3,622 matches
-
exprime și exclamția de extaz, iar mîinile ei, înfipte cu disperare în părul lui la ceafă, îl trag cu putere, obligîndu-l să-și ridice capul dintre coapsele ei, să vină mai aproape, să-i poată gusta sărutul. Părul smuls de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea de mai înainte, apoi, nervoase, mîinile femeii smulg hainele de pe Mihai, aruncîndu-le la întîmplare pe birou, pe scaun ori pe canapea. Cînd se simte dezbrăcat complet, lăsat o clipă din încleștarea sărutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
manipulatoare, distrugând într-o clipă cinci ani de abstinență. Acum își bătea joc de el și în clipa următoare îl masturba. Iar apoi, pe când stătea așa, înconjurat de doze goale, cu mădularul fleșcăit atârnându-i, îl izbise cu putere în ceafă cu un ciocan pentru șnițele. Își mută greutatea ca să se poată sprijini parțial de fereastră. Cuțitul îmi rămăsese țintuit la gât, dar cealaltă mână se îndepărtase de esofagul meu, apropiindu-se de prohabul lui. Ce ar putea fi mai clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de vedere sexual. Însă din unghiul din care îl privea Naomi, se vedeau cojițe maronii și albe în cărarea din părul său. Fusese șocată să observe - e drept că-și dăduse și mai devreme seama, dar numai cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul unde părul îi atingea gulerul părea aproape perpendiculară. Naomi se scutură înfiorată. Asta îi accentuă starea de greață. Doctorul răsfoia ziarul. — Hmmmm... mormăi el, în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
despre Alan, tremurând din pricina unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care se rezema. Miam, miam, miam, gâlgâia fata. Privind rădăcinile întunecate ale părului ei decolorat cu peroxid, Alan își dăduse seama nu numai că nu-și amintea numele ei, dar habar n-avea cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
după steaua roșie, stele galbene și albe pe albastru. Desacralizarea morții, sexul animal, râsul brutal constituie amestecul care premerge unui regim de tip dictatorial, și nu ajungerii democrației pe cele mai înalte culmi. Perfect dozat și injectat la meserie în ceafa poporului, acest amestec se găsește în România mare. Când iese pe ecran imaginea vie a acestei gazete, cu cămașă albastră, guler alb și cravată albă, saltă rating-ul, se rupe share. În 2000, doar Iliescu l-a mai putut opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cultură, îi vine să scoată pistolul. Pentru standartenführerul Pruteanu, cultura e pistolul. Un pistol-mitralieră. Îl și văd citind în rafale din Gabriel Liiceanu, cel care l-a numit „arheul Pruteanu”, unui grup de intelighenți care urmează să fie împușcați în ceafă. Înțeleg, în sfârșit, de ce beciurile Gestapoului erau numite secția culturală. Pruteanu e o specie deosebită de traseist. Cu o determinare paranoidă, de alchimist al fecalei, ține să-și transforme, în ochii cui stă să-l privească, curvăsăria în morală erectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
snopească, că am fost scăparea lui, atunci așa trebuie să fie. Credeți-l! După cum sună toată tărășenia, e clar că a avut motive să n-o uite. E o treabă, nu?, să-i simți pe unii cum îți răsuflă în ceafă, agită bâte prin aer și jură c-o să te facă bucăți. Așa ceva nu se uită în veci. Deși, mă rog... Am și rețineri când vă îndemn să luați de bună povestea lui. Nu de alta, dar sunt unele lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zăpadă și lăsa în urma ei șanțuri, dar se întorcea uruind în același loc, ca s-o văd eu pe fereastră parcată de-a latul. Mai era și treaba cu Fane din a șasea, care de obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea, îmi sucea mâinile la spate și-mi dădea bobârnace în urechi (și ce urechi clăpăuge!) până când mă ustura așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
