612 matches
-
Vasilache Mari sensibilități șovăitoare iau calea stanțelor rebele. Cînd, uneori, se întîlnesc cu eleganța unui rol, furia lor nestăpînită se face suferință fină, ca a oaselor delicate puse să ducă poveri, ca a ochilor măriți, cu ironie, de prelungirea în-tr-un cearcăn. Nu tristețea obișnuită, ternă, a melancoliilor de toamnă-iarnă, ci acutele scurte ale întunecărilor de primăvară, în aceste acorduri de tinerețe care a știut mai mult decît putea. Tinerețea unui poet, Emil Botta, și pierdutele rosturi ale sincerei discreții. De care
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
pe care gesturile de acum le determină, toate acestea definesc imperfect poemele din Călătorind în marea interioară: Imperfecțiunea mea se naște în fiecare zi/ din tulpina căinței o hrănesc chiar eu// mă mulțumesc cu prea puțin,/ schimbă-mi zalele astea, cearcănele// sînt grele și reci,// la icoană fă-mi oglindire/ oarbă,/ deseori lăcrimând Tu/ deseori lăcrimând eu,// căci ŤInima mi s-a tulburat,/ tăria m-a părăsit,/ iar lumina ochilor mei,/ nici aceasta nu mai este cu mine.ť (37)" (Astăzi
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
scade cu o iotă sub înaltul nivel reflexiv al creației în sânul căreia ne aflăm, la nivelul acestui magnific catren, nespus de abstract și totuși tulburător în pregnanța sa: „jocul apelor lângă tine/ ale somnului, așteptând/ destrămarea celor mai fine/ cearcăne ale celui din urmă gând”. Forța lui Mircea Ivănescu este aceea de a nota gesturi puțin importante, la prima vedere, dar ale căror ecouri interioare sunt nebănuite: „văzută fără ochelari/ fața ei este ca o părere - mă gândesc că am
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
persoană care nu a fumat niciodată și un individ care este adeptul acestui viciu sunt foarte multe deosebiri. Din poze se poate vedea clar că fratele fumător pare mai în vârstă, cu cel puțin cinci ani. Are mai multe riduri, cearcănele sunt mai accentuate, iar pielea este mai închisă la culoare, scrie Ambii frați au fumat, dar unul dintre gemeni a fumat cu 14 ani mai mult decât celălalt. Vorbim despre cel din dreapta.[/caption] [caption id="attachment 384416" align="aligncenter" width="599
Experiment cu gemeni. Efectul dezastruos al fumatul asupra feței-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/63127_a_64452]
-
ființei care îl fotografiază. E aici o stînjeneală politicoasă de ființă retractilă. A doua poză, din 1975, îl surprinde picior peste picior, zîmbind relaxat în obturatorul aparatului, cu o mimică ceva mai senină. Tenta pămîntie a feței e dată de cearcănele vinete, de proeminența sprîncenelor negre, ce par cu atît mai negre cu cît deasupra lor se cască dîmbul palid al unei calviții largi. În plus, conturul bărbii înspicate mută centrul de lumină al chipului dinspre ochi spre obraji. Privitorul simte
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
clipelor pline de interdicții savante cum bolile contagioase cînd gîndurile se umplu cu alte gînduri cînd oasele se umplu cu alte oase. Zăpezile Și cum zăpezile se umflă aidoma unor baloane se-nalță spre acest cer cum un ochi cu cearcăn spre-o sprînceană enormă ce pare s-aștepte ceva și rămîn acolo sus cu paciență pînă ne traversează ușor așa cum noi traversăm strada. Semn de carte Pe cerul dezabuzat scris și transcris de-atîtea ori un cocor asemenea cernelii apăsate ce
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
păsări vagi, O fluturare ca de crengi, Urcușul zilei tot mai lung, Reînnoptarea fără somn. Dă-mi veghea ta să te alin, }in minte tot ce nu mi-ai spus... Mă tem Cum să îți spăl de cute fruntea Și cearcănele să le șterg, Să smulg din ochii tăi tristețea Care te trage în pământ? Mă tem de zi, de noapte fug, De fiecare nouă clipă Care venind îmi ia din tine. Cum să te țin de timp departe? Cum să
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11680_a_13005]
-
scrie și scrie... Gagici singure, văduve, neveste dezamăgite de soț, dornice "de noi contacte umane", babe și puștoaice, de toate neamurile și culorile. Uneori, seara, când e varză de tot, coboară la bar. Parcă e din "Ghost": palid, neras, cu cearcăne și privirea pierdută. Comandă o tequilla, o dă repede peste cap: "Băi, parcă-s turbate, zice, mă sug de sânge, nici nu știi ce le poate trece prin minte... Câteva sute m-au și cerut de bărbat." "Și de ce nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda magnetică./ În rochie prelunga de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
PSD - pentru canadienii care nu stiu - partidul cu cel mai mare număr de foști comuniști și de odrasle de-ale lor) s-a declarat independent, neîndreptățit și supărat că nu a fost propus de partidul lui la primărie și cu cearcăne negre la ochi, mediatizat puternic (de cine?), a cucerit simpatia bucureștenilor și a fost ales primar. Iată un om curajos, care a rupt definitiv relațiile cu PSD-isiti și vrea să facă treabă bună pentru noi, au gândit cei mai multi (și naivi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ceară nimănui iertare. Va fi o sărbătoare moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă, femeile nu vor ofta de dor, doliu nu ne vom pune peste ușă. Doar o secundă, patetic, vom visa la ochii lor cu cearcăne și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
