910 matches
-
mediilor marginale ori interlope, de erotismul necenzurat etc. De asemenea, formulele neoexpresioniste, neonaturaliste, minimalismul decepționist, „deprimismul” și „mizerabilismul” nu se regăsesc în literatura lui. Ț. e un scriitor care se particularizează prin disimilare. El își asumă postura de prozator al cenușiului, căruia îi restituie conotația pozitivă, de culoare a normalității, a nuanțării, a armoniei. Dă, alături de alții, temeiuri criticii să vorbească de ivirea unui „nou realism”. Narațiunile din Povestiri cu pensionari pun în mișcare personaje dintr-o anume categorie socială, dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
se descompune, iubirea este perisabilă, și începe să fie evident gustul pentru satanic. Fiind un inadaptat, Bacovia manifestă aversiune față de societate și își "mobilează" universul poetic, mai totdeauna, cu fecioare tuberculoase, parcuri solitare, plânsul, golul, umezeala, răceala, nevroza, culori (negrul, cenușiul, galbenul, violetul, roșul), orașul de provincie somnolent, amante care ascultă în grădini fanfara militară, vântul în piața dezolantă, plictisul provincial, dezagregarea sufletească, nervii, ploi țârâitoare, monotonie. Toamna este anotimpul ftizicilor, parcurile sunt devastate, amanții bolnavi și triști fac gesturi ciudate
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poate fi ea realizată. În următorul fragment, de exemplu, motivația este lesne integrată în descrierea însăși: După ce s-au spălat s-au așezat și au așteptat din nou. Erau cinsprezece paturi în camera îngustă și înaltă. Pereții erau vopsiți în cenușiu. Ferestrele erau lungi dar înălțate, în așa fel încît puteai vedea doar vîrfurile crengilor de la copacii din curțile de afară. Prin sticlă cerul nu avea culoare. Jean Rhys, Outside the Machine, în Tigers Are Better-Looking Propoziția care precedă descrierea "s-
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
amintire sîngerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sînt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini În romanța eminesciană), fără, Însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și În versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfîșierile”, „mîhnirile” În registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amîndouă”) și o retorică naivă, nu lipsită de un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cum țărănimea era baza societății, ea trebuia să plătească aceste datorii. Se dădeau cote de grâu, de porumb, de floarea soarelui, de soia, de in, de lapte, de carne de porc și de vită. Viața de la țară căzuse într-un cenușiu ce părea fără sfârșit. țărănimea începuse să cultive grâu, care trebuia dus la arie și de unde oamenii duceau acasă câțiva saci cu grâu, neavând uneori nici pentru sămânță. Prin sate umblau doi colectori puși de Partid,unul din Vatra și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
recomandat să vii în fața elevilor cu amănunte din viața ta, să faci politică, să spui bancuri, el, ca scriitor, nu se sfiiește să ni se descopere copil, om real - adevărat, cu intimitățile, cu bucuriile și dramele sale, cu, uneori, anonimatul, cenușiul, uzura inexorabilă în care întrupați suntem. Educatorul care se prea ia în serios, model de neatins, ar face bine să știe că, în acest caz, pentru copil el nu este ceva-cineva, ci doar reprezintă ceva, este adică un prezent deja
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
avangardei se simt și în poezia primului volum al lui Victor Torynopol (singurul, de altfel, publicat în deceniul V, următorul apărând abia în 1967), Cartea cu sânge, pâine și cocs (1945). E o lirică în linia lui Ion Caraion a cenușiului (de unde și laitmotvul cărbunelui - Început, Reșița), demitizantă și halucinatorie în care revine obsesia morții prezentată direct sau indirect, universul descris fiind unul al pustiirii, apocaliptic (Orizont, Maternitate). Demitizările se reflectă și-n limbajul ce caracterizează aceste texte: "un felinar pervers
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a ajunge în mâinile cititorilor, mai ales a "cărților sincere, a cărților mari, a cărților semnificative"169. Celelalte articole pe care Ion Caraion le publică în aceeași perioadă în Ecoul sunt o pledoarie pentru o literatură care să reflecte și cenușiul vieții, să introducă în spațiul ei și lumea considerată marginală și ale cărei aspecte grotești uneori sunt respinse de către puriști și, în consecință, exprimă un refuz al scrisului frumos și o preferință pentru "emoții puternice, (...) viață reală, dezbrăcată, adevăr în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și conduce inevitabil tot spre moarte. Stelaru este singurul care păstrează și o imagine a feminității ideale, abia întrezărite, dar aceasta nu se asociază cu obiectul reveriei erotice, ci, mai degrabă, cu imaginea inspirației sau cu proiecția inconștientă a animei. Cenușiul existenței este, de asemenea, central în poemele acestei generații. Vom prezenta aici câteva dintre elementele care definesc imaginarul poetic al acestor scriitori, precizând că ele se înscriu într-o rețea de simboluri care le face greu de analizat separat. 2