jucăm. Era ca la ping-pong, învingătorii rămâneau la masă, învinșii treceau în spatele unei porți și-și așteptau iarăși rândul. El stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte unul sau îi trăgea o palmă după ceafă. Nu știai dacă-i convine ce faci și, oricât m-am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a băgat niciodată în meciuri din campionat. Dacă tata l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zgâriat cu unghiile pe față. Fifi a rămas în iarbă tărcată și speriată, eu mi-am turtit nasul de geamul portierei, l-am mânjit cu lacrimi și muci, pe urmă, tot ce-am mai putut să fac, am vărsat pe ceafa și pe haina unchiului, o vomă plină de jale și ură. Mama tăcea. Ar fi cazul, pe urmă, ca prietenii și amicii din Drumul Taberei, amintiți în treacăt la punctul A (Problema prieteniei și a singurătății), subpunctele d și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a lovit un om de pe rândurile de jos, unul ca toți ceilalți 49.999, care-și plătise biletul și care ronțăia semințe de bostan. Iar omul ăla, care nici măcar nu văzuse bara zburând în spatele lui, pentru că n-avea ochi la ceafă ca zmeii și suferea și el din cauza fetei cu nume băiețos, a căzut într-o baltă de sânge și a murit. A scris și-n ziar. Luni. În Informația Bucureștiului, la rubrica „Aflăm de la Miliția Capitalei“. Era după-amiaza, tata plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unor rude. Pe aleea Băiuț au parcat în după-amiaza aia șapte mașini, între care un Mercedes bej, din care n-au coborât macaronari sosiți în ajutor, ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să-și fi lăsat viorile, acordeonul și țambalul cine știe pe unde. Erau mătușile și unchii lui Giani, veniți să salveze ce se mai putea salva. Dup-aia, Giani a continuat să fredoneze melodiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
surîs posibil și, ridicînd degetul arătător Întins În aer, de parcă testa vîntul, zicea : „Camera din spate, rafturile din stînga, al treilea raft de jos, mai spre capăt”, sau altceva, la fel de precis. Cu țeasta lui cheală și tufa de păr de la ceafă În formă de potcoavă, arăta ca un călugăr bine dispus. CÎteodată, Îl confundam cu părintele Tuck. SÎmbăta după masa, mai ales cînd era frumos afară, prăvălia era Înțesată de clienți, iar Norman Își părăsea biroul de lîngă ușă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
atunci și el Îl vede pe al meu. Neavînd nici cel mai mic habar despre implicațiile acelei simetrii fatale, am continuat să mă aplec peste marginea Balonului, În timp ce Norman s-a Împins Încet spre spate În scaun, cu mîinile la ceafă, de parcă ar fi făcut o mișcare de gimnastică. Acum, se uita fix la tavan și, un moment Îndelungat, privirea lui, severă și Întunecată, s-a fixat Într-a mea, neagră și licăritoare. Spaimă și recunoaștere. Apoi mi-am aruncat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Acum, uitîndu-mă la țeasta lui golașă, am deslușit cu ușurință umflăturile sinistre pe care le ascundea cu viclenie dincolo de cununa de păr cîrlionțat de la ceafă, stil călugăr. Aș fi putut, cu mare ușurință, să desprind firul care ținea lampa și s-o las să-i cadă cu toată forța pe țeasta lipsită de apărare. Însă, oricît de ciudat ar părea, deși mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
oară cînd m-a pus acolo sus, am profitat imediat de ocazie și i-am studiat cu atenție tîmplele. După teribila mea experiență cu Norman Shine, nu mai aveam nici un chef să risc. Însă, băgîndu-mi nasul sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că sub poza lui Jerry am lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE. Îngenunchind lîngă cărucior, Jerry a aranjat cărțile În teancuri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dintre liberali și democrați, sub pretextul că titulatura (DA sună afirmativ) ar împinge electoratul în confuzie. Motivul real este că DA tinde să devină veritabila alternativă la dominația PSD-istă, alianța începând deja (după ultimele sondaje) să sufle, procentual, în ceafa partidului guvernamental. Un alt eveniment ce mărturisește temerile puterii că mesajul triumfalist nu ajunge - în lipsa datelor concrete - pentru convingerea electoratului este «năpârlirea» programată a «tribunului» PRM-ist, C.V. Tudor. Transformarea lui peste noapte în mielușel