23,656 matches
-
a.m.d., condus toată viața de instinctul sexual cel mai primar (și-a părăsit toate femeile cu lașitate și indiferență, are copii de care nu îi pasă), egoist, cinic, fără regrete, desconsiderînd arogant umanitatea chiar și în al 12-lea ceas, bărbatul nu acceptă putrezirea evidentă a trupului descompus sub propriile secreții. Refuză moartea considerînd-o imensă nedreptate. Iar dacă tot ce i-a mai rămas este moartea, atunci la dracu cu Dumnezeu și cu toți oamenii! Astfel că, în delirul proxim
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
mă privește, dincolo de acest argument acord o prețuire deosebită rolului jucat de Valenciennes în pictura de plein-air, unde, mai către sfârșitul secolului al XVIII-lea, s-a dovedit preocupat să capteze "efectele de lumină asupra unui același subiect în diferite ceasuri ale zilei", atitudine evident precursoare și devansatoare cu un secol a ceea ce îi va caracteriza pe impresioniști, deși țelul urmărit în final este altul. Pentru că veni vorba de Corot, mă simt dator să atrag atenția asupra uneia dintre cele mai
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
fotbalistului Mutu. Din anumite motive, televizate, mă văd nevoit să o reiau, cu câteva completări... MUTU legându-și șireturile, Mutu înainte și după Alexandra, Mutu, înainte și după Consu... Adică, asta nu! Mutu aplecându-se, Mutu strănutând, Mutu cumpărând un ceas, Mutu intrând și ieșind de la closet, Mutu vânzând un iaht (pardon, nici asta), Mutu scuipând, Mutu în fotografii de familie cu Giovanni Becali și Gică Popescu, Mutu suflându-și nasul, Mutu legându-și brăcinarul, Mutu scărpinându-se, Mutu deschizând poarta
"Thalatta! Thalatta!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11531_a_12856]
-
Prelecțiunea principală a aparținut dlui Daniel Cristea-Enache iar aceea complementară dlui Cornel Ungureanu (care a mai tras o dată spuza pe turta Banatului, revendicîndu-i pe o parte din cerchiști). A doua prelecțiune complementară n-a mai fost rostită, în lipsa (motivată în ceasul al doisprezecelea) a dlui Petru Poantă. Un recital de poezie și muzică, un turneu prin Maramureșul vecin (la Rohia lui N. Steinhardt), acordarea premiilor anuale au completat programul unei manifestări devenită tradițională și care-și datorează vigoarea poeților George Vulturescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
cântare...). S-a spus deci, multă vreme, ,iulie în douăsprezece zile", înainte de a se trece la ,în 12 iulie", construcție care a preluat genul vechii formule. Nu altfel s-au petrecut lucrurile cu structura de exprimare a orei, ,la douăsprezece ceasuri", devenită ,ora 12". Formele de masculin de tip douăzeci și unu reprezintă probabil o primă treaptă, acceptată mai de mult de norma cultă, spre folosirea invariabilă a numeralului. Cu argumentul uzului și cu permisiunea DOOM-ului, cred că putem prefera ,Doi Mai
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
realității rurale. Proprietarul își înscrie vițelul în registrul agricol, îi dă un nume, Apis-Bălan, se pregătește să-i facă asigurare, îl duce în cireada satului. La antipodul lui Serafim Ponoară se află văcarul, Anghel Farfurel, ins descurcăreț, pragmatic, dotat cu ceas, brichetă-revolver și motoretă, comunicând cu sătenii prin intermediul postului de radio local. E puțin prea deștept pentru un văcar, dar e un personaj pitoresc: țiganul e, din câte se pare, copilul din flori al preotului și amantul nevestei lui Serafim Ponoară
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
vrut să le lase la secretariat, până a doua zi, când cel cu care trebuia să vorbească ar fi venit la program. I s-a spus ora la care să revină, dar ea s-a înființat pe culoare cu două ceasuri mai devreme. Cum și-o fi trecut timpul, cu ce gânduri, cu ce speranțe, în vidul așteptării, care devine asurzitor în asemenea împrejurări? O singurătate în care paralizezi de sfială, din care nu te mai poți retrage luând-o la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
care i se par ei a fi până acum cele mai izbutite. I-a oferit câteva coli, a așezat-o la un birou, și s-a retras cu arme și bagaje în sala unde ședința de sumar începuse. După vreun ceas, a revenit să vadă dacă tânăra terminase, dar aceasta încă scria. Căci neștiind ce să aleagă, decisese în sine-și să copieze totul. Situația devenise critică pentru ambele părți. Bine! Să copieze cât vrea... Și, dacă ne citește revista? A
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
numere recente, bănuind că nu ne citește pentru că nu are cu ce să cumpere publicația... Când termină, să lase cu încredere foile pe colțul biroului, și să revină peste o săptămână, când va căpăta un răspuns... l Peste încă un ceas, când ședința s-a terminat și în birouri au revenit redactorii, tânăra încă nu terminase de scris. Parcă nu s-ar fi dat dusă. Sau pierduse noțiunea timpului. Sau era, în secret, timorată și nu avusese spor. Sau îi plăcea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
