504 matches
-
avea sub ochi: fugise din casa părintească fără ca bărbatul ei să știe că ea era pe drum. Ajunsese poate la New York Înaintea oricărei scrisori de la ai ei, pornită spre Chicago. Numai că Încotro anume să-i Îndrepte mai Întîi pe ceasornicari? Chicago era nu nu mai un oraș mare, dar se lățise mult În ultima vreme, se ridicaseră numeroase fabrici, imigranți cu nemiluita, business peste business. Tălmaciul a cercetat-o și el pe Floare cu vreo două-trei Întrebări cu privire la bărbatu-său
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
semn de binecuvîntare asupra tuturor. De aici Încolo, povestea americană a lui Mrs. Flory curge o vreme ca orice apă tulbure din timpuri de pionierat. Curge ea nelimpezită pînă cînd, la un prag nevăzut, izbucnește din nou ca un gheizer. Ceasornicarii au plecat spre Illinois În căutarea lui Mr. George, iar Mrs. Flory, tocmită la restaurantul domnului Bailey, alt iriș cum s-ar zice, a dat de Încă o minune dintre cele multe cîte o amețiseră În ultimele luni: trebuia să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asemănătoare. Dacă străbuna ar fi avut har muzical, chiar și urechile mele nedestupate ar fi captat cît de cît corect din glasul ei refrenele Midwestului dinainte de primul război. Căci În Midwest, la Chicago, a ajuns Floare În cele din urmă. Ceasornicarii s-au Întors din Illinois cu Mr. George cu tot și, potrivit Înțelegerii, i s-au Înfățișat lui Bailey. Acesta a făcut cum a făcut de i-a ferit de orice căutătură mai curioasă, de la amiază pînă seara. Pe la ora
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
SÎnziene, iar seara aceea scînteietoare o amețea aproape la fel ca măreția oceanului. De aceea nici nu fu În stare să scoată vreo vorbă. Soții regăsiți au luat trenul spre Chicago a doua zi, petrecuți la gară de cei doi ceasornicari. De muiere avuseseră grijă ca de sora lor pe tot drumul pînă pe coasta Americii, iar de urma bărbatului ei dăduseră și i-l aduseseră. Le purtaseră noroc amîndurora, dar de această dată voiau să se despartă de ei, rămînÎnd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îngerul fierbinte Cocea, îmbrățișată din două părți de suprarealiștii și tradiționaliștii bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia ființă. Alteori, travestit în brodeuză, ia acul, foarfecele și lucrează pe olandă "à jour". Toate acestea sunt foarte bune deprinderi călugărești. Dar parfumurile duhovniceștilor virtuți le bănuim irevocabil
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și-o să-l cumpărăm. — Dar dacă Îl ia cineva Înainte? — Pe acela nu-l ia nimeni, crede-mă. Iar de nu, o să-l rugăm pe don Federico să ne facă unul, omul ăsta are mîini de aur. Don Federico era ceasornicarul din cartier, client ocazional al librăriei și, probabil, omul cel mai educat și mai politicos din Întreaga emisferă occidentală. Reputația sa de tip Îndemînatic se Întindea din cartierul Ribera și pînă În piața Ninot. O altă reputație Îl pîndea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cea mai vagă idee, și nici vreun interes să vă mai ascult. Individul dădu din cap, adoptînd o poză ostilă și mîniată. — Atunci o să dați de naiba. Presupun că sînteți la curent cu activitățile cetățeanului Federico Flaviá. — Don Federico e ceasornicarul cartierului, un om pe cinste, și tare mă Îndoiesc că-i un derbedeu. — Vorbeam de pederaști. Am aflat că păpușelul ăsta vă frecventează stabilimentul, presupun că pentru a cumpăra povestioare romantice și pornografie. — Și pot să vă Întreb ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre casă, am trecut pe dinaintea ceasornicăriei din cartier. Don Federico mă salută de la tejghea, făcîndu-mi semne să intru În prăvălie. Ceasornicarul era un personaj afabil și zîmbitor, care nu uita niciodată să te felicite cu ocazia unei sărbători și la care puteai apela oricînd ca să rezolvi o dandana, cu Încredințarea că el avea să găsească soluția. N-am putut să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vrea. Eu Îi pot obține un Radiant la un preț foarte bun. Dacă vrei, uite, Îl poți lua cu tine ca să-l Încerce. Dacă-i place, o să mi-l plătească. Dacă nu, mi-l aduci Înapoi. Mulțumesc mult, don Federico. Ceasornicarul se apucă să Împacheteze hîrbul În chestiune. —Înaltă tehnologie, zise el, satisfăcut. Firește, m-a Încîntat