GÂND DE SEARĂ Stih născut din gând de seară, Trecerea-ți mă înfioară Greu, ducându-mi frământarea Când închizi c-o umbră, zarea... Dar purtat de ne-mplinire Tu, naști cearcăne-n privire Și năduf în suflet pui Ca un dulce-amărui, Din ce-a fost și-o să mai fie Scris, stropit cu apă vie... Mă trezești ades din vis Să citesc în manuscris, S-ascult coarda de vioară, Stih, născut din
G?ND DE SEAR? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83799_a_85124]
-
întotdeauna aspectul unui șir lung lipsit de culoare. Numai în cea mai mare tăcere tovarășa Popescu putea să ne observe amănunțit, cu privirea nevăzută, ascunsă după ochelarii cu lentile mari, fumurii. Știam demult însă cum arată ochii ei micșorați de cearcăne adânci care atârnau ca niște podoabe prețioase și de aceea prea grele. Nu de cearcănele ei ne era frică, aflaserăm o mulțime de povești despre ele. Ci de lentilele puse ca o pavăză amenințătoare. Până nu-i auzeam vocea anunțând
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
Popescu putea să ne observe amănunțit, cu privirea nevăzută, ascunsă după ochelarii cu lentile mari, fumurii. Știam demult însă cum arată ochii ei micșorați de cearcăne adânci care atârnau ca niște podoabe prețioase și de aceea prea grele. Nu de cearcănele ei ne era frică, aflaserăm o mulțime de povești despre ele. Ci de lentilele puse ca o pavăză amenințătoare. Până nu-i auzeam vocea anunțând, cu aceeași intonație, eroii și condamnații acelei dimineți, nu puteam ști nimic despre soarta noastră
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
țărănesc. La vestea pe care, datorită coincidențelor ce ne guvernează, o aflam, inima mi s-a strâns iar amintirea a explodat. Când îl cunoscusem eu pe Coca, omul era în vârstă, înalt și slab. cum sunt de obicei bucovinenii, cu cearcăne sub ochi. Se purta vânătorește, cu jambiere roșii și pălăriuță verde. Era un ins umblat : făcuse două războaie și călcase mai multe țări. Știa gustul cașei rusești, mâncase la italieni polenta, fapt ce nu-i schimba deloc înfățișarea cuminte cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
irou” când ai ocazie, afirma el. Odată eram noi patru inși din Gura pe frontul sârbesc. Burnițá din ceață că fleșcăise toate ponoarele și ne murase ca pe guzgani. Pe deasupra trăgea „antileria”. Prin pâclă trecea dâre roșii de obuze, cu cearcăn. De miros și de fum, aerul se îngroșase. Ca ploaia, când slăbind când întărindu-se, s-auzeau împușcături. Deodată a răpăit o mitralieră. Când a stat, din spatele nostru s-a ridicat un ramăt de parcă ar fi rupt haitul pe Bistriță
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a strâns și ea între ale ei... și am avut un orgasm mintal, în întuneric, ca de vreo două minute. Când a început să se albească rapid, mi-am tras picioarele înapoi, iar figura ei era răvășită, venindu-i subit cearcăne și cute și încrețituri dureroase de voluptate inferioară. Orgasmul a avut și un after-shock liniștitor când ne-am dat seama amândoi că nimeni nu remarcase nimic și că țăranii bodogăneau înainte. — Ai văzut puiul ăla de barză? i-am zis
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acestora, zeci de cărți, așezate cu grijă. Ieși încet. Din bucătărie se auzeau copiii, care întrebau ori se întrebau unde se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-un costum negru, șifonat, cu o cămașă albă, murdară la guler, îl privea trist, cu amărăciune. Era Petrache Tălparu. În sfârșit, se întorsese acasă. -Sfârșit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
din cameră! Studiind și fișând, făcând calcule și scheme, urmărind izoterme și izobare, cunoscutul scriitor Corneliu Scarlatache uită cu desăvârșire de chemarea sa dintâi. Cine l-ar vedea acum n-ar putea nicicum să ghicească pe autorul romanelor Coordonatele carteziene, Cearcăn, În noi e nădejdea!, Polenta, Pe ici, pe colo..., A uita-uitare, Olimp, pe loc repaus!. Nici chiar soția! Dar se va îngriji să nu aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci prevestirea orbitelor goale. O imagine a morții mult mai puternică decât scheletul cu mantie și coasă. Dar până și o cocotă ajunge să simtă că totul e demult și departe; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
aia din Madrid, cu urmările bănuite. Ce nu aveau să Întârzie. Englezul În haine gri se ridicase și se uita la căpitan. Astfel putu și acesta să-l studieze În voie la lumina fanarului: mustăcioară frizată și blondă, aer elegant, cearcăne de oboseală sub ochii albaștri. Abia treizeci de ani și calitate cu toptanul. Și, precum celălalt, palid ca hârtia. Sângele nu le revenise Încă pe chip de când Alatriste și italianul se năpustiseră la ei. Suntem Îndatorați domniei voastre, zise cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare găurite de datorii peste datorii, care cu condei îmbujorat virginal, care cu întorsătură de frază de te lua cu leșin de plăcere, care mai de care mai poet. Ce să mai, Melania îi iubea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
niciodată ce program are un om și poate o prindea înainte să plece la muncă. Ceasul se ținu de cuvânt, sună fix la șapte, atâta doar că Gigi Pătrunjel nu pusese geană pe geană. Așa că dimineața îl găsi boțit, cu cearcăne până la bărbie. Iar duș, iar Corul Vânătorilor, iar rașchetat dinții. Eh, Gigi, erai mult mai fercheș acum două dimineți, zău așa... Traversă cu un pas ferm și elegant strada îngustă. Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până atunci nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]