497 matches
-
pe care l-am câștigat prin muncă cinstită de la tine. Te sun diseară. O să mergem la film. La Orion rulează o comedie minunată cu Jean Gabin. Fima intră În bucătărie și Îi turnă restul de lichior. În ultimul moment salvă ceainicul care clocotea și din care aproape toată apa se evaporase. Dar cu toate eforturile sale, nu reuși să-și amintească unde pusese cercelul. Drept pentru care jură că va Întoarce casa pe dos și Îi va restitui cercelul, Întreg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de miros amărui-acrișor de dezinfectant Îi lovi În față, iar doctorul scoase capul și Îi ordonă Tamarei: Vino Încoace, Brigitte Bardot. Vino fuguța și adu-mi o fiolă de dolestin. Fima fu nevoit deci să-și amâne deocamdată predica. Scoase ceainicul electric din priză și deschise caloriferul din sala de recuperare. Apoi primi două telefoane, unul după altul, și Îi făcu o programare doamnei Bergson pentru sfârșitul lunii, Îi explică Gilei Maimon că nu obișnuiau să transmită rezultatele analizelor prin telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
le telefona prietenelor sale. Întorcându-se acasă Își spuse: Ce idiot ești! Dar se iertă și pe sine, căci intenția fusese bună. Zece minute făcu exerciții În fața oglinzii, se bărbieri, se Îmbrăcă, se pieptănă puțin, puse apă la fiert În ceainicul cel nou, făcu patul și, de astă dată, nu dădu greș cu nimic. A bătut-o, Își zise, poate că a dat-o și cu capul de pereți, ar fi putut s-o omoare și cine știe dacă n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles, văzut parcă de la capătul greșit al unui telescop. Era totul precis, pozele cu starurile de cinema și cu familia regală deasupra locului unde fusese patul Annei, ceainicul pe sobă, prosopul de bucătărie atârnat lângă chiuvetă. Otto avusese suficient timp ca să se ocupe de toate înainte de a muri. Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor; obrajii lui roșiatici-măslinii, de ceainic; buzele sale mari cu nuanță de dudă - mă rog, imaginați-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere cu calitățile dominante ab initio. În cazul lui Bruch vocea ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acolo. O făcuse fără să stea pe gânduri, iar atât cât durase acea Îmbrățișare - trei, patru, cinci secunde? mai mult? - nu mai ținuse seamă de prezența lui Din și a lui Mick. Fierbătorul Începuse să fluiere. Margaret a turnat În ceainic apa fierbinte și a privit cum prinde culoare și cum se Învârte odată cu frunzele de ceai. și-a amintit de vorbele pe care uneori, la vremea adolescenței, i le spunea maică-sa. „Tu ești o persoană reținută, așa-i? Nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți veneau la gură fără știre. Meșteșugul ăsta uimea pe Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Am trântit ușa camerei mele, am dat muzica tare cât să bată-n țeavă vecinul de dedesubt și m-am străduit din răsputeri să nu plâng. Între dinți aveam pâine prăjită și icre. Mai târziu, am aflat că David luase ceainicul. Nici unul din părinți nu l-a vrut. ... Prima oară mi-am dorit să dispar în ziua în care a murit grădina Leei. Pe tocul ușii era lipit un melc cafeniu. Sinistru. Bălos. Cu ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu mai e cale de întoarcere. Nu, dragul meu, nu mai e cale de întoarcere. Ursuz. Așa se spune despre el. Că ar fi ursuz. Singuratic. — Evgheni, tu ți-ai dorit vreodată să ai o familie? Evgheni aproape că sparge ceainicul de porțelan pe care deabia îl luase de pe masă. Trebuia să vină și asta. Sfârșitul. Cu siguranță e vorba de o femeie tânără, care se va desco torosi de el instantaneu. Ah, ar fi putut jura că Ivan a atins
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să vină și asta. Sfârșitul. Cu siguranță e vorba de o femeie tânără, care se va desco torosi de el instantaneu. Ah, ar fi putut jura că Ivan a atins o vârstă dificilă... Răbdare. Și, mai ales, prudență. Glacial, așază ceainicul pe măsuța de toaletă și își îndreaptă coloana trosnind abitir din toate articulațiile. — Nu, domnule. — Nu? — Nu. O vreme, Ivan nu spune nimic. — Cineva care să te aștepte. Oameni care să se bucure când te văd... nu? — Nu. Inima lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scos pe tine de-acolo. Pe tine a reușit să te scoată... — Dar și David e tot al ei... — Nu, David e al amândurora. Și e adevărat că e un preț mare... — Ce vrei să spui? Aproape că-i trântisem ceainicul de pe masă. Lea a aștep tat până când s-a potolit învolburarea din ceașcă, a strâns cu grijă firmiturile de brioșă de pe fața de masă și mi-a răspuns fără să-și ia ochii de pe porțelanul chinezesc. — Tu ești altfel, Alex.
