652 matches
-
lui de acordare a libertății provizorii pentru răcani, bazat pe numărul de sute albastre primite. Unii părinți mai luminați ai trupeților trimiteau banii prin mandate; alții vârau bancnotele În plicuri cu scrisori. Ce-am căscat gurile când, printre aburii unui ceaun din șopronul lui Titel, Mișu a scos trei sute și ni le-a fluturat În față... Își Înfipsese o mână În șold, legăna din fund ca o cucoană fandosită și-și făcea vânt cu evantaiul de bani. Titel, fiind măgădan mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gestul lui de generozitate. Eram la zbor, la niște construcții uriașe clădite din baloți de paie, aflate lângă grajdurile CAP-ului, undeva, În fundul imenselor curți. Paznicul era un fel de rudă a lui Palică (poreclit, fără să se știe de ce, Ceaun) și, pentru o jumătate de țuică, se făcea că nu ne vede, nu ne aude și Își căuta de lucru tocmai În partea cealaltă a curții, pe lângă silozuri. Desfăcuserăm zeci de baloți și risipiserăm paiele la poalele muntelui galben. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bătătură și să se stropească unul pe altul cu cele două țevișoare dezghețate În apă caldă. Îi potolise mama lui Baronu, care Îi drăcuise și pe urmă Îi chemase pe toți să le dea să mănânce coleașă, sub aplecător. Din ceaunul pe care Îl trăsese la marginea plitei le pusese cu polonicul În străchini smălțuite de pământ fiertura de făină. Fiecare strachină avea pe fund câte o bucată de mămăligă rece. Mâncaseră cu plescăituri. „Ia uite ce-i place lu’ boier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o stea care a luminat albastru crucea de marmură și zâmbetul celui din fotografie; prețul ardeiului gras a scăzut dramatic pe plan local din pricina supraproducției obținute, În urma folosirii unui Îngrășământ secret, de controversatul grădinar și mic comerciant, domnul Palică, zis Ceaun; căruțașul Andraș, zis Maghiaru, Unguru și Baci, a fost surprins de pădurar În timp ce fura lemne și, Încolțit, a recurs la singura soluție care Îi era la Îndemână: l-a altoit pe pădurar după ceafă cu o coadă de topor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dispăruse. „A plecat...” șopti o femeie către celelalte. Apoi ieșise și ea afară - lăsând mortul În grija a două babe care, cu câte un fir de cârciumăreasă În mână, Îl fereau de muște - și se apucase să ațâțe focurile sub ceaunele În care bolborosea molcom mâncarea ce avea să fie Împărțită după Înmormântare. Câțiva bărbați intrară În curte, ducând pe umeri sicriul gol din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bocitoarea se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând sunete lungi, cu fața către cer și-l rugă pe Soare să iasă dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața lui nea Mitu. Apoi femeia se duse să azvârle În ceaunele clocotitoare bucățelele de morcov și de păstârnac. Maestrul Foiște și Repetentu aveau parte de un răgaz. Toată dimineața alergaseră pe străduțele cam fără culoare ale orașului capitală de județ ca să facă rost de pe la felurite instituții de actele necesare completării dosarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind armonii în alb și negru hierograme povestind despre drumuri crucificări și învieri și apocalipse și eclipse și scylle și gomore
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
niște saci transparenți de plastic, apoi scoțând aerul din ele cu duza de la aspirator. — Ți‑am comandat și ție câteva, apropo, strigă la mine pentru a acoperi zgomotul aspiratorului. De la Country Ways. Plus niște foiță de staniol pentru curcan, un ceaun și o tigaie pentru ouă ochiuri la microunde... Nu‑mi trebuie nici un staniol pentru curcan! țip. — Nu e pentru tine! zice mama, oprind aspiratorul. Aveau o ofertă specială - dacă le dai datele unui prieten, primești gratis un set de cratițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
venit în lumea Country Ways. Suntem foarte bucuroși că prietena dumneavoastră, doamna Jane Bloomwood, v‑a recomandat catalogul nostru...“ O, Doamne, sigur că da. Asta‑i chestia aia pe care a comandat‑o mama ca să‑și primească darul gratuit. Un ceaun, niște folie pentru curcan... niște pungi de plastic în care‑și băga ea pernele de grădină... un dispozitiv ciudat ca să‑ți pui... Ia stai așa. Stai doar puțin. Las dispozitivul și iau din nou sacoșele de plastic. O blondă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plastic, ca un veritabil artist. ― Crezi că poți să faci așa ceva, Matteo? ― Va fi un onor si o piacere, serenissimo, se faceam ceva tanto deosebit. Veți primi mia desene chit de presto putem. Clopotul din dealul Mitropoliei, agățat, ca un ceaun, în trei bârne de lemn, tocmai bătea sfârșitul slujbei, când tânărul Iancu sări din sanie și intră grăbit în salonul de croitorie. Ajutorul de croitor îl primi cu multe temenele și îl pofti să ia loc, scuzându-și patronul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de evadare din nefericitul meu mariaj. Însă nu m-am gândit niciodată că într-o bună zi voi ajunge să vorbesc dachga hayeren cu niște oameni atât de fermecători. În poiană, câteva slugi învârteau mămăliga pusă la fiert într-un ceaun mare cât o cristelniță. Altele aduceau și întindeau fel de fel de bucate pe ștergarele întinse peste rogojini și covoare. Când