408 matches
-
și stătea într-un colț de cameră cu toată pătura înfășurată și unica pernă confiscată și plângea, iar eu mă simțeam o Mami neputincioasă și nu mai știam ce să spun. Tot așa a plâns Prințesa Miau pe terasă, în Ceainărie, când Pinochio era în Ungaria să dea proba de film și noi îl așteptam și ne gândeam să facem curat și mâncare și să-i cumpăram de ziua lui o nimfă. Eram cu Mihai sus, pe terasă, prin cerul închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să-mi cânte la mulți ani și să trăiesc, nici nu mai aveai când, că ție-ți stătea mintea la altceva, la ce? Doar un autograf rămâne din mine, voi scrie eu Cuiva care îmi va cere o dedicație în Ceainărie, sus pe terasă, în noaptea când înjuram în engleză intrată rău în filmul meu și la limită, și știi că mâine Cuiva vine să-mi repare calculatorul? Asta chiar e o chestie... Filosoful se întoarce de pe scară și ne sărutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
tu nu ești bărbat... îhî, zic, incredibil de bărbat, și atmosfera se crapă, Cezar pleacă și nu mai am nici un suport, doar tocurile de la saboți pe stradă și am cam băut, e târziu, căcat, 2 și noaptea, mă duc în Ceainărie, cică sunt acolo niște admiratori, cineva care vrea să te cunoască, poate că-i marea întâlnire care mă așteptă după miezul nopții, hei... . fetița... Singură noaptea... zâmbesc cu efort și răspund, calmând provocarea cu dezgust transformat, ia uite! Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
seama, nu vii să mâncăm ceva, stați, băi! nu vedeți că vorbesc, o colegă de-a mea! să ne tăvălim și noi puțin... e tentant, gândesc și știu de la cine vine, hai mai bine vorbim mâine, mă așteaptă cineva în Ceainărie, cum vrei tu, nu știi ce pierzi, nu e nimeni pe terasă în Ceainărie și plimb tocurile singure printre mese, știu că singură, acum, printre mesele cam goale e într-un fel al meu de care nu mă bucur, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de-a mea! să ne tăvălim și noi puțin... e tentant, gândesc și știu de la cine vine, hai mai bine vorbim mâine, mă așteaptă cineva în Ceainărie, cum vrei tu, nu știi ce pierzi, nu e nimeni pe terasă în Ceainărie și plimb tocurile singure printre mese, știu că singură, acum, printre mesele cam goale e într-un fel al meu de care nu mă bucur, ia uite! ce faci, o fată mă pupă și mă felicită pentru un rol, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lucruri simple, merg spre casă cu comoară salvată pe dischetă și dorm. Îmi place că plouă, de fiecare dată când plouă mintea mea suferă o spălare pe creier. Pun haine frumoase și plec cu Prințesa Miau, Pinochio și Mihai în Ceainărie să vedem un film pe terasă, Mihai pleacă mâine în Canada, suferă și-l văd, e rece, distant, închis în broasca țestoasă și crede că scapă plecând, iar eu știu, mănâncă și cere bani cu împrumut de la Păianjenul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
waki, ky:gen, cor și acompaniament muzical. Cântul-de-drum tradițional al lui waki devine aici cel al unui năstrușnic călugăr călător, pe care apele învolburate ale râului îl rostogolesc ca pe o coajă de castană. Waki ajunge în sfârșit în fața unei ceainării, unde trecătorilor li se oferă câte o ceașcă de ceai în memoria sufletelor strămoșilor unui om ce murise cu ceva vreme în urmă. El vrea să afle cât mai multe despre acesta, iar relatarea ky:gen-ului local îl evocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