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o lume atemporală în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul devine aliat și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
jur împrejur flăcările mușcau odihna/ Și arama amurgurilor pentru bani o topeau." (Șatra). La Ion Caraion descoperim o poezie gravă, cu multe pauze, opriri sugrumate ale discursului, universul prezentat este acela al unei lumi bolnave, care nu cunoaște ieșirea din cenușiul vieții cotidiene. Regăsim aici și ceva din atmosfera bacoviană, din estetica urâtului argheziană, din infuzia de neologisme a avangardei, dar nota de originalitate e puternică. Se produce o distanțare a eului, o extindere a granițelor sufletești într-o tentativă de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,/ orașul-idee, orașul cangrenă, oraș adormit/ mai înainte de cuvântul sfârșit", Cangrenă). Eul poetic simte cu acuitate universul exterior și legătura cu acesta se realizează prin senzații dureroase. Întreaga existență e o luptă cu cenușiul, cu moartea, regăsită, paradoxal, nu ca o amenințare, ci ca parte componentă, cotidiană a vieții lipsite de orice latură spirituală, de orice posibilitate de salvare ("oraș în care murim/ fără parabola intrării în Ierusalim./ Atât:/ cenușiu, moarte, urât,/ sârme, opac
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e o luptă cu cenușiul, cu moartea, regăsită, paradoxal, nu ca o amenințare, ci ca parte componentă, cotidiană a vieții lipsite de orice latură spirituală, de orice posibilitate de salvare ("oraș în care murim/ fără parabola intrării în Ierusalim./ Atât:/ cenușiu, moarte, urât,/ sârme, opac...", Cangrenă). Dacă poezia anterioară apela la simbolurile biblice pentru a exprima neliniștile omului modern, Caraion își contruiește universul literar subliniind tocmai absența lor. Se imaginează poetul în ipostază profetică, cu exacerbarea eului în Caseta cu inimi
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pus tabloul prezentat: "Negre ca niște cutii pentru viori/ se simt străine forțe călătoare,/ păsări de țiglă trec chemându-se prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt" (Weltschmerz). Insistența asupra peisajului posomorât (ilustrat prin cromatica sumbră: negru, cenușiu), dar și împiedicarea zborului, imposibilitatea de a rupe legăturile cu pământul, căci păsările de țiglă sunt doar proiecții în materialitate a unei dorințe de înălțare, iar aripile morii sunt aripi false, veșnic ancorate în lumea pământeană, creând doar iluzia înălțării
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plan literar, doar prin apropierea unor texte de specia reportajului (la nivelul modului de construcție a discursului sau la nivelul imaginarului poetic propus) și printr-o poezie citadină. Nu este însă o poezie a glorificării luptei socialiste, dimpotrivă se prezintă cenușiul existenței de zi cu zi și acest peisaj postapocaliptic nu anunță vreo salvare odată cu trecerea la regimul comunist. Indiferent de ceea ce aleg să exprime în textele lor sau să susțină în articolele publicate în ziarele vremii, reprezentanții acestei generații par
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
doar pentru a le murdări calomnios. Jurnaliști instigați de diverse alte interese decât cel moral sau neprofesioniști fără discernământ nu s-au sfiit să mânjească oportunist sau gratuit onoarea unor oameni. Iar dezonoarea a dat târcoale doar pentru realizarea unui cenușiu aluvionar, fără balanța justă a adevărului și a minciunii. O parte din mass-media pare chiar doritoare să unifice culpele într-o magmă amorfă din care să reiasă ceva ce este pus continuu și insidios pe tapet din 1990 încoace: că
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
asupra locului unde nu se întâmplă nimic, pentru a dovedi că personaje și întâmplări ce par la prima vedere doar banale ascund în structura lor intimă resorturi mult mai complexe. Reacțiile oamenilor de aici sunt discrete până la esență, monotonia și cenușiul existenței mascând căutarea a ceva indefinit. Autorul se concentrează fără ostentație asupra acestei idei în pagini de o bună expresivitate, în care realul și imaginarul se întrepătrund armonic într-o perfectă simetrie. După romanul Un om în câmp, F. s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