cele două femei ieșiră din ascunzătoarea lor, Nicolae le zări primul. Înaintau ca într-un dans, cu mantiile fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dimineața, când își bea cafeaua, sau la apusul soarelui, înainte de a reveni acasă după o zi obositoare. Cotul adânc al râului oferea priveliști liniștitoare. Din verdeața grădinilor răsăreau turlele bisericii Domnița Bălașa, clopotul greu de pe dealul Mitropoliei, suspendat ca un ceaun mare pe trei bârne încrucișate, palatul Brâncoveanu, cu firide în ziduri groase și arcade albe la ferestre. Prin cristalul ușii de la intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile frescelor reflectate în oglinzile mari. Grădinile palatului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-o și m-aș fi uitat numai În sus, ca să n-o stric. Nu se cade să strici fata - dar dacă ea se preface că nu mă mai știe; că nu mă vede... Stau lângă foc, În râpă. Aburii din ceaun adie aproape tot atât de bun ca Duda - Înainte de stricăturare. Așteptăm cu sufletul la gură zama de găină pe care o to-ot des-Încântă Mătușa Domnica, venită și ea În-refugiu, la pădure, după două nopți de foc-și-pară, așa zice ea și numaidecât zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Icoană - să faci loc și celor din urmă, dar să nu vii cu retragerea ta, oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu retragerea ta, oarbă, drept În calea celor care, din spate, Înaintează. Și balega de cal, ca o flamură. Focurile - două. În curte ard două focuri strașnice; sub ceaune grozave, pe crăcane. Femeile se agită primprejur, potrivesc flacăra, amestecă În ceaune, suflă, gustă, plescăie din limbă, apoi iar Încep roiala - spre casă, din casă; spre uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar fi fost cumpărate și purtate (și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cânt din toată inima cu la-la-la, ca să uit de foame. Intră În ogradă, În goana mare, doi flăcăiandri; fiecare cu câte două căldări goale zdrăngănind În capetele coromâslei. O femeie groasă, țâțoasă, curoasă - nu poate fi decât gazda - ia din ceaun cu un polonic pentru zmei, pune În căldări: - Fugulița, la școală, pân’ nu se răcește! Să mănânce bieții soldăței și ceva cald, că de când a’ trecut Prutu’... - N-ai grijă, că-n fiecare noapte au mas Într-un sat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
poate să penească găini și așa, fără șorț alb și bonetă albă. Scârba cea mică, fiara-cu-chip-de-om, cum Îi spune Nora, Își face de lucru cu penele: Întâi le-adună bine-bine; și frumos; după aceea le Împrăștie, mai-mai să cadă-n ceaune. O aud pe Doamna răstindu-se la ea, amenințând-o cu degetul, dar nu-i aud glasul. Nora o ajută cu adevărat. Nu strică nimic: se preface că face - se zice că ăsta e cel mai rău obicei din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
clipa În care femeia s-a Întors cu spatele. Nora simte, știe, mă știe. Se răsucește Încet, Încet, ar putea ține ochii Închiși, când ajunge În dreptul meu se oprește din rotit. M-a prins... Dar nu vine numaidecât. Ocolește pe la ceaune, apoi Înconjură pe departe, În cele din urmă trece pe lângă mine și-mi șoptește: - Ia-te după mine. Pun strachina În troscot și aștept. Nora dă roată curții numai pe sub garduri, pe la umbră - așa iese În uliță. Mă iau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
prea mare poftă: ne e somn. - Să n-adormi cu gura deschisă, să nu-ț’ intre v’on șărpe!, Îmi recomandă el. Știu - și nu mă sperii. Cunosc și cum Îl faci pe șarpe să iasă din tine: fierbi un ceaun cu lapte, Îl pui pe cel În care a intrat șarpele cu gura deschisă deasupra ceaunului, aburii de lapte pătrund pe gâtul omului, ajung până la nările șarpelui și cum jigăniei Îi place mult laptele (nu suge el de la vaci, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
v’on șărpe!, Îmi recomandă el. Știu - și nu mă sperii. Cunosc și cum Îl faci pe șarpe să iasă din tine: fierbi un ceaun cu lapte, Îl pui pe cel În care a intrat șarpele cu gura deschisă deasupra ceaunului, aburii de lapte pătrund pe gâtul omului, ajung până la nările șarpelui și cum jigăniei Îi place mult laptele (nu suge el de la vaci, direct din țâță?, Încât unii oameni nu-i omoară, fiindcă ușurează ugerele gata să crape ale vacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu un amestec complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind ale ceaunelor și tigăilor anunțau măreția mesei ce avea să vină, speriind păsările din copacii din jurul său. Kulfi își servea fiul cu o privire nerăbdătoare, privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de religiozitate tot ce auzea, spionul încetase să mai încerce să-l înțeleagă pe Sampath. Cu cât vedea mai mult, cu atât era mai convins că secretul prezenței lui Sampath, cuvintele lui ciudate și bizareriile, toate își avea originea în ceaunul lui Kulfi. Mai hotărât decât toți ceilalți, încerca iar și iar să se furișeze pe lângă ea, în încercarea de a lua o mostră de mâncare într-o sticlă de care făcuse rost. Numai că, de fiecare dată, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu ochi conturați cu kohl și omizi cu figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul de pârghii, Sampath privi în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]