428 matches
-
în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu, cu doamna Safta și, împreună cu ei domnița Ancuța și beizadelele Constantin și Radu. Ancuța, în iarnă, la lăsatul secului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot. Doamnă, țiganca mută pe care am plătit acum mult timp douăzeci și cinci de taleri poate să ne servească la masă? Marica doar încuviință din cap. Pe ușa pe care ieșise beizadea Constantin năvăliră Radu și prințesele cele mici urmate de cernitele doamne Stanca și Ilinca. Domnul se uită absent la copii, așa că Ștefan își luă răspunderea. — Dadă, se adresă el Stancăi, poruncește să fie hrăniți și culcați copiii; măria sa doamna nu are răgaz pentru asta. Vodă își aplecă înainte capul. Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Iași și o să ne aducă iar la domnie!” Brâncoveanu intuia perfect de ce zâmbește cuscrul său, așa că reluă: — Ne pare tot atât de rău că ne-a părăsit Scarlat ca și de moartea Mariei. Ilinca l-a plâns și încă mai umblă cernită. A fost bine îngrijit de doctorii noștri pe care-i plătim cu aur greu. L-am îngropat în pronaosul Mitropoliei din Târgoviște și fata noastră a dat danie să fie pomenit cu ctitorii. Am poruncit să-i sape piatră frumoasă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
țării, la leat 1655; și stricându-se crucea de lemn, s-au ridicat această piatră la Iulie 20, 1713.” Crucea e albă, albă și nouă, că ploaia și vântul n-au bătut-o decât o iarnă, iar doamna Stanca, neagră, cernită, că și-a păstrat văduvia ca maică-sa mare, doamna Stanca a lui Papa Brâncoveanu, s-a apropiat de ea și pentru o clipă și-a petrecut ca într-o mângâiere brațul pe după trunchiul ei, ca într-o împletire între
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamnei. Intrând în sala spațioasă cu ferestre largi, rămase puțin surprins de atmosfera care-l întâmpină. La masa joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aprinse roșu în obraji. Până să apară prințul Constantin, întrebând și dânsul de doamna, nici un fir de mătase nu mai nimeri urechile acelor, nici un bob de mărgăritar nu se nșiră pe ața de inișor răsucit. Când una din surorile sale cernite povesti cât de bolnavă este doamna, Ștefan se oferi să-și conducă fratele în mica odaie de dormit a mamei lor. Doamna Marica deschisese obloanele grele din lemn de stejar și acum lumina pătrundea în odaie. Mă simt mai bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aurii pornind din negrul pupilei pe care mai mult le ghicise, căci fata sfioasă nu căta spre el decât pe furiș, prin zbatere de gene. Doamna vorbea, Constantin mormăia aprobativ, intră și Radu în odaie. — De data asta nu umblăm cerniți decât nouă zile, ne iartă Stanca, hotărî doamna, vine Paștele și apoi nunta... Radule, să te gândești ce daruri îi faci miresei, să chemăm la curte giuvaergii, să alegem lucruri de preț... — Da, da, asta e... se pomeni Ștefan în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumină pe care-l arunca auriu soarele în apus, umbra lui se lungea neagră pe lespezile de piatră albă ici, colo cu înscrisuri de morminte pe ele. O închise grăbit și când se obișnui cu lumina puțină zări câteva femei cernite, îngenuncheate în pronaosul despărțit de naos prin câțiva stâlpi de lemn înnegrit în foc. Catapeteasma strălucea luminată de cele câteva raze de soare ce se furișau prin geamurile înguste ale turlei văruite. Biserica n-avea zugrăveală cu sfinți și îngeri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un kosmos. Ești filozof? Treci în toga ta crem, cu un dreptunghi azuriu pe cotor, unde îți este trecut numele și ce ai scris. Ești eseist? Locul tău e acolo, între Petros Haris și Camus, și trebuie să îmbraci straie cernite. Ești politolog, atomist, biolog cu ceva idei originale, sociolog, antropolog? La "Idei contemporane". Ai dreptul să-ți alegi culoarea, de la galben ca lămâia până la violet ca