3,105 matches
-
scurt, Întreg arsenalul de practici și Îndeletniciri la care Îi dădea dreptul condiția de băiat de bani gata, fără grija carierei sau a zilei de mâine. În România ajungea rar și niciodată singur. Îl Însoțea de fiecare dată câte o ceată de cheflii de ambe sexe, toți zgomotoși și decomplexați, care, din prima zi, se purtau ca la ei acasă, cu toate că grupurile se primeneau permanent, puțini aflându-se pentru a doua oară În acel colț exotic de Orient. Bătrânul Corbu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
piatră”. Dar dacă dai piatra la o parte, aurul strălucește până și-n glodul drumurilor. Și nici țăranii noștri nu sunt de ici, de colea. Scutură-i puțin și încep să mârâie. Mai scutură-i puțin și se adună în cete. Mai scutură-i încă puțin și se retrag în munți. Și dacă tot i-ai adus în munți pune-i să scoată aurul care nu strălucește în glodul drumurilor. Asta e! — Și cu mine cum rămâne? - șopti Huruzuma, jucându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o saltea pneumatică În care se pompează aer, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
petrece sub ochii mei îngroziți și al cărui actor principal sunt? Hotărât lucru, nu mă pot lăsa ușor să fiu adeptul nici uneia dintre părțile aflate în conflict pentru formarea continuă a vieții, cu toate că amândouă mă vor atât de mult în ceata lor de soldați... Dar ce se întâmplă, nu mă învăț minte? Încă vreau să mor, după ce experiența aceasta teribilă în care până și cei mai puternici oameni au pierit, pentru mine s-a sfârșit cu bine? Cât de nerecunoscător pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
semnificații dezastruoase? Ce nefericire universală și abominabilă e pe cale să se petreacă și cum de o pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar acum, uluind pe toți și toate cu frumusețea-i neobișnuită. Ce zeu muritor și mult prea asemănător celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să recunoască, o savura întocmai cum îi spusese chelnerul la început. Își mai aprinsese o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru: șase bărbați și patru femei cu fustele largi și înflorate, înconjurați de puradei ce alergau printre picioarele celor mari. Vorbeau tare și țipau unii la alții făcând o gălăgie de nedescris. Cei zece lipiseră trei mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
semn cu capul spre el, atrăgându-le țiganilor atenția că nu e bine să-l deranjeze pe domnul inspector de la poliție. Larma încetă imediat ce starostele ori ce o mai fi fost el se răsti cu voce puternică la ai lui. Ceata de copii se strânse în jurul celor bă trâni și se așeză pe scaunele din jurul meselor rămase goale. Poli țistul se întrebă oare cât avea să dureze liniștea proaspăt făcută. Se gândea că oricum nu mai avea de gând să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu țipă nimeni, dom' șef, spuse starostele, pe un ton mai scăzut, dar suficient de tare ca să acopere vocile celorlalți, așa-i vorba noastră! Se întoarse apoi spre ceilalți și rosti câteva cuvinte pe țigănește. Imediat liniștea se așternu peste ceata de zlătari. Așa-i mai bine, se arătă mulțumit Cristi. Ia să vedem cum stăm! Toată suflarea se uita el așteptând. Vreau să-mi povestiți încă odată cum s-au petrecut lucrurile. Înainte de toate, spuse Toma, care avea ceva experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țîșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tîlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați pînă-n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. CÎnd smochinii dau În pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Conspirație consfințirea propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor, de aceea va include prețiosul document În Antichristul său, ca parte organică a iluminării sale, care străfulgerase două suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului de iscusința omenească, care putea fi uneori un adevărat refugiu În fața răului, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișînd familia țarului plutind printre nori. În jurul lor, de după cumulusii sinelii se arătau diavoli cornuți cu furci, sîsÎind amenințător cu limbi șerpuitoare spre tînărul țarevici. Cetei de diavoli i se Împotrivea localnicul Mitia Kalaida, numit Mitia Bosiak, care venea Într-un suflet pentru a birui silnicia diavolească și pentru a-l salva pe țarevici. Datorită soției sale, născută Ozerova, Nilus va reuși să trimită pînza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la cerere, după formula „cât mi se va alege” (partea din vatră de sat, cât din fânaț, din iaz, de moară, din pădure etc.), apoi s-a despărțit moșia mare și grupul de rude dintr-o parte de sat pe cete (ceata lui ..., din ceata lui ...) până când s-a ajuns la proprietatea individuală. Procesul de descompunere a proprietății răzășești în indiviziune a început cu „prima împărțire a pământului obștii prin despărțirea unor șefi de cete prin instituția bătrânilor și prin împărțirea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cerere, după formula „cât mi se va alege” (partea din vatră de sat, cât din fânaț, din iaz, de moară, din pădure etc.), apoi s-a despărțit moșia mare și grupul de rude dintr-o parte de sat pe cete (ceata lui ..., din ceata lui ...) până când s-a ajuns la proprietatea individuală. Procesul de descompunere a proprietății răzășești în indiviziune a început cu „prima împărțire a pământului obștii prin despărțirea unor șefi de cete prin instituția bătrânilor și prin împărțirea funiilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cât mi se va alege” (partea din vatră de sat, cât din fânaț, din iaz, de moară, din pădure etc.), apoi s-a despărțit moșia mare și grupul de rude dintr-o parte de sat pe cete (ceata lui ..., din ceata lui ...) până când s-a ajuns la proprietatea individuală. Procesul de descompunere a proprietății răzășești în indiviziune a început cu „prima împărțire a pământului obștii prin despărțirea unor șefi de cete prin instituția bătrânilor și prin împărțirea funiilor (unități de măsură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dintr-o parte de sat pe cete (ceata lui ..., din ceata lui ...) până când s-a ajuns la proprietatea individuală. Procesul de descompunere a proprietății răzășești în indiviziune a început cu „prima împărțire a pământului obștii prin despărțirea unor șefi de cete prin instituția bătrânilor și prin împărțirea funiilor (unități de măsură!) în stânjeni.” Astfel, s-a ajuns la împărțirea pe loturi și ogoare ca subdiviziuni teritoriale. Și în satele de răzeși țarinile erau înconjurate de garduri și erau porți de ieșire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
câteva sute de ani, au dat naștere la spițe de neam „s-au lățit” prin căsătorii și încuscriri, urmașii lor păstrând conștiința că se trag din neam nare, boieresc. în lista vadurilor de iaz din 4 ianuarie 1817, distribuite grupurilor (cete) de răzeși pe de apa Dunavățului, după analogia stânjenilor ce posedă în moșie, îi nominalizează pe „capii” cetelor de răzeși (o comunitate de rude), familii întâlnite și în alte documente și mărturii. Chiar între familiile răzășești se produsese o diferențiere
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urmașii lor păstrând conștiința că se trag din neam nare, boieresc. în lista vadurilor de iaz din 4 ianuarie 1817, distribuite grupurilor (cete) de răzeși pe de apa Dunavățului, după analogia stânjenilor ce posedă în moșie, îi nominalizează pe „capii” cetelor de răzeși (o comunitate de rude), familii întâlnite și în alte documente și mărturii. Chiar între familiile răzășești se produsese o diferențiere: unele familii acaparaseră, prin cumpărare de la alți răzeși din sat, părți de moșie, măsurate în stânjeni, își rotunjiseră