vizează două scopuri, ambele favorabile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-ne viața și istoria.” (din revista Formula As nr. 635 (38), 27 sept. 4 oct. 2004). În anii ’80 „poetul Geo Dumitrescu a scris un articol pentru revista Vatra, ridiculizând activiștii de partid ... simbolizați de «tovarășul Gușă» și de «tovarășul Ceafă», ambii needucați și aroganți [...] Domnilor Gușă și Ceafă nu le e frică de nimeni. Imunitatea parlamentară le asigură impunitatea, călătoresc în străinătate, dețin mașini scumpe, își construiesc vile și merg la meciuri de fotbal atunci când ar trebui să voteze legi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nr. 635 (38), 27 sept. 4 oct. 2004). În anii ’80 „poetul Geo Dumitrescu a scris un articol pentru revista Vatra, ridiculizând activiștii de partid ... simbolizați de «tovarășul Gușă» și de «tovarășul Ceafă», ambii needucați și aroganți [...] Domnilor Gușă și Ceafă nu le e frică de nimeni. Imunitatea parlamentară le asigură impunitatea, călătoresc în străinătate, dețin mașini scumpe, își construiesc vile și merg la meciuri de fotbal atunci când ar trebui să voteze legi importante, necesare țării. Nu-i pedepsește nimeni. Alegătorii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
numele din Nicolae în Alexandru. „Nicolae e nume de fată“, îi zisesem. „Vine de la Nicoleta. Îți trebuie un nume de bărbat, să nu mai râdă copii de tine“. „Dar nu râde nimeni“, răspunsese obraznic. Îl lovisem scurt și surprinzător peste ceafă. „Nu mă contrazice“, spusesem. „Acum te cheamă Alexandru. Știi ce înseamnă numele ăsta?“ „Nu.“ Jap, încă un pumn. „Înseamnă conducătorul bărbaților“, îi spusesem. Și, ca să fiu sigur că înțelesese, îi mai trăsesem un pumn în stomac. Cum spuneam, moș Francisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nici prea scurt. Iar sub nas era cea mai senzuală gură din câte văzusem vreodată, o gură perfectă, blândă, ah, da... Apoi era corpul, despre care știam prea multe ca să mai pot spune ceva și al cărui punct forte era ceafa, lungă, atrăgătoare, acoperită de puf auriu. Iar spatele era dureros de frumos, de milioane de ori mai erotic decât cel al femeii-violoncel a lui Man Ray. Și, în cele din urmă, vocea liniștită, moale, cu un timbru asemănător celui al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o carte în mâini și am urmărit prin ochelarii de soare cum înota, cum mergea sau cum, pur și simplu, stătea la soare și nu făcea nimic. Avea cei mai frumoși umeri pe care i-am văzut vreodată și o ceafă care îndemna la prostii. Desigur, nu am schimbat cu ea niciodată prea multe vorbe, pentru că nu voiam să-l fac gelos pe Fred. Salut-salut, ne zâmbeam, asta era totul. Până când pe Carl l-a luat gura pe dinainte. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-o pe gât, transpirase, avea un gust de sare, de mare, după care i-am scos sutienul (avea catarama în față, ce practic!) și am început să-i ling țâțele. Făcea ca toți dracii, pe bune, m-a zgâriat pe ceafă, mă mai doare și-acum. Probabil că avea zeci de orgasme în timpul ăsta, și nici măcar nu începusem bine. I-am dat jos fusta și chiloții și am pupat-o pe părul pubic, lingând-o apoi ușor, ca pe o înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
verticalitate, de la linia dreaptă, de la urmele prost ascunse de orgoliu masculin, încă prezente, cu toate că acceptasem condiția noastră de sclavi ai unei femei care nu admitea între noi nici un fel de gelozie ori supremație. - Jos, spunea Irina, și mâna ei apăsa ceafa lui Valeriano, afundându-și degetele în părul lânos și roșcat al tânărului economist, fără să-l lase să-și ridice fața până la ea în poală. - Mai jos! - și între timp mă privea cu ochi de diamant și voia ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
când sunt încă precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf negru, ce părea să continue de-a lungul șirei spinării. Eram concentrat s-o privesc, când am simțit pupila imobilă a domnului Okeda scrutându-mă. Înțelesese, fără îndoială, că-mi exercitam capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]