707 matches
-
fie între prieteni, amintiri legate de evenimente pe care le-a trăit toată lumea; părerile diferă destul de des. Nici în cazul copiilor lucrurile nu stau mai bine, în contradicție evidentă cu maxima conform căreia „Copiii spun întotdeauna adevărul”. La inițiativa unei cercetătoare americane, Elizabeth Loftus, s-au realizat numeroase studii, pentru a înțelege originea falselor amintiri aduse în atenția publicului cu ocazia unor procese răsunătoare. Mai multe cazuri au făcut vâlvă. Beth Rutherford din Missouri își aducea aminte că pastorul ei a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ale căror false amintiri au pus sub acuzație oameni nevinovați. Un alt exemplu: o tânără ajutor de infirmier aflată sub hipnoză era convinsă că a fost înrolată într-o sectă satanistă care a obligat-o să mănânce bebeluși... În prealabil, cercetătoarea arătase că amintirile pot fi serios deformate de evenimente ulterioare. Astfel, au fost proiectate câteva diapozitive ce prezintă un accident de circulație: apare brusc o mașină verde, care dă peste un biciclist, pentru a evita un camion. Dacă întrebările sunt
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
lor de specialiști, oameni și cetățeni dacă tratează femeile drept competitoare și partenere. În același timp, multe dintre procesele petrecute în relațiile de gen în comunismxe "„comunism" și postcomunism sunt încă insuficient teoretizate din această perspectivă. Am încercat, alături de alte cercetătoare și cercetători, să suplinesc o parte din această lipsă. Dacă aș fi scris textul de față în urmă cu doi-trei ani, i-ar fi lipsit multe dintre ideile și dezvoltările teoretice actuale. Fără munca extraordinară de reconstituire și restituire a
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
românească, ar fi fost incomparabil mai greu să dezvolt componentele legate de patriarhatele tranziției și politicile salariale în România. O astfel de lucrare nu ar fi putut să fie scrisă fără stimularea intelectuală și morală reprezentată de un grup de cercetătoare și prietene care împreună creează o școală românească de Studii de Gen și politici publice: Laura Grünbergxe "„Grunberg,Laura", Ștefaniaxe "„Mihailescu,Ștefania" Mihăilescu, Renate Weberxe "„Weber,Renate", Doina Ștefănescuxe "„Ștefănescu,Doina", Daniela Rovența-Frumușani, Liliana Popescu, Roxana Teșiu, Otilia Dragomirxe "„Dragomir
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nu poată fi cu nimic tulburat în România, și ca relațiile de gen, dincolo de cele oficiale, formale, tovărășești, să rămână foarte tradiționale. Emanciparea a „zgâriat doar suprafața”, așa cum remarcă Krassimira Daskalovaxe "„Daskalova,Krassimira" (2000) și pentru cazul Bulgariei, precum și alte cercetătoare ale condiției femeilor în comunismxe "„comunism". Organizațiile de femei erau socotite drept reprezentantele legitime ale intereselor și nevoilor femeilor. Organizația-cadru era Consiliul Național al Femeilor, menit să promoveze politica partidului în rândul femeilor și politica pentru femei în cadrul celei generale
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
informației în două trepte și cu rolul pe care îl poate juca personalitatea liderilor și formatorilor de opinie, mass-media influențează semnificativ opiniile marelui public și prin alte mecanisme. Dintre acestea, notabile sunt (Chelcea, 2002): 1. Teoria „spirala tăcerii” - formulată de cercetătoarea germană E. Noelle-Neumann (1980/1984) - afirmă că opiniile minoritare dintr-o societate tind să se alinieze celormajoritare, făcute publice prin mass-media, sau, în tot cazul, să nu se facă auzite. În concepția autoarei, fostă directoare a Institutului de Demoscopie din
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
pași în acest domeniu au fost întreprinși la începutul sec. XX de promotoarele feminismului Alisa Solomon (Germania), Marie Gaherry (Franța), Elisabeth Fry (Anglia) și Jane Addams (SUA). * Aportul esențial în domeniul cercetărilor teoretice ale asistenței sociale aparține în anii '20 cercetătoarei Mary Richmond, care a descris în lucrările sale (Diagnozele sociale, Vizita prietenească la săraci) metodele abordării individuale a persoanelor în dificultate și care aveau la bază metodele școlii behavioriste și a psihanalizei lui Freud. * Din 1922, M. Richmond elaborează principiile
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
vorbi despre: • conflict centrat pe sarcină. Karen A. Jehn (1995, apud Milcu, 2005, p. 49) a observat că membrii grupurilor fac distincția între conflicte centrate pe sarcină și cele centrate pe relațiile interpersonale. Ele afectează în mod diferit performanțele participanților. Cercetătoarea a ajuns la concluzia potrivit căreia un nivel moderat al conflictului centrat pe sarcină este constructiv; el stimulează discuțiile și ideile/soluțiile participanților pentru performanțe mai bune. Un nivel foarte ridicat al conflictelor centrate pe sarcină interferează negativ cu rezolvarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să ne manifestăm flexibilitatea, creativitatea, bucuria și compasiunea, care sunt calitățile noastre firești, îngrădindu-ne viața și stabilind în mod arbitrar în ce fel trebuie să gândim, să simțim și să reacționăm" (Bennett-Goleman, 2002, p. 137, s.n. G.A.). Potrivit cercetătoarei nord-americane, schemele (mentale) au puterea de a supraviețui pentru că, "într-un mod oarecum primitiv, ele par să fie utile" (2002, p. 150) și de a ne impune ce anume să observăm și ce anume să ignorăm, fără ca noi să (ne