comic-satiric este mediul predilect al prozei lui P. Detaliind această predispoziție, românele publicate își deduc tonul din datele contextualizării ficționale. Românul de debut, Efemeriada (2000), se desfășoară în ambianța deceniului al nouălea al secolului trecut: pe paletă de bază predomina cenușiul, blazarea, compromisurile, rutinele mărunte, reflexele condiționate, psihologiile blocate în cleiul lipsei de perspectivă. Compusă din alăturarea a doi naratori, augmentată de inserturi din românul pe care unul dintre aceștia l-a scris, Efemeriada e o construcție inegala în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288689_a_290018]
-
tensiunilor) estetice. Figurile de construcție („amânarea” și circularitatea la Rebreanu, capcanele „analizei” ironice în ciclul Hallipilor, discontinuul și montajul de joc al perspectivelor la Camil Petrescu) deschid căi de acces spre spiritul operelor: arta rebreniană a denudării esențelor de sub crusta cenușiului, „poetica suspiciunii” și a grotescului ori cea a analizei (și autoanalizei) intelectualizate și ardente, la ceilalți doi autori. Mobilitatea interpretativă, argumentația strânsă și sinteza de reflecție teoretică se stimulează și se aprofundează reciproc în Constructori ai romanului. SCRIERI: Mélanges à
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
standard de a-ți etala voioșia, nu-ți aparține, e cea a tinereții! lumină de zi, atribuie mulțimii de direcții reliefurile ce brăzdează obrazul, cînd îl ai, incinta de rezervoare înainte de Vaslui, cîmpul neprecizat, gropi, plinătate tonală fără să clipească, cenușiul de oraș teluric sub zi, actanți psihologici disimulați, fantastice timiditatea, momentul nesiguranței, descoperindu-se că se ignoră, mai ales de aceea, lucrul memoriei îl bănuiesc la tine, duci o vîrstă intangibilă, stația Vaslui stup de călători, unde mergem fiecare, lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
kilometru de kilometru planuri amenajate, caroiaj din rădăcina dealului, hectare socotite, mai mult concepția de lucru, peisajul va fi interpretarea peisagistului, se mai dă o șansă de naturalizare omului înstrăinat marxist, azvîrlit existențialist, grația cromatică pe tarlale arate în negru, cenușiu, maro, lumina estetică este transcendența lumina neapropiată, să comute singurătatea păcatului cînd cerul aderă, chiar dacă este de pămînt, cenușiu de nori, tapițeria zilei, săltați în fire, fiilor, cerul ia ființa norilor, cele lumești sînt mohorîte, Cerul a dat semn! superbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
interpretarea peisagistului, se mai dă o șansă de naturalizare omului înstrăinat marxist, azvîrlit existențialist, grația cromatică pe tarlale arate în negru, cenușiu, maro, lumina estetică este transcendența lumina neapropiată, să comute singurătatea păcatului cînd cerul aderă, chiar dacă este de pămînt, cenușiu de nori, tapițeria zilei, săltați în fire, fiilor, cerul ia ființa norilor, cele lumești sînt mohorîte, Cerul a dat semn! superbă ieșire, din zi în imn! INTERVENȚIE ÎN TEXT Lucrurile ce ne determină ne constituie. Text palimpsestul teandric versetul. SFÎRȘITUL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
est, lan din margine, biserica în turmă de lespezi de mormînt, trage în deal, un fel de castel, poate așezămînt spitalicesc, lanul nesecerat plin de flori galbene, grîul în rugină, măreția de biserică catolică cu turnuri gemene, Ditrău, păcat de cenușiul integral! Mureșul fără maluri, stau la pescuit, la plajă, omul locului strînge fînul, a trecut Mureșul cu un pietroi în mînă, femeie cu rochia verde, intră pînă la șold, să nu o ia apa? decriptînd anagrama Groenlanda obținem Ciuc-Giurgeu, etalon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
din Pompei! păcatul vine presiune antropică, coastele pustiite case în oameni fără spațiu, omul singura făptură, afară de șarpe, care este prea mult, de cînd se naște pînă moare! salvarea să-i vină de la jumătatea lui, femeia, salvarea celorlalte, măcar! Borzești-Zi cenușiul diurn Borzești, în cer și pe pămînt sînt prea multe, Romeo, sînt prea vii, Shakespeare! biserica armonia cu mediul recurge la arhitectură în ultimă instanță, crucea de lumină în deal Onești, într-o mie de ani ne vor crede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a-ți povesti viața", lectura pe alocuri în comun, Sîrca pomicultură, iazurile accelerația de linie dreaptă după Podu Iloaiei, minciună să intre în textul sfînt, Siculeni, nu Ciceu! Luna verticală pe cer, nu se vedea decît steagul bătut de ea cenușiu și de pămînt. XVII. ZOOFEROVIAR Iași Pașcani Bacău Adjud Comănești Miercurea-Ciuc Tîrgu Mureș Războieni Cluj-Napoca Beclean pe Someș Salva Vatra Dornei Suceava Iași Duminică, 25 decembrie 2005, ora 20,28, în personalul Iași Pașcani, în stația Iași, s-a aplecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]