panseaua. Ești ceva nedefinit, romancier necunoscut sau prea cunoscut, pedagog? Volum separat, cu toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Liliana, cu privirea coborîtă spre mîinile retrase de pe trupul ei. Odată, schimbă ea tonul, cînd ne-am plimbat cu barca, mi-ai spus: Sigur că te doresc! Ești fină, frumoasă și inteligentă, dar toate astea stau sub vălul unui suflet cernit, parc-ai fi mereu în doliu, care nu-i decît atitudinea unei femei complexate, ba chiar refulate!" Ți-am spus eu astea?! tresare Mihai, înroșindu-se. Da, Mihai, tu! confirmă Liliana. Asta era după gluma cu filmul. Chiar dacă, pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-o să le faceți, ați protestat vehement... Mihai ocolește discuția. Acceptă fără entuziasm să vadă cum funcționează linia tehnologică echipată cu benzile fabricate de el. În vacarmul secției, parcă își mai revine. Deși pare bine dispus, sufletul lui e mereu cernit. Își dă seama că-i displace orașul. Iar dacă directorul nu-și va face timp înainte de prînz să poarte discuția pentru care a fost chemat, va trebui să rămînă pînă mîine, să ia avionul de dimineață spre București. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Grădina rămâne liniștită și pustie și prin ramuri mai adie câte o undă răzvrătită, iar un vânt puternic începe să adie înfiorând frunzele de pe ramuri. Ploile nebănuite vin pe neașteptate, chiar atunci când nici o bănuială nu se citește-n zări. Fâșiile cernite ale norilor, călători neobosiți ai văzduhului, cern necontenit lacrimile lor. Retras în împărăția norilor, ochiul diafan al soarelui aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
n-ați auzit cumva de mine. Metodiu trase aer mult în piept și începu: — Mărite vistiernice Ximachi! Dintre toate părțile trupului pe care Domnul Dumnezeu mi le-a îngăduit să le am, cel mai mult îmi blestem urechile. Aceste zgârciuri cernite ce de-atâtea ori le purtăm fără nici un folos! Căci iată, degeaba mă-nvrednicesc să le port, cum se cuvine, de o parte și de alta a capului, dacă în găoacea lor n-a intrat niciodată, cum cu rușine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu îngeri, dar gândurile sale îl mânau și către o altfel de poezie. Mereu ceva Nou. Viața satului. Nu de-acolo, plecase? Și altă corespondență : « Iubite prietene Societatea Română de Radiodifuziune Am primit cu dureroasă surprindere trista veste cu chenar cernit și te rog să crezi că sunt din tot sufletul - umilit de toate întâmplările din urmă - alături de tine. Fie ca sufletul bunei mame Zoe să te protejeze și să ne protejeze de acolo de sus și tu să găsești în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
În casa mortului, jelind oameni pe care nu-i văzuse niciodată. Bocetul ei era atât tulburător, Încât celelalte femei nu s-au putut abține să nu izbucnească și ele În plâns. Trezindu-se astfel Înconjurată de un furnicar de străini cerniți (până și maică-sa arăta ca o străină În momentul ălaă, Armanoush Tchakhmakhchian a urmărit vârtejul acela de femei Întorcându-se pe călcâie și plecând. Într-o armonie perfectă și cu mișcări neșovăielnice, oaspeții au schimbat locurile cu nou-veniții. Asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri, crugul pământului românesc a fost sfârtecat. Puterea celor veniți a preluat soarta meleagului basarabean stăpânind În jale și revoltă. Avuțiile localnicilor au fost adesea răpite, multe din obiceiurile
