618 matches
-
ei, fata, poate. Seara, citeam romanele lui Faulkner pe care mi le dăduse tata. La Începutul romanului Absalom! Absalom! casa veche cu jaluzele Închise Îmi amintea de casa pe care părinții mei nu putuseră s-o cumpere, casa Înconjurată de cedri din fața muntelui Ventoux - fuseseră plantați cedri peste tot În Provența În secolul XIX - și Îmi notam În carnet: „Artistul poate așadar jongla cu timpul“. După-amiaza aveam poftă s-o strîng În brațe pe Maryse, iar seara eram furios că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui Faulkner pe care mi le dăduse tata. La Începutul romanului Absalom! Absalom! casa veche cu jaluzele Închise Îmi amintea de casa pe care părinții mei nu putuseră s-o cumpere, casa Înconjurată de cedri din fața muntelui Ventoux - fuseseră plantați cedri peste tot În Provența În secolul XIX - și Îmi notam În carnet: „Artistul poate așadar jongla cu timpul“. După-amiaza aveam poftă s-o strîng În brațe pe Maryse, iar seara eram furios că nu Îndrăznisem s-o fac. Citeam jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
alegîndu-mă și cu un sifilis, sau violat de vreun hamal din hale, sau murind de inaniție În camera mea fără reșou, deoarece nu Învățasem nici măcar să-mi fierb un ou! Se gîndiseră o clipă să roage familia Feugère, reprezentanții editurii Cedrului la Paris, să mă găzduiască În apartamentul lor sau să-mi găsească o cameră În imobilul lor, la nevoie măcar pe aceeași stradă, dar eu refuzasem categoric să depind de niște oameni pe care nu-i văzusem decît de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
foarte bine. Doamna Marchal m-a pus să stau În fața ei și m-a Întrebat dacă Îmi aminteam de un copac Înalt din grădina În care Îmi petreceam vacanța. Am răspuns: „Nu doar de unul, ci de mai mulți. Doi cedri și un sequoia“. Mă pregăteam să-i vorbesc despre plantația de cedri din Haute-Provence În secolul XIX, dar mi-a tăiat vorba: — De asta ești miop. Eu nu venisem ca să-i cer o rețetă pentru noi lentile corectoare ca să pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
m-a Întrebat dacă Îmi aminteam de un copac Înalt din grădina În care Îmi petreceam vacanța. Am răspuns: „Nu doar de unul, ci de mai mulți. Doi cedri și un sequoia“. Mă pregăteam să-i vorbesc despre plantația de cedri din Haute-Provence În secolul XIX, dar mi-a tăiat vorba: — De asta ești miop. Eu nu venisem ca să-i cer o rețetă pentru noi lentile corectoare ca să pot vedea la distanță! Cum de ghicise că niște copaci Înconjurau casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am, deoarece el a murit fără să fi vrut să-mi vorbească despre cartea mea. O carte la care lucrasem vreme de patru ani și jumătate! Am trimis-o fostului redactor-șef de la Cărți de astăzi, fostului director al editurii Cedrului, autorului Scriitorilor exemplari, și n-am primit nici măcar micul mesaj obișnuit: „Îți mulțumesc că mi-ai trimis cartea aceasta pe care mă bucur s-o citesc“. După ce criterii alegea tata cărțile despre care vorbea? De parcă eu nu le cunoșteam! Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
amenințat și pe acelea, dar ele nu s-au dat bătute și și-au păstrat sclipirea toată noaptea. De la Fukushima, trenul a început să urce abrupt în munți. De ambele părți se înălțau culmi acoperite de păduri de pin și cedru. Tunelurile se înlănțuiau și trenul a ajuns, în final, la renumitul vârf Itaya. — Se strânge zăpada aici iarna, nu glumă. Takamori se gândea că i-ar plăcea să vină aici cu Gaston, când o să fie zăpadă. După ce au ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins capul în mâini și respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte, a ajuns și în crângul de cedri în care se opriseră ei. Le-a trecut prin haine și i-a udat până la piele. Kobayashi avea pelerină cu glugă. În plus, datorită antrenamentului din armată, era încă neașteptat de rezistent. I-a reapărut pe chip zâmbetul straniu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
