593 matches
-
bisericii. M-am Îmbrăcat cu ce mi-a venit la Îndemînă și am coborît să-i deschid. Fermín aducea cu sine entuziasmul lui insuportabil de luni dimineața. Am ridicat grilajul și am atîrnat cartonul cu deschis. — Ia te uită ce cearcăne ai, Daniel. CÎt ditamai terenurile de construcție. Se cunoaște că ai dus motanul la apă. Ducîndu-mă În spatele prăvăliei, mi-am tras șorțul meu albastru și i l-am Întins pe al lui sau, mai bine zis, i l-am aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În minte de obicei la beție și nu putea scăpa de ele decât atunci când se oprea din marș. Când dădeau nas În nas la Corso, Satanovski Îl lua peste picior. „Nu cumva”, zicea el, „ați recitat aseară din Khayam? Aveți cearcăne cam vinete la ochi...” Sau: „Nu-i așa că pe la două noaptea Omul Negru v-a vizitat din nou? Ați spart oglinda sau v-ați mulțumit să vă ciupiți de obraz?”. Și adăuga: „La drept vorbind, și eu am fost bântuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândurile cu forța cu care vidul absoarbe bucățele de materie aflate Într-un relativ repaos. Scrutându-și chipul, trupul său se Înfiora de frig, acoperindu-se de broboane de sudoare. Nu-l deranjau atât firele albe apărute la tâmple, cât cearcănele de la ochi și cuta de la rădăcina nasului. Dincolo de chipul său Îl privea un alt chip, din ce În ce mai Îndepărtat, din ce În ce mai străin. Noimann Își trecea mâinile peste față și rămânea cu ea În căușul palmei. Peste chipul său se așeza o altă mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
picioare de lemn false, care ar ieși seara de la Mitropolie și s-ar risipi, șchiopătând, pe străzi”, medicul se ridică de la masă și plecă, dezmorțindu-și Încheieturile, până la budă, unde stătu Îndelung, privindu-se-n oglindă. Chipul său oval, cu cearcăne mari și trăsături moi, exprima indiferență. „Oare de ce Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea cu palmele obrajii. Apoi Noimann intră În cabina rezervată ambelor sexe, unde se aflau mâzgălite tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui e ca o coală de hârtie ce se Învârte În fața unei rigole pline de mucuri de țigări. Noimann e lichid, dar și solid. O parte din el curge, o parte calcă liniștit pe stradă... Mathilda, Mathilda... Ochelarii Îi acoperă cearcănele grele. Pungile ce atârnă la ochi. Noimann privește rătăcit În sus. La ferestre apar oameni-mâini și oameni-degete. Se aplecă peste balustrade, Îl ating cu vârful degetelor. Se prăpădesc de râs. Copacii se apleacă peste fața lui. Îl privesc nedumeriți. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe stradă. Costumul său are și el rigiditatea sticlei. Tot ce-a mai rămas e eticheta. Coniac Alexandrion. Bergenbeer. Tuborg. Dopul a sărit, spuma s-a revărstat În stradă... „Lilith, Lilith!” Ochelarii fumurii maschează cearcănele. Și ochii aflați Încă În derivă, care ar vrea să se ascundă undeva În fundul capului. Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
GÂND DE SEARĂ Stih născut din gând de seară, Trecerea-ți mă înfioară Greu, ducându-mi frământarea Când închizi c-o umbră, zarea... Dar purtat de ne-mplinire Tu, naști cearcăne-n privire Și năduf în suflet pui Ca un dulce-amărui, Din ce-a fost și-o să mai fie Scris, stropit cu apă vie... Mă trezești ades din vis Să citesc în manuscris, S-ascult coarda de vioară, Stih, născut din
G?ND DE SEAR? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83799_a_85124]
-