oferă câte o ceașcă de ceai în memoria sufletelor strămoșilor unui om ce murise cu ceva vreme în urmă. El vrea să afle cât mai multe despre acesta, iar relatarea ky:gen-ului local îl evocă pe răposatul Ts-en, patronul ceainăriei, mort în timp ce bătea frunzele arbustului de ceai, tocmai când avea loc inaugurarea podului Uji. Waki se nimerise, așadar, pe acolo taman în ziua comemorării lui Ts-en; el invită asistența să se roage pentru odihna acestuia și rămâne la fața locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de lucru, cu perna de călcat la căpătâi. Parcă-l văd și acum, cum se culcă fericit și se trezește în hohote de plâns, căutându-se prin toate buzunarele. Dacă găsea vreun gologan rămas acolo din greșeală, trimitea copilul la ceainărie după apă fiartă. Pe chipul său de meseriaș cu fruntea și cu țăcălia de savant, se citea remușcarea de a fi săvârșit încă o dată o nelegiuire față de femeia și copiii lui. Cinci băieți mici avea pe vremea aceea moșul Isidor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și PR-ul pentru care firmele și organizațiile plătesc atâția bani. Cărțile, Cartea fețelor 168 compu terele, telefoanele mobile, semințele de flori, televizoarele, mobila de bucătărie, pachetele turistice, lubrifianții auto și neauto, cosmeticele, pietrișul de grădină, barurile, firmele de catering, ceainăriile, emisiunile TV, curățătoriile - practic orice produs, serviciu și companie este subiect de conversație. Prin bloguri, foru muri și site-uri de socializare, interacțiunea dintre clienții actuali și cei potențiali este mai comodă și mai ușoară decât oricând. O schimbare majoră
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
contacte, o tombolă, expoziții, un salon de inventică și o campanie de promovare neconvențională, anunță organizatorul, Societatea Română de Radiodifuziune. În incinta târgului va funcționa un Internet café, un centru de informare, un birou de presă și probabil și o ceainărie Cărturești. Intrarea la Târgul Internațional Gaudeamus - Carte de Învățătură se va face pe bază de bilet, care va costa 3 lei. Marele Premiu Astra Film Fest: Cabal în Kabul Dan Alexe (fotoă, jurnalist român stabilit de 20 de ani în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
trag două fumuri de țigară; pereții, pardoseala, tavanul, toate erau Îmbrăcate În marmură. Hârtia cu numărul de telefon pe care mi-o dăduse vagabondul era deja mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior al jachetei. Ceainăria spre care am fost condus se deosebea ca de la cer la pământ de cafeneaua de lângă locuința mea În care stătusem de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putut răspunde. Visa la o afacere trăsnet, una din care să scoată repede o mulțime de bani, după care să se retragă și să trăiască liniștit, până la adânci bătrâneți. Despre România aflase întâmplător, într-o după-amiază fier binte, la o ceainărie. La masa alăturată erau doi bărbați ce vorbeau despre afacerile profitabile pe care le aveau în această țară. Făceau comerț cu cherestea, concesionaseră parchete întregi în munți și exploatau lemnul. Ciulise imediat urechile, pentru că turcii poves teau despre documente false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
despre care aflase în cel mai neașteptat mod. Începuse imediat să strângă informații și ceea ce afla îl făcea să spere. Vlad nu era naiv, știa că situația nu putea fi chiar atât de roz precum povesteau cei doi turci de la ceainărie însă merita să încerce. La Istanbul avea un prieten pe a cărei discreție putea conta. Într-o seară îi făcu o vizită. Încă se temea, așa încât se văzuse nevoit să își ia toate măsurile de precauție. Așteptase să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe urmă surâzând, pe un ton scăzut să n-audă doamna lui care troncăluiește la vase în bucătărie. (Știu tot de la el de problemele pe care i le creau fetele astea, cum trebuise în Iran să le scoată dintr-o ceainărie, dacă nu intervenea, le omorau șiiții ăia.) Până săptămâna viitoare ai unde să stai? -Păi o să trebuiască să mă-ntorc acasă... - Asta-i! oftează Ilie. Și luni de dimineață la opt ești în gară. Din Babadag (începe să gândească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