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sau că încărcătura de caracatiță fusese jumătate aruncată peste bord, pentru că-și schimba culoarea și um pluse de duhoare cabinele, ce-i drept, nelocuite, ale pasagerilor. Era ceva nou. Ceva... nedeslușit. Era ca și cum un abur care nu venea din nici un ceainic s-ar fi ridicat în tavanul boltit al cabinei lui și ar fi făcut rețetele scrise cu cretă să se scurgă unele într-altele, lăsând ardeiul iute să alunece pe nesimțite drept în inima homarului și caperele să nimerească, în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
strident și când trecu în bucătărie. Și nu fu mai puțin zgomotos când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru ea. După fiecare cufundare În apa Înghețată, babulea Își făcea semnul crucii, rugându-se la Dumnezeu ca să-i călăuzească Mașei pașii pe calea cea bună și s-o ferească din calea celui rău... În casă, tatăl o aștepta cu ceainicul În clocot și cu plăcintele așezate-n farfurie. Ei, bărbații, adică Nicanor și prietenul său Prohor, Îmbăiați din primul tur, stăteau așezați la o măsuță joasă, cu bărbile frumos ajustate din foarfecă și cu omoplații acoperiți de ventuze: ridicau câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și păcatul era al nostru cum vinul era al predicatorului, că de la el îl cumpăram. Dar cum "protopopul" molocan avea o burtă larg încăpătoare, iată și momentul deciziei: Să meargă unul din voi cu acești bani să mai aducă un ceainic cu licoare. Dar nu pentru mine ci pentru păcatul vostru. Și s-a dus Luca și ceainicul. Predicatorul avea trei fete. Cu una a coborât dar cum necum că s-a împiedecat și au căzut rostogol pe scări până ce ea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
protopopul" molocan avea o burtă larg încăpătoare, iată și momentul deciziei: Să meargă unul din voi cu acești bani să mai aducă un ceainic cu licoare. Dar nu pentru mine ci pentru păcatul vostru. Și s-a dus Luca și ceainicul. Predicatorul avea trei fete. Cu una a coborât dar cum necum că s-a împiedecat și au căzut rostogol pe scări până ce ea, bine cum știa de la tasu, i-a zis: "șo bâlo vașii hrek", adică să fie păcatul dumneavoastră
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
oamenii se plimbau fără grabă, oprindu-se fie În fața agenției de turism Calipso, pentru a alege un sejur În Grecia, Egipt, Italia sau Indochina, fie admirau, În vitrina anticariatului Ex-Librex, câte un exponat ieșit din comun, cum ar fi un ceainic, un fier de călcat vechi, fotografii de epocă sau alte abțibilduri prăfuite... Zgomotul molcom al pașilor, glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii de vară Îi creau lui Noimann o stare de disconfort. Atmosfera orașului risipit pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de perete, cu picioarele întinse. Avea pantaloni pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat în ceașcă un lichid negru dintr-un ceainic din lut și l-a sorbit zgomotos. După ce-au plecat femeile, a continuat să tacă, bându-și ceaiul, cu privirile ațintite asupra lui Gaston, studiindu-l atent. Într-un târziu spuse: — Nu ești american, nu? De unde ești?... Adică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cealaltă liberă să facă tot felul de șiretenii. Femeia aceasta măcar învățase câte ceva despre cum trebuie să se poarte. O invită să ia loc pe scaunul pe care îl păstrau pentru clienți, în timp ce Mma Makutsi își făcu de lucru cu ceainicul. Sunt doamna Andrea Curtin, se prezentă vizitatoarea. Am auzit de la cineva din ambasada mea că sunteți detectiv și că m-ați putea ajuta. Mma Ramotswe ridică o sprânceană. — Ambasadă? — Ambasada americană, răspunse doamna Curtin. I-am rugat să-mi furnizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
