421 matches
-
a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră, Când peste Nord plutește superb astrul polar Și-aruncă raze albe în marea de amar, Atunci marea ce cântă prin stâncile sdrobite Și vântul care geme prin iernile cernite Tac toate... și descîntul al meze-nopții rece Senin prin iarnă sboară, sublim prin aer trece Și luciul marei turburi s-aplană, se-nsenină. În fundul ei sălbatec e cântec și lumină - Ard stele-n facle de-aur - palate de saphir Lucinde se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei unite - De unde sună marea prin stâncile cernite Pân unde Tissa mână undele reci și crețe, Peste câmpii mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul mugind - - Ziua reînviată a Ulpiei traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane. Regină coronată învestmîntată-n raze, Fii îngerul Speranței, fii îngerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
copaci desfrunziți, cărări și uliți desfundate și noroioase. în momentul plecării cu mortul spre cimitir începu o ploaie muruntă și rece a cărui picuri se amestecau cu lacrimile. întreg peisajul dezolant se armoniza foarte bine cu starea sufletească și îmbrăcămintea cernită a celor îndoliați și mai ales cu starea lui Radu, unicul fiu a celui care trecuse la cele veșnice. în seara care urmase înmormântării, Radu se simți epuizat. O usturime a ochilor îl necăji. înainte de a adormi intră în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ei. S-a instituit astfel între ei, fără vorbe, o intimitate care, neumbrită de nici o vină și împrejmuită de suferință, are o adâncime pe care Homer a simțit-o. Iar 64 la mormântul lui Hector l-au plâns, tânguindu-se, cernite: Andromaca, soția lui mult iubită, bătrâna regină Hecabe, mama lui, și această cumnată aducătoare de urgie și de moarte: Elena. Numai Priam, în iertarea lui, putea îngădui un asemenea lucru. Și doar un poet ca Homer putea să sporească încărcătura
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată, însoțindu-le cu o jertfă bogată de o sută de boi și de cincizeci de berbeci, lângă râul copilăriei sale și lângă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din jurul ei. S-a instituit astfel între ei, fără vorbe, o intimitate care, neumbrită de nici o vină și împrejmuită de suferință, are o adâncime pe care Homer a simțit-o. Iar la mormântul lui Hector l-au plâns, tânguindu-se, cernite: Andromaca, soția lui mult iubită, bătrâna regină Hecabe, mama lui, și această cumnată aducătoare de urgie și de moarte: Elena. Numai Priam, în iertarea lui, putea îngădui un asemenea lucru. Și doar un poet ca Homer putea să sporească încărcătura
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ahile știe să zăbovească îndelung asupra câte unei realități sau închipuiri, descriind, povestind, fie că vorbește de un sceptru (lemn retezat din trunchiul viu de secure și acuma uscat, menit să nu mai aibă frunze și ramuri), fie de jertfa cernită a pletelor sale (pe care știe că nu le va mai reteza acasă la el, în Ftia depărtată, însoțindu-le cu o jertfă bogată de o sută de boi și de cincizeci de berbeci, lângă râul copilăriei sale și lângă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și suferință, și cu buzele însângerate, luă în mâinile tremurânde mica făptură și o privi îndelung. Pe loc, femeia s-a luminat la ochi de bucurie și și-a înflorit gura de zâmbet, până în clipa aceea, învăluită numai de necaz cernit... Deodată, ochii i se lărgiră, mult... și izbucni într-un hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce-și înfingea ghearele sale crude în sufletul omenesc. Era deznădejdea, cu chipul ei hidos și uscat, chinuit de neliniști, cu ochi rătăcitori și bolnavi ca de friguri... Ea poartă, în sufletul ei negru, toată nefericirea lumii; sub haina ei cernită se ascunde bucuria neprihănită, a celor ce-au visat alte vremuri... CAPITOLUL III Domnica nuca, încă de la naștere, a fost sortită să trăiască și să crească orfană de mamă. Primele două luni a fost alăptată de o femeie din Jigălia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În acest sfârșit de veac. O mișcare lentă, având un ușor tangaj, Îi părăsește și ne trece din acest interior luxos În exterior, pe puntea vasului unde privirea poate cuprinde marea până În depărtări, unde cerul albastru se prăbușește În albastrul cernit al apelor. Briza mângâie faldurile feței de masă albă. Pe masa lungă, pe albul mătăsos, Într-o Învălmășeală ordonată, un paradis culinar ca În naturile moarte ale picturii franceze din veacul al XVIII-lea. Minunății ce nu au fost nicicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Atari ipoteze, acceptabile la lumina unei zile buimace de atâtea culori și lumini, s-au topit o dată cu ultima piruetă solară. Când s-a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Anglada a existat o perioadă pe care o vom numi puerilă. Asupra campionului adult al drepturilor de autor și al artei pentru artă Își mai exercită și azi puterea neînfrântul magnet al jucăriilor. IV Pe 9 septembrie, două doamne cernite au intrat În celula 273. Prima era blondă, cu șolduri zdravene și buze groase; a doua, Îmbrăcată cu ceva mai multă discreție, era mică de stat, subțirică, avea piept de școlăriță și picioare scurte, dar grațioase. Don Isidro s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ploi de raze dorul îți plânge prin serate. Tu pleci și nu-ntorci ochii, să vezi cum te privesc Ca o furtună-n viața arzândă în cuvinte Păduri de versuri țipă în patul nebunesc Și somnul îmi dispare în umbrele cernite. Din telefonul vieții, gălăgioase clipe Îmi spune că iubirea e un REGESC CUVÂNT Ce sapă-n sufletul de stele și-n rodia de nimfe Pe un ALTAR DE LUME, e chipul tău de sfânt. 27-08-2007, 1200h CHIP ASTRAL în memoria
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Ce-mi spune primăvara Elena Marin Alexe Printre gânduri trecătoare Într-o inimă cernită, Strâng buchet de lăcrămioare Din grădina înflorită. Ochii mei sărută iarba Și o mângâie-n tăcere, Tremură-n fiori rubarba, Răsfățată de plăcere. Ascult vântul cum adie, Măturând aleea tristă. Palma strânge o hârtie, Cade lacrima-n batistă. Norii se
Ce-mi spune prim?vara by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83298_a_84623]
-
s-o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În locuri ascunse de zei și de aștri Sau cele păzite cu har de sihaștri, Dar zilele-s tot mai cernite...