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și îi împinge pe oameni către un teren ostil și primejdios" (idem, p. 94). Această schemă de inadaptare se caracterizează prin suspiciune exagerată; individul dominat de un atare obicei emoțional are convingerea intimă că nu poate avea încredere în oameni. Cercetătoarea nord-americană precizează: "Oamenii care au deprins acest tipar sunt în permanență vigilenți în relațiile lor, temându-se că ceilalți oameni vor profita într-un fel sau altul de ei sau că îi vor trăda. Pentru că sunt atât de precauți și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care să se întâmple ceva care să readucă în minte acea problemă. Apoi, sentimentele vechi și răspunsurile vechi reapar în mod automat" (p. 95). Ele ne pot umbri mintea pentru o vreme, ca un fel de nor emoțional (p. 100). Cercetătoarea nord-americană consideră că ne putem schimba aceste scheme mentale (rigide și înguste, automate și ineficiente în relațiile cu semenii) și numește acest proces alchimie emoțională. Ea se referă la "transformarea unei stări emoționale confuze, cețoase în claritate și iluminare" (idem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de locul unde se află sau de acitvitatea la care ia parte. În această stare emoțională, orizontul persoanei geloase se îngustează foarte mult, încremenește. De regulă, gelozia nu se prea împacă cu viziunea largă, clară, detașată, lucidă, flexibilă. Ușa scrie cercetătoarea germană rămâne larg deschisă pentru un noian eterogen de fantasme proiective, așa încât de multe ori se creează impresia că gelosul se ocupă mai mult de cea de-a treia persoană decât de însuși partenerul" (2008, p. 69). În marea majoritate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prin spiritul cărților sale. "Școala de la Păltiniș", creată prin lumea personajelor care alcătuiesc Jurnalul de la Păltiniș, a devenit între timp un concept care face parte din istoria culturii române contemporane. (Într-o carte scrisă recent pe această temă de către o cercetătoare americană, capitolul dedicat "școlii de la Păltiniș" este cel mai masiv, ocupând 60 de pagini.) Jurnalul de la Păltiniș, care a descris scenariul acestei eliberări paradoxale de tipul simbolurilor Symplegades de care vorbește Mircea Eliade - evadarea din spații ermetic închise -, a fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în stare a-și construi din lemn cele trebuitoare în gospodărie și nu erau puține acestea, fără să apeleze la un specialist. Care să fie explicația acestei situații ? E ușor de găsit și ea rezidă în faptul că, așa cum scrie cercetătoarea și buna cunoscătoare a domeniului, Corina Nicolescu, „teritoriul românesc, se constituie dintr-o vastă întindere de păduri”, iar în cazul satelor noastre însuși numele derivat din latinescul umbră reprezintă cea mai elocventă rezonanță a acestei realități. Așadar, abundența lemnului chiar
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
loviți de un coleg). Rezultatul acesta poate părea deconcertant și contraintuitiv. Nu înseamnă nicidecum că violența nu este o problemă majoră în Brazilia, dar, fără îndoială, mai mult în afara școlii. Vom reveni, dar pentru subiectul nostru importantă va fi reacția cercetătoarei care se ocupa de ancheta braziliană. Rezultatul nu prea aranja lucrurile pentru această cercetătoare, care voia să-și clădească viitorul și reputația pe violența în școală. Între noi a apărut un dezacord profund privind utilizarea anchetei în mass media, în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
că violența nu este o problemă majoră în Brazilia, dar, fără îndoială, mai mult în afara școlii. Vom reveni, dar pentru subiectul nostru importantă va fi reacția cercetătoarei care se ocupa de ancheta braziliană. Rezultatul nu prea aranja lucrurile pentru această cercetătoare, care voia să-și clădească viitorul și reputația pe violența în școală. Între noi a apărut un dezacord profund privind utilizarea anchetei în mass media, în special cu ocazia primului congres ibero-american organizat la Brasilia de Observatorul brazilian pentru violența
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violența în școală. Între noi a apărut un dezacord profund privind utilizarea anchetei în mass media, în special cu ocazia primului congres ibero-american organizat la Brasilia de Observatorul brazilian pentru violența școlară. Presa e foarte pornită cu această ocazie, iar cercetătoarea noastră acordă zeci de interviuri, toate mergând în sensul panicii. Numeroase articole vorbesc despre această anchetă ca și cum ea ar fi revelat orori, iar școlile braziliene ar fi fost în flăcări. Astfel în loc să folosească mai degrabă tabelul de mai sus, care