de secretară, neavând simpatii naziste. Și situația de atunci a Germaniei nu era tocmai una în care să îți permiți să te lași condus de capricii. Cu toate acestea, Traudl devine secretara lui Hitler, rămâne cu el chiar și în ceasul al doisprezecelea, atunci când puțini mai făceau asta, are încredere în Führer când acesta explică cum Berlinul va fi salvat de Armata a nșpea, care oricum nu mai exista demult. S-a spus că filmul îl umanizează pe Hitler. Nu mi
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
Când dureri ne dai și nouă/ Ne dai plânsul a o rouă. Mai ales la vârstele avansate, bogate în suferințe, ființa umană ar avea nevoie de roua divină a plânsului, mângâiere și poate cale spre mântuire. Într-un alt poem, ,Ceasul care nu apune", un peisaj de seceriș iminent, Lucian Blaga visează la căile pe care viitorul se apropie de noi. Rămânând de obicei ,incoruptibil distant", iată-l năpustindu-se asupră-ne, iată-l gata venit! În holda de grâu ce
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
ca bătăile inimii. Pân-adineaori a fost incoruptibil distant. S-apropie-acum, e aici, e prezent. Alchimie e încă totul în lume. După pravila ei, pe-o neștiută dimensiune a locului, tu te ascunzi în dosul pleoapelor mele, devenind sufletul meu. Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune. Așadar, după legile alchimiei, cel căruia i se adresează poetul se ascunde în dosul pleoapelor mele, / devenind sufletul meu. În cele din urmă, nu văd o mai nimerită identificare a celui nenumit decât
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
alchimiei, cel căruia i se adresează poetul se ascunde în dosul pleoapelor mele, / devenind sufletul meu. În cele din urmă, nu văd o mai nimerită identificare a celui nenumit decât cea a viitorului însuși, cu o promisiune de durată: Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune.
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
să întrețină o familie ș...ț. Ar fi însă un act necesar ca Ion Simuț să renunțe la Ion Simuț. Mai precis spus - și iată că apare și sfatul: credem că a venit momentul retragerii. O salvare onestă în ultimul ceas. Dacă nu, rămâne speranța că există din partea cititorilor un act salvator, ce ar evita o infecție periculoasă: de a(-l) uita." Problema care apare inevitabil în asemenea situații este următoarea: dacă știa că scrisul lui Ion Simuț reprezintă ,o infecție
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
părelnicul "ratat", neînfrînt nici de temnițe nici de interdicții care a fost Petre Pandrea. Purtînd justiția în sînge, spirit radical și incendiar, slujit de un scăpărător condei, el ni se relevă drept unul dintre cei mai vii autori români ai ceasului de față. Nu e cu nimic mai prejos de mult mediatizatul Mihail Sebastian. Să nu uităm că scrierea lui Petre Pandrea pe care am comentat-o în prezentele rînduri, ca și numeroase altele, apărute sau aflate în curs de editare
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
îndreptățește pe același jurnalist să se auto-martirizeze vorbind despre "dl Băsescu și haidamacii săi din mass-media", pentru că nu cred în nici un fel de instrumentare a "terorii" împotriva domniei sale). În ordinea celor de mai sus, observ doar că ne aflăm la ceasul confruntării deschise între două generații. În literatură li s-a spus "generația '80" și "generația 2000". În restul vieții publice li s-ar putea spune "generația celor fără ideologie" și "generația re-ideologizaților". Ca unul care mă aflu în plină confruntare
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
amețeală mă cuprinde. în trecut, remediul se servea printr-o energică luare de sânge, printr-o prelungită purgație. Noroc că trăim în mileniul trei. Să fi viețuit pe atunci, secretul măștii de fier ar fi rămas pentru mine până în ultimul ceas de nepătruns. Și dacă aș fi fost mai puțin hârșâit în ale vieții, cum sunt în această existență, sigur că aș fi suferit. Fără să protestez, bineînțeles, odată ce secretul este secret și prima condiție a purității sale e de a
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
veni acum să istorisească ce știe despre marele său prieten. Tocmai de aceea credem că facsimilarea celor 44 de caiete Eminescu este o necesitate spre a se vedea ce a făcut, cât a trudit și ce mult știa Eminescu în ceasul acela al culturii românești" (am citat din Introducere la miracolul eminescian, ed. cit., p. 25-26). Nu cred că s-ar putea formula o altă argumentație mai convingătoare decât aceasta, a lui Constantin Noica. Eminescu e unul din miturile de legitimare
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
în ochii ei de când există Gura mea va fi ca o oaste de răzleți Diversă asemeni unui vraci metamorfozându-și mereu vrăjile Orchestrele și corurile gurii mele îți vor cânta dragostea Murmurându-ți-o de la distanță, în timp ce cu ochii pe ceas aștept minutul Când se va da asaltul.
