371 matches
-
demonstrative, interogative, relative, nehotărâte și generale. În funcție de părțile de vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe care
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
sunt singurele limbi europene moderne ce au o variabilitate de utilizare a accentului, ce poate fi numită în chip elegant, accentuare „neobișnuită”. O altă deosebire între latină și limbile romanice, cu excepția românei, este faptul că acestea și-au pierdut terminațiile cazuale ale majorității cuvintelor (excepție fac unele pronume). Româna este încă echipată cu mai multe cazuri (deși unele, cum ar fi ablativul, nu mai sunt reprezentate). De remarcat sunt cazurile substantivelor, ce se regăsesc nuanțat în limba germană (patru cazuri în
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
diferențiază de araba vorbită printr-o trăsătură considerată un fel de marcă de noblețe: mărcile de de caz și de mod ce apăreau sub forma desinențelor în cazul substantivelor și verbelor. Aceste mărci (în arabă "al ‘I’rab" - „flexiune desinențială cazuală și modală) caracterizau limba beduinilor ca având o înaltă ținută în raport cu celelalte forme de arabă. O altă trăsătură a beduinilor, dar și a altor arabi pe care o subliniază al-Ğahiz este înțelepciunea, "hikma" pe care o pune în oponență cu
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
cu noțiunile de caz gramatical și, prin urmare, de declinare aplicate acestei limbi. Dacă se iau în considerare toate sufixele formatoare de complemente din substantive, se ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
gramatical și, prin urmare, de declinare aplicate acestei limbi. Dacă se iau în considerare toate sufixele formatoare de complemente din substantive, se ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
și "e", pe care le comportă acest sufix la persoana a III-a singular, se lungesc: "a nagyapám barátja" „prietenul bunicului meu” - "A kutya a nagyapám barátjáé" „Câinele este al prietenului bunicului meu”. După sufixul "é" poate urma o desinență cazuală: "Nincs kocsim, ezért a barátoméval megyek" „N-am mașină, de aceea merg cu a prietenului meu”. Adjectivul poate avea în propoziție funcția de atribut sau de nume predicativ. Ca atribut, locul adjectivului este totdeauna înaintea substantivului determinat și nu se
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
dativ: "Mária jobban énekel Zsuzsánál", "Mária jobban énekel nálam". Se pot stabili mai multe serii de adverbe de loc, subîmpărțite după întrebările la care răspund. Fiecare serie se caracterizează și prin adjectivele care derivă de la adverbele respective. Ca și desinențele cazuale, postpozițiile și prefixele verbale, și adverbele de loc se caracterizează printr-un sistem triplu de exprimare a locului: locul spre care se efectuează o deplasare, locul la care se limitează ceea ce exprimă verbul regent al adverbului și locul din care
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
substantivele, celelalte având forme neregulate. Celelalte cazuri ale pronumelor de politețe se formează ca cele ale substantivelor, aceste pronume având toate cazurile pe care le au substantivele. Însă aceleași cazuri ale celorlalte pronume nu se formează de la nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal: Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul de
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal: Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul de mai sus, de aceeași persoană, pentru a întări persoana: Tehozzád jöttem" „La tine am venit”, Őtőle jövök" „De la el/ea vin” În acest caz, forma de nominativ de persoana a treia plural se reduce la " ő": "Őtőlük
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
ai recunoscut în fotografie?” Mai există și un așa-numit „pronume de reciprocitate”, "egymás", de persoana a treia singular, care corespunde în română perechii de pronume nehotărâte „unul/una/unii/unele ... altul/alta/alții/altele”. Poate fi folosit cu desinențe cazuale ca pronumele "maga": "Látták egymást „S-au văzut (unul pe altul)”, " Írnak egymásnak „Își scriu unul altuia”, "Elváltak egymástól" „S-au despărțit (unul de altul)”. Aceste pronume sunt totdeauna precedate de articolul hotărât. Formele lor sunt: Tot pronume posesive sunt
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
Nu turna șampanie numai în paharul lui Péter, ci și în al meu!”) și se pot construi cu postpoziții: "A kocsimmal a tiétek mögé állok" „Îmi parchez mașina după a voastră”. Formele lor: Observații: Pronumele demonstrative pot primi aceleași desinențe cazuale ca substantivele. Consoana "z" a pronumelor "ez" și "az" asimilează prima consoană a unor sufixe și este asimilată de prima consoană a altor sufixe: Sufixul "-ig" provoacă schimbarea lui "z" în "dd": Pronumele "ilyen" și "olyan" pierd consoana "n" la
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