cartea pe care mi-a vîndut-o deunăzi Fermín. Una de Graham Greene. Fermín ăsta e-un fișier prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e tare bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Greene. Fermín ăsta e-un fișier prima-ntîi. Am Încuviințat. — Da, e tare bun. — Mi-am dat seama că n-are niciodată ceas. Spune-i să treacă pe-aici și aranjăm. Așa voi face. Mulțumesc, don Federico. CÎnd Îmi dădu deșteptătorul, ceasornicarul mă privi lung și Își arcui sprîncenele. — Sigur nu s-a Întîmplat nimic, Daniel? A fost numai o zi proastă? Am dat din nou din cap, zîmbind. — Nu s-a Întîmplat nimic, don Federico. Aveți grijă de dumneavoastră. — Și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un bilet pe care scria „din partea lui don Federico: aruncă-l pe cel vechi“, și m-am prelins pe furiș spre camera mea. M-am Întins pe pat În semiîntuneric și am adormit gîndindu-mă la inspector, la Fermín și la ceasornicar. CÎnd m-am deșteptat, era ora două noaptea. M-am dus pe hol și am văzut că tata se retrăsese În camera lui cu deșteptătorul cel nou. Apartamentul era cufundat În beznă, iar lumea Îmi părea un loc mai obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
obstinat. Ieri noapte, spre zori, pe cînd orașul Își dormea somnul atît de meritat de popoarele harnice, don Federico Flaviá i Pujades, vecinul stimat care a contribuit atît de mult la Îmbogățirea și recreerea acestui cartier, În rolul său de ceasornicar din stabilimentul situat nu mai departe de trei uși de-aici, de la librăria dumneavoastră, a fost arestat de forțele siguranței statului. Am simțit cum mi se face inima cît un purice. — Doamne Iisuse Hristoase, glosă Merceditas. Fermín pufni, decepționat, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ăsta, mie tare-mi place cum vorbiți dumneavoastră. SÎnteți ca No-Do, dom’ doctor, interveni Merceditas. — Muțumescu-ți, fata mea, dar nu-s decît un umil dascăl. Dar ce voiam să spun, fără altă tergiversare, preambul ori Înfloritură... Pe cît se pare, ceasornicarul, care În momentul arestării răspundea la numele artistic de Fetița cu Bigudiuri, mai fusese reținut În circumstanțe similare În două rînduri, consemnate În analele faptelor criminale ale chezașilor păcii. — Spuneți mai curînd ticăloși patentați, scuipă Fermín. — Eu În politică nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să-i indice sergentului de gardă că o asemenea (și citez vocabula În cea mai descărnată literalitate a sa, În pofida prezenței unei domnișoare, pentru valoarea ei documentară În raport cu Întîmplareaă poponăreală merita o Învățătură de minte și că ceea ce Îi trebuia ceasornicarului, adică lui don Federico Flaviá i Pujades, burbal și de obîrșie din localitatea Ripollet, spre binele său și al sufletului nemuritor al țingăilor mongoloizi a căror prezență era accesorie, dar determinantă În cazul respectiv, era să-și petreacă noaptea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu un zîmbet pînă la urechi. Stabilisem să mă văd cu Bea În claustrul universității la ora cinci și, spre ciuda mea, ziua amenința să-mi devină mai lungă decît Frații Karamazov. În scurt timp, Fermín se Întoarse de la domiciliul ceasornicarului și ne informă că un comando de vecine montase o gardă permanentă pentru a-l străjui pe bietul don Federico, căruia doctorul Îi găsise trei coaste rupte, contuzii multiple și o ruptură rectală ca la carte. — A trebuit să cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
simt că adie miroaznă de pită abia scoasă din cuptor... Aista-i semn că te-a ajuns foamea. Încă nu mă dau bătut, părinte. Păi dacă-i pe-așa, atunci ia seama că aici pe Ulița Mare a apărut un ceasornicar - un franțuz - pe nume Gașpar Caille, care cumpără orice casă ce îi cade în mână. Așa se face că la 1 iunie 1671 (7179) cumpără niște case de la Iorga, fiul lui Isar jitnicer, care se găsesc pe Ulița Mare. Apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
7179) cumpără niște case de la Iorga, fiul lui Isar jitnicer, care se găsesc pe Ulița Mare. Apoi, pe 6 martie 1673 (7181), cumpără o casă cu pivniță de piatră aflată pe Ulița Mare, înaintea curții vistiernicului Ursachi. Din câte știu, ceasornicarul n-a ținut prea multă vreme aceste case, ci le-a vândut. Asta o spune în zapisul din 23 iulie 1676 (7184), când le vinde „Molitvei sale popii Ursului, preotului cel domnescu, ce este la biserica măriei sale lui vodă pre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
