă, că sunt cel mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
german), apoi își croiesc drum spre Sevastopol. Între timp, este eliberată Yalta. Toate sursele de foc din aer, de pe uscat și de pe mare sunt concentrate, la 19 Aprilie, asupra portului Sevastopol, care de fapt era o imensă și ramificată cazemată, aproape inexpugnabilă. Hitler numește la comanda trupelor germane pe generalul K. Altmedinger. Dar întrucât apropierea înaintării adverse nu mai era imposibilă s-a hotărât evacuarea organizată de către comandamentul germano-român. După o lună de luptă cu toate armatele de care dispuneam
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cerul albastru. Inima îi bate încă foarte tare, și nu-și poate scoate din minte ultimele momente ale încleștării cu forțele de ordine care ridicaseră un adevărat asediu în jurul lor, de parcă ar fi avut de-a face cu o adevărată cazemată. Un marasm general, sute de gură cască care nu înțelegeau ce se întîmplă, reporteri, cameramani, mașinile Jandarmeriei, Poliției, Pompierilor și Ambulanței aliniate la capătul străzii gata să intervină în caz de catastrofă, un car de televiziune pregătit să intre în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să te părăsească? Cel puțin ea avusese întotdeauna curajul să-i spună verde în față ce avea pe suflet, nu ca restul celor din jur. începe să chibzuiască din nou încotro s-o apuce dacă să o ia spre Bastion, Cazemată, Fortăreață, zona liberă de neocomunism, la ora asta însă or fi dormind cu toții, poate, poate Dendé să mai fie treaz citind pînă în zori, luînd notițe, conspectînd, Gulie însă trage la măsea în fiecare seară pînă uită de el, iar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
umblu la orele de mare aglomerație. «Doamne, o sută, o mie, zece mii de urechi!», mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu niște bulgări de omăt, cu pixurile și blocurile de hârtie, cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic să țâșnească și să găurească decisiv învelișul din piele al cutărui camarad, cu una dintre sulițele scuipătoarelor sau ale scrumierelor, demontate de pe hol. - N-au să se scurgă cinci minute și or să părăsească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după-amiezii, iar în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea selva, la două sute de metri depărtare. Sentinelele nu-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din mâini. În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
putură da seama că muncitorii - de obicei flecari și scandalagii - formau grupuri în barăcile fără pereți, șușotind nervoși, studiindu-i pe soldați cu coada ochiului. — Ne așteaptă... Inti Ávila afirmă în tăcere. José Correcaminos se agită neliniștit și arătă spre cazemate: — Multe arme, observă el. — Mitraliere de cincizeci. Dacă pășim afară dintre acești copaci, ne ciuruiesc... Un grup ieși din cortul cel mare. Îi recunoscură pe inginerul Planchart și pe căpitanul Salas. Alți trei erau îmbrăcați ca la oraș și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl durură ochii. José Correcaminos se întoarse și îl privi de parcă ar fi vrut să întrebe ceva. Înaintă până ajunse lângă el: — Ce se întâmplă? întrebă el. — Se ascund bine... — Împuțiții...! Continuară să se târască cu greu. Ecla ajunse la cazemata unei mitraliere și începu să se ridice de pe jos, cu macheta lui lată în mâna dreaptă și sarbacana în stânga. Dintr-o săritură sprintenă trecu peste peretele de saci și se aruncă asupra servanților mitralierei. După o clipă, se ivi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Dar nimeni nu-l trage de mânecă, nu-l mușcă de picior sau, măcar, nu-l bate amical peste operația de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-se pe coate spre cotă. Explozii, trupuri sfârtecate, răcnete de durere sau de ură. Tunul antitanc din vale scoate din luptă trei din cele opt tancuri inamice. Celelalte cinci fac cale Întoarsă. Inamicul e totuși bine fortificat pe cotă. Are cazemate, tranșee, armament mai mult și mai modern, o poziție avantajoasă de supraveghere și de luptă. Brancardierii se ghidează după strigătele celor răniți și se strecoară anevoie din spatele liniei I până la fostele chilii mănăstirești. Cei care nu pot striga sunt considerați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