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
demult acasă. La bâlci Ce freamăt se așeza pe oraș odată cu sosirea anuală a bâlciului, sau iarmarocul, cum ziceau bătrânii. Când se apropiau zilele temeiului, adică hramul de Sf. Ilie de pe 20 iulie, micul oraș renăștea parcă, lăsându-și zdrențele cernite ale fiecărei zile, își lua haine de sărbătoare. Și când spun asta, știu ce spun... Cu o săptămână înaintea temeiului, străzile din apropierea terenului unde se instala bâlciul erau pline de forfotă și culoare. Femei venite din satele din jurul Fălticeniului, de
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
cu obrajii încadrați de râuri de lacrimi, pe care le gustă cu obidă, bolmojind vorbe mestecate printre dinți. Atâta vreme s-a scurs și nici o schimbare. Vede mereu același preș, aceeași ușă, același înger...... Deodată, o sclipire ii brăzdează fața cernită și ridicându-se brusc, adună în grabă preșul uzat aruncându-l departe... Despre visul ei știa mai mult de jumătate de oraș. Ea îl povestea tuturor celor ce doreau să asculte. Într-o dimineață de mai, coana Maria a fost
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
știe asta prea bine. Nu-s foarte convins că știe. Inspectorul ne aștepta În fața celui mai mare dormitor din aripa de vest a casei. Ferestrele dădeau spre o verandă deschisă către mare, tăinuită sub tende care atîrnau ca niște vele cernite. De aici propuseseră soții Hollinger toastul de ziua reginei, Înainte de a se retrage la odihnă. FÎșii de creton ars rămăseseră lipite de zid, iar garderoba semăna cu o magazie de cărbuni răscolită. — Dormitorul doamnei Hollinger, spuse Cabrera, apoi mă ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Sfârșiri, Preumblări bolnave, Primăvară tristă, Elegie, Amurguri, Restriști, Desfrunziri, Toamnă târzie, Parcuri vechi, Despărțiri, Încă o toamnă etc. Dacă poemul de debut (nereluat în volum) putea trimite la tablourile de puternică plasticitate din provincia stagnantă a lui B. Fundoianu („Ferestrele cernite și streșinile roase / prin care curge brumă tăcerea nopții joase / (ca un tavan sub care privirea ți-o apleci) / și ulițele strâmbe ca niște brațe rupte...”), celelalte texte țin de universul reveriei sentimentale, într-un decor citadin modelat în câteva
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
pe o bucată de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian în singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi album
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
teatru. Începe să facă traduceri și retroversiuni chiar din timpul liceului, încurajat de Tudor Arghezi, care în 1937 îi mijlocește publicarea unor versuri de Rainer Maria Rilke în „Viața românească”, unde semnează și tălmăcirea poeziilor lui Arghezi Ploaie și Poarta cernită. Mai târziu va realiza versiuni românești ale unor opere consacrate din literatura germană: Faust de Goethe (1957-1958), proză de Franz Grillparzer, Lion Feuchtwanger și Adalbert Stifter. Debutul pe celălalt traseu, al retroversiunii, îl va realiza de asemenea sub protecția lui
WEISSGLAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290677_a_292006]
-
de aici Hodac și Ibănești! soare fără timp, la țară numai conserve și salamuri! O ascuns-o mama! și el, n-o avut porc? săptămîna asta! degete unghiile bine desenate, cîine la bariera 4 km Deleni haine nu pe deplin cernite, Ideciu de Jos, să merg încet, cu bățul la biserică, s-a ridicat bariera după ultimul vagon, iepure de cîmp zvîcnituri pe urechile ridicate, apleacă-te, roade, cvadrimotorul în jeturi albe cu două pîlcuri de sate, iepure infiltrat în dispozitivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
erou într-un colț de țintirim lângă alți eroi căzuți pe câmpurile de luptă... Unii dintre noi, măi mărișori, înțelegeam că ai noștri s-au dus și nu vor mai veni, rămânând casele goale, iar mamele, soțiile, bunicile și surorile, cernite, nu conteneau să-și plângă și să-și pomenească feciorii că brazii, căzuți la datorie, pana hat departe, departe, prin stepele Calmuce, la porțile Stalingradului, la Sevastopol sau Kerci și mai tarziu chiar pe cestele înghețate ale Tatrei. Această eră
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
fiindcă a refuzat să curețe cartofi, la cazarmă, a-ncasat pedeapsa unei nopți de arest și a dormit pe carâmbul cizmelor, la arestul unității, alături de alt "dizident" ce nu-și lustruise ca lumea pușca. Criticul Z.S. ne apare, în oglinda cernită a unui necrolog, ca "rezistent" căruia i se interzisese semnătura. Lui, eternul subiect al ironiilor noastre, tocmai pentru că-i aflai semnătura în orice publicație deschideai, de la Oradea la Zimnicea! O doamnă, onorabilă altfel, m-a asigurat că "a fost și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]