după ce bunica ei preferată a murit și iubitul ei cu care era de trei ani a părăsit-o. Nu putea să mănânce, să doarmă, nu se putea scula din pat. A fost concediată, pentru că nu mai mergea la serviciu. Avea cearcăne enorme. Refuza să se mai Întâlnească cu cineva. Nu mai răspundea la telefon. Când i-am făcut În sfârșit o vizită acasă după câteva luni În care a ținut-o așa, mi-a mărturisit că se gândea serios la sinucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și mă sinucid, anunță ea. În clipa când am văzut-o, am intrat În panică, fiind convinsă că deja știa ce se Întâmplase. Mă gândisem că nimeni nu putea fi treaz la ora aia, dar părul ei Încâlcit, ochii cu cearcăne negre și mâinile nervoase arătau că luase, probabil, prea multe droguri ca să-i treacă măcar prin cap să doarmă, așa că probabil venise jos ca să-i treacă. Hei, sigur, stai jos, am spus, Încercând să par nonșalantă. Chelnerul Îi aduse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
grădină sta instalată Lenora între perine și pleduri. Contrariu obiceiului, era acoperită până la gât cu un văl mare înfășurat pe trup. Avea pe frunte o compresă udă, care părea o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră în cine știe ce fiolă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că te voi întâlni în astfel de locuri. Atât de scumpe! — Aș spune același lucru despre dumneata! Ea se crispează. — Vin adesea la Green. Sunt europeancă. — Așadar, cunoști multă lume de aici. Desigur, zicea ea defensiv. Bobby observă că are cearcăne negre sub ochi. — Și pe cei care sunt cu sir Readymoney? — Acela este jocheul lui, Elvin, care este steward la Gymkhana și... — Și femeia care este cu Torrance? — De ce te interesează? — Ce-ți pasă dumitale! Miss Garnier lasă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru o idee căreia i-a închinat întreaga viață. Mai tîrziu am aflat că fiică-sa își ucisese propria mamă cu o secure din panoplie, pentru că nu-i permisese nu știu ce bairam. Frumoasă și cărnoasă, gura ministrului zîmbea plăcut; chenăruiți cu cearcăne, ochii săi clipeau plini de încredere în noi. Cu bilet gratis, ne-au trimis și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ani de zile, reușisem să rămân foarte slabă. M-am așezat la masă supusă și am Început să-mi mănânc cerealele cu o viteză incredibilă. Peste câteva minute a ieșit și Alex din cameră, cu aspectul lui dezordonat și cu cearcăne violet umbrindu-i privirea. Alex era un copil de unsprezece ani dependent de calculator, cu care nu mă Înțelesesem niciodată și nici nu prea făcusem eforturi În calitate de soră mai mare. Nu s-a obosit să mă salute, ci doar s-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În aceea lume obscură, dar el se Îndepărta deja din ce În ce mai mult, dispărând În Întuneric și lăsându-mă de una singură. Apoi, mult prea repede, totul s-a cufundat Într-o baie de lumină. M-am trezit cu o pereche de cearcăne imense și cu o durere Îngrozitoare de cap. Din fericire, nesomnul a avut și o parte bună, pentru că am auzit-o pe Maria murmurând În timp ce dormea, toată noaptea, despre un anume Adi. ― Adi, te iubesc, spusese ultima dată. Curiozitatea Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cunoștință cu un tip ca Luke. Ei, mulțumesc. și iartă-mă că am dat buzna așa, și-a cerut el scuze. După care a ridicat deasupra capului, ca un campion la categoria grea, un teanc uriaș de coli de hârtie. Cearcănele de sub ochi... expresia ușurată... — Ăsta trebuie să fie magnum opus-ul! am exclamat eu. L-ai terminat? Luke a izbucnit în râs, așezându-se pe scaunul pentru oaspeți și întinzându-și picioarele lungi. Păi, cam așa. În momentul ăsta, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a spus Phil, deschizând ușa apartamentului. Avem multe de sărbătorit! — Phil? Arăți ca un alt om! Nu-l mai văzusem pe Phil de săptămâni întregi, de când fusese angajat editor senior la Simon & Schuster. Slăbise cel puțin vreo șapte kilograme, iar cearcănele de sub ochi îi dispăruseră miraculos. Arăta cu nu mai puțin de zece ani mai tânăr. — Mă simt mult mai bine. Asta e sigur. Stresul de la Grant Books mă făcuse să mă umflu ca un balon. Phil m-a invitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa se și aplecase să-l servească. În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu pornise. Se rotiră acum, amândoi, spre stewardesă. Dreaptă, în rochie lungă, de voal, transparentă. Goală, sub rochia transparentă. Aștepta, cu tava întinsă. Sticle colorate, pahare colorate, etichete colorate. Dreaptă, goală. Bucle blonde, mâini lungi, albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să vorbești cu ea. — Nu, David, a spus tare nepoata mea, coborând treptele. Mă simt foarte bine. Purta o pereche de jeanși negri, vechi, și un tricou gros, gri; într-adevăr, părea obosită, deloc în formă. Palidă și slabă, cu cearcăne întunecate sub ochi, trebuia să se țină de balustradă ca să coboare, îndreptându-se încet spre mine, dar, în ciuda efectelor febrei și gripei, zâmbea, zâmbea cu zâmbetul acela larg, luminos al Zâmbăreței care fusese cu atâția ani în urmă. — Unchiule Nat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
După orice standarde, Connor arată de vis. Radiază sănătate prin toți porii. Părul Îi strălucește, are ochi albaștri superbi și, atunci când zâmbește, are o gropiță de te topești. Pe de altă parte, Jack Harper arată cam obosit și neîngrijit. Are cearcăne sub ochi și părul Îi stă În toate direcțiile. Și-are și blugii rupți ! Dar chiar și așa. Mă atrage ca un magnet. Oricât aș Încerca să mă concentrez asupra căruciorului pe care se află ceaiul, nu reușeșc deloc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu-și făcea de lucru la spălător, aici iar să zăbovesc câteva minute, aruncându-mi pumni de apă rece pe fața țepoasă (incredibil de voluptuoși pentru cât de mici sunt din construcție pumnii lui T.), întinzându-mi cu palmele ude cearcănele... Asta era deja pregătirea pentru sfârșitul programului, după o vineri când am realizat că aveam nevoie de un concediu. Nu ți-o spun ca să te dau afară, dar chiar ai nevoie să ieși din asta, du-te undeva afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o veste nemaipomenită. Se duce la minibar, își pune un scotch și îl dă pe gât. Apoi își mai pune unul și ia o înghițitură zdravănă în timp ce eu mă uit la el îngrijorată. Îi observ chipul palid și încordat și cearcănele de sub ochi. — Cum merge treaba... e bine? întreb blând. — Merge, îmi răspunde. Asta‑i tot ce pot să‑ți spun. Se duce la fereastră și se uită pe geam, la profilul strălucitor al Manhattan‑ului conturat la orizont, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ca și cum tocmai aș fi căzut de la zece metri. Mă întorc șocată - și e el. E Luke, care se apropie cu pași mari de check‑in. E îmbrăcat la fel de elegant ca întotdeauna, doar că fața îi e palidă și obosită. După cearcănele de sub ochi, arată de parcă a urmat un regim intensiv de nopți albe și cafele. Unde naiba pleci? mă întreabă în timp ce se apropie. Te muți la Washington? — Ce faci aici? îi răspund cu glas tremurător. Nu ești la o ședință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-un spasm impudic, rictusul Încremenit și cearcănele dintr-odată Îmbătrânindu-i obrazul. Ce ușor se excita atunci, ce jenat era să nu cumva să-i zărească cei de alături șlițul umflat al pantalonului, uneori, când nu mai putea Îndura, mergea În toaleta parfumată a casei Dobrotă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plastic și burete. — Ce l-a găsit pe Jeff? am Întrebat eu. Numai ce s-a uitat extrem de bizar la mine și practic a rupt-o la fugă afară din clădire. Rachel arăta istovită; ochii migdalați Îi erau umbriți de cearcăne, dar, ținând cont despre cine era vorba, ele nu-i știrbeau cu nimic frumusețea, dându-i În schimb un aspect al dracului de sexi. Cu toate astea, mișcările pe care le făcea erau mai lente și mai obosite decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]