îi dau imboldul de a continua această luptă, fără sfârșit, cu o lume a cărei strâmbătate pare incurabilă ori care, în direcția răului, inovează permanent. Confesive, poemele lui Ștefan Doru Dăncuș configurează un relief sufletesc vulnerabil, dar care se vrea cazemata ființei, al cărei statut e impus de contactul cu o realitate contondentă, cu o lume ale cărei rigori / absurdități îi creează disconfortul din care îl poate salva doar alcoolul scrisului. În acest sens, chiar primul poem exprimă programatic speranța metamorfozării
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
blocuri turn și lamă colțul argintiu al lunii noi. Iulia își aduce aminte că la musulmani oamenii ies în ulițe să zărească cornul lunii noi și cel care o dibuie primul se socotește norocos. Oare văzută în oglindă dintr-o cazemată unde ca să afli cerul liber ar trebui să te cocoți în vârf la C.E.T. Progresul, o fi având același efect? Unde? Unde vrei tu? În parc e prea frig, vrei să intrăm undeva? Nu la Operă. Se-nțelege, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au fost întâmpinați de un ofițer al unității din zonă. După salutul de rigoare, căpitanul Făgurel și-a scos harta: 65 Pentru început, aș vrea să-mi notez punctele de foc cunoscute de dumneavoastră și existența de adăposturi întărtite sau cazemate. Ofițerul i-a dat toate detaliile pe care le cunoștea. Care ar fi punctul de trecere cel mai potrivit? Să profităm încă de lumina zilei și să ne deplasăm la punctul nostru de observație. Au ajuns repede la locul arătat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
îl duse cu gândul la grădina copilăriei, la câmpul de experiențe de la Școala Normală. Numai că lângă tufă era o movilă, pe care, o eventuală primă lovitură a celui de-al treilea tun, trebuia s-o distrugă, acolo fiind o cazemată. Amplasamentele urmau să asigure, în cel mai scurt timp, focul concentrat asupra cazematei, a cel puțin încă unui tun. Amplasarea celei de-a patra guri de foc fu simplă. Pentru a putea face operativ armamentul greu, amenajă un depozit de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Normală. Numai că lângă tufă era o movilă, pe care, o eventuală primă lovitură a celui de-al treilea tun, trebuia s-o distrugă, acolo fiind o cazemată. Amplasamentele urmau să asigure, în cel mai scurt timp, focul concentrat asupra cazematei, a cel puțin încă unui tun. Amplasarea celei de-a patra guri de foc fu simplă. Pentru a putea face operativ armamentul greu, amenajă un depozit de muniție într-o clădire părăsită, undeva mai în spate. Conform principiilor militare, ordonă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
or fi suportat mama și tata; dar fratele, cu ai lui? Casele lor or fi rezistat? Erau întrebări rămase fără răspuns. Fură mutați pe poziție de apărare pe Prut. Ioan ajunse cu plutonul său în zona StănileștiVetrișoara. Găsi acolo niște cazemate din beton cu fante înguste, cu confort minim, însă cu armament sofisticat, bine orientat pentru destinația inițială apărarea și rezistența îndelungată în caz de atac. Primi, cu o inexplicabilă neîncredere în curier, ordinul transmis de mareșalul Antonescu: “Români, vă ordon
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
lăsați la vatră să ne lucrăm pământul, lipsa noastră de acasă este resimțită mai mult de familii. Apoi, noi, am mai trecut printr-un război și-n 1918! Dar, deciziile le luau alții. Împreună cu încheietorul de pluton intră într-o cazemată, astupă cu o foaie de cort ambrazura prin care ieșea țeava mitralierei, și reciti ordinul. La orele 24.00 artileria urma să atace pozițiile devenite inamice. Trebuia ca ei să fie pregătiți să deschidă foc cu întregul armament. Prin mintea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai cu carnețelul de notițe și Începeai să scrii ce vezi. Aveam memoria noastră: bețele de chibrit. Pentru fiecare mașinărie sau cazemată, loc pentru tun ori mai știu eu ce, le rupeam Într-un anume fel. Cutia goală, era alături. Nu bătea la ochi chiar de am fi fost capturați. Asta era toată scrierea - i-a răspuns bărbatul. ― Ei, așa parcă mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
asta, Costache? ― Ce bine ar fi să aflăm. Dar cum ? Când au apărut zorii, lucrul care ne-a atras atenția erau urmele războiului... Tranșee, gropi pentru tunuri, câteva mașini și camioane sfârtecate de explozii, copaci retezați de proiectile, chiar și cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]