Chiorâș la cultură... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11676_a_13001]
-
stricată? Ce altceva decât pierderea puterii - și spaima că lucrurile vor merge pentru el din rău în mai rău - l-au determinat să iasă la bătaie? E un fel de a zice, de altfel, pentru că nici măcar în acest al treisprezecelea ceas el n-a îndrăznit să ducă lucrurile până la capăt. Citit la rece, discursul său de la Consiliul Național al PSD nu e decât ultimul dintr-o serie de mici și devitalizate răfuieli cu foștii subalterni. O răfuială în stilul sferturilor de
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
Constantin Țoiu 21 aprilie a.c. Nu numai cu anii, dar și cu lunile, lucrurile se schimbă de tot... Unii pretind că și cu zilele. Au fost cazuri, când și cu ceasurile. Unii spun, mai mult, - secundele. Poți albi într-una singură! Oricum, e bine să recurgi, din când în când, la un control de sine atent, ca și al lucrurilor mai însemnate. Ceea ce și fac, în momentul de față. Totul ar
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
valoare de peste 400 de milioane de euro, iar exporturile de vreo 120 de milioane... Păcat că nu mă pricep la comerț și nici la aritmetică, da', dacă se procedează, înseamnă că așa trebuie, că e bine - să fie într-un ceas bun? Nu știu... ZIUA 11-a. Tot televiziunea îmi spune că domnul prim-ministru C.P. Tăriceanu a adunat ban cu ban și, în patru luni, a agonisit 400 de mii de euro - felicitări! Vrednic om! Mă bucur, fin'că urmăm
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
preoții penitenciarelor/ cu moartea pre moarte călcând...// ploua în întuneric și ploaia vorbea cu accent evreiesc...// și-acum vegetez în canicula nopții/ printre scânteuțe volatile și arbori de petrol// iar în camera cealaltă sub cheie/ mările mele se dau de ceasul morții// plâng grohăie ciripesc." (O noapte în Sibiu). O întorsătură de zile mari, la finele celui de-al doilea poem, îi schimbă complet datele, forțând așteptările de lectură, deja constituite, să se modifice și ele. E destul de greu să descoperim
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
redeschis matricea/ născătoarei mele/ și m-au culcat din nou în ea.// un foșnet uscat/ printr-un lan de vergele de sticlă/ se-auzeau mâinile lor cum cos/ corpul străinului/ în valea vie a mamei lui.// m-am uitat la ceas/ și i-am zis,/ cu vocea ei: bună seara.// bună dimineața,/ mi-a răspuns,/ absentă,/ cu vocea mea.". O metempsihoză sui generis, nu doar pe axa timpului, ci și în câte un plan orizontal al său, este posibilă dacă se
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
în paginile jurnalului, clamând solitudinea, înstrăinarea și angoasa; dar "aventură formativă" pe care o promite nota introductivă e, de fapt, o inițiere ratată, căci ea se bazează pe o "existență suspendată, provizorie, întreruptă". Altminteri, Elveția nu oferă spre contemplare bănci, ceasuri sau marmote, ci doar un material uman tern, "șiruri de Barbie & Ken, fără vârstă, identici". Greul cade tot pe umerii autoarei, care reușește să transforme livrescul într-un teren propice pentru decolarea ficțiunii. De pildă, Zürichul devine, rând pe rând
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]