uitându-se cu viclenie la Endō. Acolo... unde iese copacul acela din apă. La rădăcina lui. Kobayashi arătă spre un copac uscat ce ieșea din apa învăluită în ceață. Era probabil vreo rămășiță de pe vremea când fusese acolo pădure de cedri, înainte de formarea mlaștinii. Acum era jupuit de scoarță și trunchiul alb se ridica din apă ca un schelet. — Eu stau de pază aici, spuse Endō întorcându-se spre Kobayashi, care era cu câțiva pași mai în spate. Du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Ce vreme înaltă! Din ferigă vulpea de aur mă latră. Jivine mai sfinte-mi ling mînile: stranii, vrăjite, cu ochii întorși se strecoară. Cu zumzet prin somnul cristalelor zboară albinele morții, și anii. Și anii. [1930] * PLAJĂ Platanii suri și cedrii-n mare semințiile și-adapă. În larguri vinetele brazde se-ntind subt pluguri mari de apă. Văzduh și port, pescari și vameși au ațipit în spațial cald. Vântul alb c-un ochi se caută de-aici pe țărmul celălalt. Ins
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
că m-a trezit brusc din acea tulburare odată ajunși unde aveam treabă, căci altfel aș fi tot continuat să merg cu capul în pământ și cu răsuflarea tăiată. A bătut cu ciocănelul la o frumoasă poartă din lemn de cedru. Servitorul care a deschis s-a uitat la noi, așa cum obișnuiam eu să mă uit la păstorii și muntenii care veneau cu treburi la cancelaria ducală din Cividale: cu un amestec de neîncredere și dispreț. Ne-a lăsat să așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
voi, omul ăsta v-a-ntrebat ceva! s-a răstit la ei împăratul. Au devenit subit serioși, și cel care părea a fi căpetenia a făcut un pas înainte, înșirând cu îngâmfare nume de plante și esențe. - Ați folosit mucegaiul verde de cedru sau de măr? a întrebat Garibaldo. Auzindu-l, l-au privit mai atenți, făcând semne de aprobare. Garibaldo a intrat în odaie. Abia am putut să zăresc un pat înconjurat de femei. Am rămas afară, neclintiți și tăcuți, așteptând rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
652, a zecea perioadă de la anul 313, al patruzeci și șaptelea an de la nașterea lui Rotari la Brescia, al șaptesprezecelea an al domniei lui, a doua duminică după Rusalii. Trupul i-a fost spălat și uns cu smirnă, ulei de cedru și scorțișoară, și, ca și Gaila, neîndemânatic conservat de aceiași preparatori bizantini, din pricina lui Rodoald care, deși se dădea drept arian, se afla de fapt sub stăpânirea superstițiilor unor sacerdoți păgâni, îngroziți de ideea de a se face incizii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai place să o facă pe respectabila, Olimpia Tempesta avea mania de a părea respectabilă, căci nu era. Mostre de parfum rânced - le folosea și Valentina: ultima dată, fetița lui mirosea a babă, un parfum alterat de violete și de cedru stătut. De ce folosești porcăriile bunicii tale, șoricel? Tati Îți cumpără cel mai bun parfum. Și o dusese la Rinascente, Îi testă pe Încheieturi toate parfumurile cu nume pompoase ale celor mai mari stiliști. În cele din urmă, Valentina optase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tăcere profundă, doar câteva ciori fățarnice se strigau de la o creangă la alta. Polenul plutea În norișori pufoși ca vata de zahăr. Parcă nici nu erai În Roma. De o parte și de alta a străzii, În spatele porților Închise, dincolo de cedrii misterioși, se zăreau vile vechi, cu câte două-trei etaje, Înconjurate de grădini parfumate. Vilele acelea nu erau cenușii și scorojite ca alte case din Roma. Erau brune, albastre sau galbene. Doamna Fioravanti se opri În fața celei mai impunătoare. Zugrăveala era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a găsit nici un labirint, s-a dedus că palatul însuși era labirintul descris de Homer în operele sale. După un periplu de circa două ore printre ruinele minoniene, frânți de oboseală, ne-am așezat pe-un bolovan la umbra unui cedru, urmărind păunii răspândiți printre arbori și după interesantele discuții pe teme istorice, cu blondina de Buzău, istoria fiind una din pasiunile mele, aceasta m-a lăsat „interzis”. Era de-a dreptul revoltată că nu mă pot concentra și nu pot