amănunte; dar ea s-a arătat foarte încăpățânată. — Îți repet că habar n-am de nimic, îmi spuse ea ca răspuns la întrebările mele agitate, dar apoi, dând nepăsătoare din umeri, adăugă: Se pare că o tânără persoană de la o ceainărie din City și-a părăsit postul. A zvârlit scurt un zâmbet și, pretextând că are programare la dentist, a pornit cu pas săltăreț mai departe. Mărturisesc că eram mai mult interesat decât întristat. Pe vremea aceea experiența mea directă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să aflu. — Mde, știi cum vorbesc oamenii. Pe ea nu te prea poți baza, nu? Mi-a spus că te-a părăsit soțul. — Atâta tot? Nu am găsit de cuviință să repet și referirea făcută cu privire la o fată de la o ceainărie. Am mințit. — Cum, nu ți-a spus că bărbatul meu a plecat cu cineva? — Nu. — Atât voiam să știu. Am fost puțin nedumerit, dar în orice caz am înțeles că acum îmi pot lua rămas-bun. Când i-am strâns mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
firesc întrebarea aceea extrem de importantă. — A, da. De fapt n-am mai vorbit cu nimeni de trei zile. Știi, franceza mea nu e chiar strălucită. În timp ce coboram scările înaintea lui, mă întrebam ce s-o fi întâmplat cu femeiușca de la ceainărie. Se certaseră deja sau îi trecuse amorul nebun? Lucrul nu părea probabil dacă, așa cum mi se spusese, vreme de un an făcuse pregătirile pentru acest gest nebunesc. Am mers spre Avenue de Clichy și ne-am așezat la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în munți de cadavre. Cu gândul la acele ruine și bătălii trecute, se putea înțelege că frumusețea peisajului răsuna de vaietele stafiilor. Mitsuhide stătea ascultând sunetul ploilor de vară timpurie și amintindu-și. Între timp, Mitsuharu se afla într-o ceainărie mică, privind focul din vatră și ascultând sunetul vesel al apei care fierbea într-un ibric de ceai făcut de meșterul turnător, Yojiro. În acel moment, era cufundat complet în arta ceaiului. De pe vremea adolescenței, Mitsuharu și Mitsuhide fuseseră crescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deranjăm, dar ne întrebam dacă am putea schimba o vorbă cu dumneavoastră. E o chestiune destul de importantă. Dengo nu vorbea pe tonul său obișnuit. Mitsuharu răspunse și el, ca și cum i-ar fi așteptat: Ce ar fi să mergem cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
obișnuit. Mitsuharu răspunse și el, ca și cum i-ar fi așteptat: Ce ar fi să mergem cu toții la ceainărie? Seniorul Mitsuhide a adormit și tocmai mă gândeam că ar fi mare păcat să irosim focul de sub ceainic. — Dacă ne ducem la ceainărie, nu va trebui să ținem oamenii la distanță. Excelentă idee. — Permiteți-mi să vă conduc. — Mă tem că noi trei suntem provinciali, așa că nu înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță, nu eram pregătiți să avem parte azi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așa că nu înțelegem prea multe despre ceai și, cu siguranță, nu eram pregătiți să avem parte azi de o asemenea onoare de la dumneavoastră. — N-o luați așa. Știu câte ceva din ceea ce vă îngrijorează și, fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o luați așa. Știu câte ceva din ceea ce vă îngrijorează și, fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unui om apropiindu-se sau doar căderea frunzelor de toamnă. Zi și noapte, se veghea cu mare grijă pentru a nu fi spionați, chiar și în locuri unde prezența inamicului ar fi fost extrem de improbabilă. Astfel, până și în grădina ceainăriei, stăteau de gardă samurai. Acum, unul dintre străjeri se apropiase de ceainărie și stătea aplecat în fața ușii. După ce-i dădu o scrisoare lui Mitsuharu, se retrase puțin, așteptând nemișcat ca o stâncă. Curând, dinăuntru se auzi glasul lui Mitsuharu: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noapte, se veghea cu mare grijă pentru a nu fi spionați, chiar și în locuri unde prezența inamicului ar fi fost extrem de improbabilă. Astfel, până și în grădina ceainăriei, stăteau de gardă samurai. Acum, unul dintre străjeri se apropiase de ceainărie și stătea aplecat în fața ușii. După ce-i dădu o scrisoare lui Mitsuharu, se retrase puțin, așteptând nemișcat ca o stâncă. Curând, dinăuntru se auzi glasul lui Mitsuharu: — E nevoie de un răspuns și îl voi scrie mai târziu. Spune-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]