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Atari ipoteze, acceptabile la lumina unei zile buimace de atâtea culori și lumini, s-au topit o dată cu ultima piruetă solară. Când s-a lăsat Întunericul, totul a devenit elegiac. Din când În când, din beznă se auzea bocetul fatidic al cernitei cucuvele, care imită tusea spartă a unui bolnav. Sosise clipa când fiece călător cerne În minte vechi amintiri sau simte o nelămurită și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Anglada a existat o perioadă pe care o vom numi puerilă. Asupra campionului adult al drepturilor de autor și al artei pentru artă Își mai exercită și azi puterea neînfrântul magnet al jucăriilor. IV Pe 9 septembrie, două doamne cernite au intrat În celula 273. Prima era blondă, cu șolduri zdravene și buze groase; a doua, Îmbrăcată cu ceva mai multă discreție, era mică de stat, subțirică, avea piept de școlăriță și picioare scurte, dar grațioase. Don Isidro s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin telefon și prin e-mail-uri am rămas într-un permanent dialog în miez de iunie, la mănăstirea Techirghiol, la priveghiul părintelui Arsenie Papacioc, care îi fusese duhovnic. Sub un cer cu stele căzătoare, am privit-o cum trecea, smerită umbră cernită, de la un grup de enoriași și credincioși la altul, vorbindu-le în șoaptă, fie și numai pentru o clipă. Am înțeles atunci că și după plecarea de la Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Tomisului a rămas o prezență prețuită, stimată și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
s-o vadă, șoptindu-și ultimele lucruri știute despre ea sau căinându-i rudele, amintindu-și de fapte făcute împreună, tăcuți sau indiferenți. A văzut-o pe bătrâna doamnă Cecilia Beldiman, toată în negru, cu chipul stafidit acoperit de văluri cernite, văicărindu-se cu zgomot, ținută de brațe de nepoate. L-a văzut pe fiul doamnei Marga Pop, înalt și subțire, cu obrazul tras, nebărbierit, cu ochii adânciți, închis în el, tăcut, sprijinindu-și nu soția, ci cealaltă mătușă. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
intrument tzambalul! A desferecat totul în mine. Mi-a căzut încet blana, mi-au alunecat șalvarii, mi-au pocnit cupele bustierei, căci n-aveam pe mine decât costumul național de harem, și am dansat goală și desculță pe acea zăpadă cernită direct din rai... Da, draga mea Catherine, a fost o veritabilă răpire pe care, cu siguranță, el n-o va uita niciodată. Și nici eu. Am făcut o pneumonie soră cu moartea. Aproape șase săptămâni n-am mai fost bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ani. În timp ce îmi vorbea, îmi ținea mâinile strânse la sân și ardea ca un cărbune. Într-un târziu, a șoptit: --Dacă nu voi fi a ta, atunci nu mai are rost să trăiesc în lume. Doar la mănăstire, cu strai cernit. --Să nu faci asta! Dacă va fi nevoie, te voi răpi și vom pleca în lume!... --Îi ușor de spus, iubitule, dar greu de făcut. Nu vom avea tihnă fără binecuvântarea părintelui. Așa că e mai bine s-o așteptăm... Valul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Din comuna Hlipiceni au căzut în acest război un număr de 80 eroi și mulți răniți ca și o serie de săteni dați dispăruți, care nu se știe ce-i cu ei: căzuți prizonieri, dezertori, morți și neidentificați, iar baticurile cernite nu mai erau date jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Din comuna Hlipiceni au căzut în acest război un număr de 80 eroi și mulți răniți ca și o serie de săteni dați dispăruți, care nu se știe ce-i cu ei: căzuți prizonieri, dezertori, morți și neidentificați, iar baticurile cernite nu mai erau date jos de pe capul femeilor. Compania, ce a stat în comună, pentru paza depozitului de muniții, după evacuarea materialui din depozit (buncher), închide linia ferată și pleacă. Situația frontului este tot mai precară, ochii femeielor nu se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
eveniment zguduitor pe care l-am trăit, m-a marcat și mi-a relevat transparența, calea de acces către abisalul ființei, Moartea a fost singura care "mi-a dezlegat limba"... mai târziu însă, pe nesimțite, Moartea și-a dezbrăcat straiele cernite și mi s-a arătat în toată splendoarea goliciunii ei de tânără femeie, de vas sacru turnând în el ichor divin și l-am băut și el pe mine m-a băut și locul morții l-a luat iubirea: "Symposion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]