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
degrabă tabelul de mai sus, care arată că numai 12% dintre elevii brazilieni cred că există "foarte multă sau multă violență" în școala lor, iar 24% "mais ou menos", medie, față de cei 64% care cred că există puțină sau deloc, cercetătoarea folosește răspunsuri care nu permit nuanțe (întrebare adăugată de ea la chestionarul inițial): există violență, da sau nu? Și dintr-o dată asta-i permite să afirme că pentru "85% dintre elevii brazilieni" există probleme de violență în școala lor. Asta
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
O anchetă inedită realizată de sociologul X arată că aproximativ 84% dintre elevi afirmă că există violență în școală. Aproape 37% dintre elevi au fost deja victime ale furturilor, iar 4,7% au fost deja agresați în școală". În realitate, cercetătoarea se bazează pe cifrele referitoare la furt (de altfel, mult mai mici decât în Franța) fiindcă sunt cele mai ridicate, dar omite să spună că încăierările, insultele, agresiunile fizice împotriva adulților sunt net mai puțin răspândite: intenția agitatoare e evidentă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
pe cifrele referitoare la furt (de altfel, mult mai mici decât în Franța) fiindcă sunt cele mai ridicate, dar omite să spună că încăierările, insultele, agresiunile fizice împotriva adulților sunt net mai puțin răspândite: intenția agitatoare e evidentă. În public, cercetătoarea vorbește de "școala terorii" etc. Această intenție agitatoare este o manipulare cu scop clar: există atâta violență în școală, încât un specialist este indispensabil. Nu-i altceva decât un pompier piroman. O construcție europeană a violenței școlare În Europa, construcția
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Politice la aceeași instituție. Domenii de interes: etică politică, teorii politice feministe, etică feministă. Cristina Mocanu Este absolventă a Masteratului de Gen și Politici Publice la SNSPA și doctorandă în științe Politice din anul 2005 la aceeași instituție. Lucrează în calitate de cercetătoare științifică la Institutul Național de Cercetare științifică în domeniul muncii și protecției sociale. Domenii de interes și specializare: gen și ocupare, gen și muncă, gen și securitate socială, gen și relații industriale, munca copiilor, munca la negru și condiții de
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
delicateței sufletești și fizice, virtuții și bunei educații (citește: femeia își pierde feminitatea prin implicarea în politică). Acest stereotip este propriu culturii de masă și se întâlnește deopotrivă în discursurile misogine, cât și în cele orientate către emanciparea femeii 1. Cercetătoarele feministe au remarcat, în ultimele decenii, faptul că presa contribuie foarte mult la propagarea percepției negative asupra implicării femeilor în politică, construind feminitatea în contrast cu murdara lume a politicienilor (Sreberny, Van Zoonen, 2000, p. 1-3). Invitatele emisiunii au discursuri diferite de
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
handicap) și grupurile etnice, fiecare fiind discriminat pe baza raportării la normă, însă Susan Moller xe "Okin"Okin afirmă că, în privința primelor, nu se poate vorbi despre un „mod de viață”. Asupra multiculturalismului ca mod de viață se apleacă analiza cercetătoarei Susan Moller xe "Okin"Okin, concentrându-se mai ales asupra tensiunilor existente între cele două teorii. Critica lui xe "Okin"Okin la adresa abordărilor teoretice aparent „neutre” (cum este cea a lui xe "Kymlicka"Kymlicka) evidențiază două omisiuni: dimensiunea de gen
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
se sprijină pe dorințele particulare ale indivizilor izolați” (xe "Diamond"Diamond, xe "Hartsock"Hartsock, 1998). Cele două autoare nu consideră că femeile sunt indivizi în formula atomilor singulari 2 și oferă ca exemplu relația dintre mamă și copil, care, potrivit cercetătoarelor, nu poate fi percepută în termeni de interese. Dar relația mamă-copil include și alte dimensiuni conturate istoric și cultural- folosind formularea lui Adrienne xe "Rich"Rich -, pe lângă maternitatea ca experiență, există și maternitatea ca practică. Atenția acordată și activităților desfășurate
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
că instituțiile, mecanismele și angajatorii nu au nici un aport la modul în care angajații își structurează deciziile privind parcursul profesional și, mai ales, la crearea disparităților de gen de pe piața muncii. Această perspectivă este cel mai bine ilustrată în articolele cercetătoarei Catherine xe "Hakim"Hakim (1991, 1995, 1996), care, prin argumentele sale asupra „miturilor” perpetuate de o axe "Băluță"numită literatură (în special feministă), arată că acestea conferă femeilor o poziție fals discriminatorie pe piața muncii. Poziția dezavantajoasă a femeilor pe
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]