degrabă. Și haitele sale; te urmăresc și-n somn, stârnite de acesta: o marotă sau o dereglare psihică; visezi, noaptea, tot mai des, lupi albi: nu poți să mai scapi de propriile-ți născociri. Femeia solară, Femeia cu părul roșu, Ceasornicarul, Magirus revin obsesiv; personaje nemulțumite de destinul lor; îți vor invada existența. Pentru a scăpa, ai două posibilități: mori sau încerci, în alte cărți, să faci ceva pentru ele: în Saludos ai salvat niște pitici. A făcut-o personajul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fiind întoarsă spre perete... ea nu are nici o vină... ea nici nu cunoaște ceasul, nu se joacă cu ceasul adulților, nici măcar nu s-a uitat la el... Dar vocea unchiului răsună și azi în ureche, ca și atunci: -Mergem la ceasornicar, el poate să ne spună, de ce s-a stricat ceasul meu, bun de o viață, și ne poate spune și cine l-a stricat! O tristețe nemărginită o cuprinse pe fetiță, rudele n-aveau încredere în ea, au smuls-o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și ne poate spune și cine l-a stricat! O tristețe nemărginită o cuprinse pe fetiță, rudele n-aveau încredere în ea, au smuls-o din lumea pitorească a frunzelor darnice de o mie de culori... Oare ce va spune ceasornicarul? Ea știa precis că nu umblase cu ceasul, dar oare ceasornicarul, care e mare specialist, nu va declara totuși, că ea e de vină?! Și în cazul acesta cum își poate dovedi nevinovăția?! Specialistul pe loc a reparat ceasul și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nemărginită o cuprinse pe fetiță, rudele n-aveau încredere în ea, au smuls-o din lumea pitorească a frunzelor darnice de o mie de culori... Oare ce va spune ceasornicarul? Ea știa precis că nu umblase cu ceasul, dar oare ceasornicarul, care e mare specialist, nu va declara totuși, că ea e de vină?! Și în cazul acesta cum își poate dovedi nevinovăția?! Specialistul pe loc a reparat ceasul și a mormăit ceva despre trecerea anilor, și de fapt, timpul era
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în receptor. Nu știe că pentru un chirurg iubirea este o contraindicație. Nu știe nimic despre meseria mea. O sperie gândul că vă mângâi cu aceleași mâini cu care spintec oamenii. Și totuși, am văzut sub aceste mâini lucruri de ceasornicar sângeros, am auzit zvâcnituri care nu proveneau de la carne, vieți ce luptau cu o tenacitate neașteptată, ca și cum s-ar fi bucurat de un ajutor care nu era al meu, nici al aparatelor, vieți care mai cereau și, sub ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
podul care duce la biserică. Și câmpia înconjurătoare i-ar vorbi în bască, în euskera infantilă, i-ar vorbi copilărește, într-o îngânare de pace și încredere. Și pentru că i s-ar fi stricat ceasul, s-ar duce la un ceasornicar care, declarând că nu știe bască, i-ar spune că pe oameni limbile și religiile îi separă. Ca și cum Cristos și Buddha nu i-ar fi spus lui Dumnezeu același lucru, doar că în două limbi diferite. Jugo de la Raza al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu este un mecanism, ci rărunchii fremătători de viață, calzi de sânge. Și asta se vede și la exterior. E ca furia ce se vede pe față și-n ochi, fără a fi nevoie să deschizi niciun fel de capac. Ceasornicarul, mecanic fiind, poate deschide capacul ceasornicului astfel încât clientul să vadă mecanismul, dar romancierul nu trebuie să deschidă nimic pentru ca cititorul să simtă zvâcnind rărunchii organismului viu al romanului, care sunt înșiși rărunchii romancierului, ai autorului. Și cei ai cititorului identificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să vadă mecanismul, dar romancierul nu trebuie să deschidă nimic pentru ca cititorul să simtă zvâcnind rărunchii organismului viu al romanului, care sunt înșiși rărunchii romancierului, ai autorului. Și cei ai cititorului identificat cu el prin lectură. Pe de altă parte, ceasornicarul cunoaște însă, reflexiv și critic, mecanismul ceasului; dar romancierul își cunoaște oare în aceeași măsură organismul romanului? Dacă în acesta există un capac, atunci el e doar pentru romancier. Cei mai buni romancieri nu știu ce au pus în romanele lor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]