părților de propoziție corespunzătoare complementelor indirecte și circumstanțiale din gramaticile limbii române. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din română. Majoritatea postpozițiilor se construiesc cu elementul nominal (substantiv, numeral, pronume) la nominativ, dar unele cer o anumită desinență cazuală. Principalele postpoziții sunt: Observații: Construcția prepoziție + pronume personal din limba română corespunde în limba maghiară cu mai multe construcții. Una dintre ele este cea cu desinențele cazuale (vezi Pronumele personale). Altele implică folosirea postpozițiilor, în mai multe moduri. Înainte de toate
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
elementul nominal (substantiv, numeral, pronume) la nominativ, dar unele cer o anumită desinență cazuală. Principalele postpoziții sunt: Observații: Construcția prepoziție + pronume personal din limba română corespunde în limba maghiară cu mai multe construcții. Una dintre ele este cea cu desinențele cazuale (vezi Pronumele personale). Altele implică folosirea postpozițiilor, în mai multe moduri. Înainte de toate este de menționat că pronumele personale nu pot fi construite cu toate postpozițiile. Este vorba în primul rând de cele care exprimă timpul: "fogva", "múlva", "óta", "során
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
politețe se construiesc cu toate postpozițiile, în afara celor de mai sus, exact ca substantivele: "maga mellett" „lângă dumneata/dumneavoastră”, "önnel együtt" „împreună cu dumneavoastră”. Postpozițiile care cer alt caz decât nominativul pot urma de regulă numai pronumele personale formate din sufixul cazual respectiv + sufixele posesive: "velem együtt" „împreună cu mine”, "hozzád képest" „în comparație cu tine”, "vele szemben" „față de el/ea”, "rajtunk keresztül" „prin noi”. Aceste pronume pot fi întărite cu forma de nominativ a acestora, ca element prim de compunere: énvelem együtt", tehozzád képest
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
sub el/ea”, "általunk „de către noi”, "ellenetek „împotriva voastră”, "feléjük „către ei/ele”. Și aceste forme pot fi întărite cu formele de nominativ: "énutánam", "teelőtted" etc. Unele postpoziții provenite de la substantive prevăzute cu o desinență intercalează sufixele posesive înaintea sufixului cazual: "részemre" „pentru mine”, "részedre" „pentru tine”, "részére" „pentru el/ea” etc.; "számomra", "számodra", "számára", sinonim cu primul. O seamă de postpoziții pot primi sufixul "-i" (care formează adjective și de la substantive), formând adjective cu un statut special, care le face
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
provin, formând atribute din substantivul după care stau: "a fa alatti pad" „banca de sub copac”, "a város körüli síkság" „câmpia din jurul orașului”, "a ház mögötti kert" „grădina din spatele casei”. În limba maghiară, complementele verbului se exprimă mai totdeauna cu ajutorul desinențelor cazuale, altor sufixe formatoare de complemente și postpozițiilor. Există un singur cuvânt care poate fi considerat prepoziție, "mint" „ca, în calitate de”, folosit și ca conjuncție în contrucțiile comparative, cu sensul „ca, decât”. Complementul cu prepoziția "mint" este sinonimul sintactic al substantivului la
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
altă parte există diferențe între limbi în a distinge două sau mai multe grade de apropiere/depărtare. Gramaticile tradiționale ale limbii române disting mai multe categorii de adjective demonstrative. Acestea au forme diferite după gen și număr, precum și două forme cazuale: de nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare. Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
sârbă și croată, adjectivele demonstrative au aceleași forme ca și pronumele corespunzătoare, indicând trei grade de apropiere/depărtare. Formele lor sunt: Aceste adjective se declină ca adjectivele nepronominale, având, în afară de forma de nominativ (cea de mai sus), încă cinci forme cazuale. Gradele de apropiere/depărtare se pot ilustra cu următoarele exemple: Pe lângă aceste adjective demonstrative, în sârbă și croată mai sunt și altele, care nu au corespondente analoge în română: Mai există și o serie de adjective care se referă la
Adjectiv demonstrativ () [Corola-website/Science/335353_a_336682]
-
chiar a confuziei dintre acestea prin dispariția din vorbire a desinenței de acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor: pentru dativ și acuzativ ( > > fr. mod. "je vais à Rome" „merg la Roma”), pentru genitiv. Tot din cauza reducerii formelor cazuale, topica propoziției se schimbă așa cum va fi moștenită de franceză: atributul adjectival și cel substantival la genitiv se plasează după substantivul comun determinat, predicatul ia o poziție mediană în loc de finală. În sistemul fonetic al latinei populare au de asemenea loc
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]