câteva momente. Mma Ramotswe aruncă o privire spre Mma Makutsi, care stătea în picioare lângă chiuvetă și observă că secretara ei se uită cu atenție la doamna Curtin. Când surprinse privirea șefei, Mma Makutsi păru rușinată și se reîntoarse la ceainic. Mma Ramotswe întrerupse tăcerea. — Îmi pare tare rău. Știu ce înseamnă să pierzi un copil. — Știți, Mma? Nu era sigură dacă întrebarea n-avea un substrat, dacă nu era cumva o provocare, dar răspunse pe un ton blând. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dar a murit, iar doctorii i-au spus că... Mma Potokwane clătină din cap. — Ah, ce păcat. Îmi pare tare rău pentru ea. — Dar suntem foarte fericiți, replică domnul J.L.B. Matekoni. Chiar dacă n-avem copii. Mma Potokwane se întinse după ceainic și-i turnă musafirului ei o altă cană de ceai. Apoi tăie o altă felie de prăjitură - o bucată generoasă - și i-o puse pe farfurie. Desigur, puteți apela oricând la adopție, zise ea, urmărindu-l atent. Sau ați putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unde au încercat să cultive legumele. Am stat de vorbă cu o femeie care la vremea aia a lucrat acolo. Am văzut tot ce era de văzut. — Și ați aflat ceva? se interesă Mma Makutsi, în timp ce turna apa clocotită în ceainicul vechi de email și o amesteca cu frunzele de ceai. Am rămas cu o impresie, răspunse Mma Ramotswe. Am simțit că știu ceva. Mma Makutsi o ascultă pe șefa ei. Cum adică, simțise că știe ceva? Ori știi ceva, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
găsi cuvinte. — Și ați simțit intuiția asta acolo, spuse Mma Makutsi ezitând. Și ce v-a spus? Unde-i bietul băiat american? — Acolo, răspunse Mma Ramotswe cu glas scăzut. Tânărul ăsta-i acolo. Tăcură amândouă câteva clipe. Mma Makutsi puse ceainicul pe tăblia mesei din melamină și-i puse capacul. — Încă trăiește? Acolo? — Nu, răspunse Mma Ramotswe. E mort. Dar e acolo. Înțelegi ce vreau să spun? Mma Makutsi dădu din cap a încuviințare. Știa. Orice persoană sensibilă din Africa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
înghesuită din fața clădirii. Cea mai în vârstă o studie pe vizitatoare, ridicând mâna să-și ferească ochii de lumina necruțătoare a începutului de după-amiază. — Bună ziua, Mma! S-a-ntâmplat ceva? Schimbară saluturile formale, apoi se așternu tăcerea. Tânăra bătu în ceainicul lor mic, înnegrit, cu un băț. Vreau să stăm de vorbă, surorile mele, începu Mma Makutsi. Vreau să aflu câte ceva despre femeia care a venit în vizită, cea care conduce Mercedes-ul ăla. O cunoașteți? Tânăra scăpă bățul. Menajera mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să stea aici să vadă de nu știu ce afacere pe care și-a deschis-o aici. Dar trebuie să se întoarcă în fiecare vineri, ca un băiețel de școală care se duce acasă în week-end. Mma Makutsi aruncă o privire spre ceainic. Era o zi sufocantă și se întrebă dacă-i vor oferi și ei o cană de ceai. Din fericire, servitoarea mai în vârstă îi surprinse privirea și o servi. — Și vă mai spun ceva, zise tânăra în timp ce aprindea sobița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]