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acești pomi aveau niște frunze ascuțite ca niște ace care apoi mi-au lăsat mâinile mirosind a verde toată ziua. Cel mai mult îmi plăcea ce vedeam pe drum. Erau caravane care se îndreptau spre Egipt încărcate cu lemn de cedru, apoi o mulțime de sclavi legați în șiruri care erau duși spre Damasc și negustori din Salem care se îndreptau spre Carchemish, aproape de vechea noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am întors acasă foarte târziu, obosită după ce asistasem la nașterea a doi gemeni sănătoși, am crezut că m-am pierdut. Singură, în mijlocul străzii, la miezul nopții, mi-am recunoscut casa după miros - un amestec de coriandru, trifoi și mirosul de cedru al lui Benia. La câteva luni după ce m-am mutat la casa mea, Menna a pregătit o petrecere pentru mine și Benia. Lucrătorii bărbatului meu au cântat cântece din atelierul lor. Meryt a cântat despre pâine. Și apoi toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stat la Memfis, dar mi-am ținut nerăbdarea în frâu de dragul lui Benia. Se întorcea din târg în fiecare seară, copleșit de frumusețile pe care le văzuse. Se minuna de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le dădea fiilor lui Iosif să le cioplească. Mi-a adus și mie un dar, un urcior cu forma zeiței Taweret cea zâmbitoare care mă făcea să râd de câte ori mă uitam la el. Corabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să-și ușureze înaintarea. Ultimii stârci căutau adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin se ghemuia pe furcile unui cedru gigantic, pregătită pentru încă o noapte de coșmar, dormind cu ochiul și urechea atente la prezența animalelor de pradă: cele o sută de familii de șerpi, jaguarul, ocelotul și norii de „lilieci-vampiri“. Orchestra nocturnă începu să își acordeze instrumentele, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ambarcațiunii, dar, chiar și așa, se dovedi incapabil să potolească dezlănțuirea pasionată a perechii. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească, apele se eliberară de nuferi, iar malurile se dădură în lături, așa încât coroanele arbuștilor și ale cedrilor încetară să se mai atingă de la un mal la celălalt. În fața provei caiacului se ivi imensa mlaștină pe care o căuta, crescătorie de caimani, anaconde și gigantice broaște țestoase. Ape atât de liniștite, încât păreau de piatră șlefuită. Regiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ars de soare, cu ochelari cu sticle groase, păr lung și barbă de o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste tot, de hainele puse la uscat atârnând de ramurile cedrilor și de bidoanele de gunoi de lângă mașina grosolană de gătit cu lemne, pregătite să fie aruncate în râu. Simți că i se răscolea ceva foarte adânc în el, că îl năpădeau din nou amintiri uitate. Ajunseră la cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
culturi ducea pământul și locuitorii lui spre un sfârșit iremediabil? Vor deschide șoseaua aceea și vor extrage cuprul din Masivul Papagalilor, dar, în același timp, vor scoate din păduri lemnul fin. Mai întâi, lemnul de mahon și de balsa; apoi, cedrii; mai târziu, lemnul de capoc și de samán... și, în cele din urmă, nu va mai rămâne decât un deșert din care va fi dispărut orice semn de viață. — Trebuie să-i oprim, șopti pentru el, privind splendida selvă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sărind dintr-un copac într-altul. Și, pe vremea aceea, nu existau tractoare, nici fierăstraie mecanice, nici camioane mari. Imaginați-vă cât timp le va lua să defrișeze aceste selve, atunci când șoseaua le va deschide ușor un drum către mahon, cedru, balsa ori samán... — Ceea ce Naturii i-a luat un milion de ani să creeze va fi distrus în cursul vieții noastre. — Și vom consimți să ni se fure cea mai prețioasă dintre averile noastre: pământul pe care trăim? Este al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și spre râu: — Poate că dacă îi aducem să vadă asta, spuse el, dacă le-am arăta un apus de soare în selvă, dacă i-am plimba pe râușoare la umbra cedrilor, dacă i-am obliga să asculte cântecul păsărilor-bombardier și chemările de dragoste ale curcilor... Inti refuză categoric: — Ei nu înțeleg... Arătă ușor spre râu: — E cu putință ca cineva să nu înțeleagă asta? — Ei... Se auzi un țipăt. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]