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ion Ciuchi, răzeșul din Fruntești, nu era singurul din sat care știa carte: Pisarul satului, Ion Dumitru Corniță, lasă mărturie despre bejenarii veniți din Bucovina, așa cum a aflat de la conducătorul bejenarilor, Petru Furcaru, și de la oamenii mai în vârstă din ceata bejenarilor. însemnările lui Ion Ciuchi s-au pierdut și pierdute ar fi rămas dacă n-ar fi fost copiate cu alfabetul latin de învățătorul Gheorghe Iacobeanu care a încercat s facă o monografie a satului, rămasă în manuscris. De asemenea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
condițiile în care 70% din teritoriu era acoperit de păduri, terenurile libere, poienile, terasele joase ale apelor, puținele locuri obținute prin defrișare, în principal prin foc, defrișări care vor lua amploare 190 începând cu secolul al XVII-lea. Insecuritatea, datorată cetelor de migratori în căutare de pradă, determina societatea românească să-și schimbe des locurile de așezare, căutând adăpost în desișul și luminișul codrilor sau în locuri mai greu accesibile, în văile munților, care devin „Cetatea Carpaților” în absența unor cetăți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
odată cu creșterea populației, hotarul obștii a fost curățat de pădurea care prisosea, de arborete, iar locul de arătură, trasă la sorți anual, la început, a devenit o folosință ereditară pentru părți din sat, locuit de un grup de rude (o ceată), sau ca proprietate individuală, prin ieșirea din indiviziune. Tragerea anuală la sorți a loturilor arabile avea urmări pozitive asupra bunei înțelegeri dintre toți membri obștii sătești: fiecare, prin rotație, beneficia atât de solurile mai puțin fertile, cât și de cele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cine „se ține”, cine se mărită, cine se însoară, cine a lăsat pe cine și alte știri de importanță locală. La aceste șezători - clăci erau primiți și flăcăii care au depășit vârsta de 18 ani, care umblau prin sat în cete, de la o șezătoare la alta. Clăcile erau și prilej de practici magice, farmece în grup sau individual, când fetele își căutau ursitul, totul desfășurându-se sub supravegherea unei femei bătrâne. Gazda își trata invitatele și invitații cu gustări și băutură
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a convertit în bani. Se „juruia” o juncă, o oaie, două, un sacă de grâu etc., unii se țineau de cuvânt, alții uitau sau se revanșau la cumetrie și cu alte ocazii. La spartul nunții, buchetul miresei era aruncat în ceata tinerilor nuntașii și care se întâmpla să-l prindă, urma să se căsătorească. Dacă luncașii aveau nunțile lor, cu obiceiuri ca în Bucovina, cu timpul au uitat unele practici rămase în locurile de plecare: „Iertăciunea” mirilor, își cer iertare de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întemeietor, strămoșul obștii care putea da numele satului, confundat cu obștea, ca în cazul nostru: Filip - Filipeni, Frunteș - Fruntești (satul lui Filip, satul lui Frunteș). Până târziu, în secolul al XIX-lea, întâlnim în documente o subdiviziune a obștii numită ceată, cuprinzând locuitorii dintr-o parte de sat, dintr-un cot, și avea în frunte un vătăman. În fruntea obștilor se afla un cneaz sau jude, care, în perioada migrațiilor, putea să se asocieze cu alte obști de pe aceeași vale și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
libere - răzășești - au fost conduse de juzi. Cu un termen modern, putem spune că juzii, cnezii, vatamanii și staroștii sunt organe executive; organele puterii sunt reprezentate de sfatul „oamenilor buni și bătrâni”. Puterea militară (centrală) reprezentată de șefi militari ai cetelor migratorilor sau, după întemeierea statelor feudale românești, de domnie (domnul era și voievod) impunea obștilor unele dări și tributuri constând din cereale, piei de animale, carne, produse lactate, miere și bani (moneda era rară și se găsea greu). Obligațiile materiale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca pana corbului, care Îi cobora până la jumătatea pieptului. Mâinile Îi erau ascunse În mânecile largi. Era călugărul pe care Îl văzuse călăuzind neobișnuita ceată de pelerini, la poartă. Dante era sigur. Iar lada era aceeași pe care o văzuse la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]