799 matches
-
nu cetea în înțelesul obicinuit al cuvântului, pentru ca să-i treacă timpul, ci studia spre a se dumiri. Nu e ramură de știință pentru care el n-avea, cum zicea, o particulară slăbiciune, și când se-nfigea odată în vreo chestiune, cetea un întreg șir de cărți privitoare la ea. (Cioabă: 2014, 307). [...] Astfel în vara anului 1883, în ajunul primei sale îmbolnăviri, odaia îi era plină de fițuici, pe care făcuse deprinderi de calcule diferențiale (ibidem, 308). Cititorii profesioniști sau amatori
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vioară în care sunt închise toate cântările, numai ele trebuiesc trezite de-o mână măiastră, și mâna ce te va trezi înăuntrul tău sunt eu (Eminescu: 2011, II, 46). (S6h) Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea mea, cetind-o în șir, rămâne neînțeleasă...dar orideunde-i începe, răsfoind tot la a șeptea filă, o limpezime dumnezeiască e în fiecare șir (Eminescu: 2011, II, 47). Oare nu despre intertextualitate despre diferența dintre lectura lineară și cea tabulară poate fi vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și îl scapă de moarte pe stăpân. Dan nu poate interveni în cartea lui Zoroastru. Anularea cronologiei (sustragere profanului) este posibilă prin rostirea unei formule. Formula este Intertextul. Nu orice pagină din Textul Infinit intră în blocul temporal. "Cartea mea, cetind-o în șir, rămâne ne-nțeleasă" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 47), altfel spus, lecturii lineare i se dezvăluie prea puțin din înțelesul marelui tom. Lectura tabulară și jocul intertextual au ceva din "tot a șaptea filă" de natură magică. Traseele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cărei soluție nu va mai fi nașterea miraculoasă a moștenitorului sau uciderea zmeului, ci oferta sapiențială cartea/ scrierea, precum în splendidul fragment din predoslovia la Carte românească de învățătură, 1646, purtând titlul Toți ceia ce sâmt creștini pravoslavnici, cine va ceti ca să înțeleagă, si semnată Evstratie biv Logofet. Cităm întregul paragraf ce descrie "osârdia" căutărilor Domnitorului Vasile Lupu domn înțelept, bun observator, conștient de necesitatea absolută a învățăturii în țara sa -, tocmai pentru că este reprezentativ nu doar pentru realitățile și mentalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fiecare dată metafora cu dublă funcție, de sens contrar, concepe cartea ca pe un farmakon ce, simultan, vindecă și pedepsește, întărește în credință și veștejește păcatul. "Derept aciasta rog pre dumnévoastrî pentru liubovul priimiți aciasta carte spăsitoare de suflet, și cetiți cu dédins cu socotințî, și cu semuiria sufletéscî", cheamă Năsturel, în final, la lectura discernătoare, empatică și hermeneutică. Pentru că, "izvor înțelesului sufletesc", ori "ascunsă vistieriia a toate bunîtățile", unde se pătrunde cu cheia înțelesului, "oglindî văzâtoare pre Dumnezeu, luminî nestinsî
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Arcadie, fiindcă părinții Iachint și Ermolae, care au venit mai înainte s-or fi cam îndestulat... Cei doi ieromonahi vrură să se dezvinovățească, dar arhimandritul le închise gura cu un gest autoritar. Fiule Chiril, zise el, tot monahul carele a cetit Viețile Sfinților știe că Satana îndeamnă pe călugăr să facă rău, ca și când l-ar îndemna să facă bine. A pândit o clipă potrivită și ți-a pus în minte, ca și cum te-ar fi povățuit la un lucru cuviincios, să umpli
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lauda și neobositul montanist D. comis Mihalik de Hodocin, care cel dintâi ne-au dat o descriere lămuritoare despre avuțiile cuprinse în măruntaiele munților noștri, îndemnăm pe toți acei dd. cititori ce se ocupă de industria și comerțul să-l cetească cu atenție mare, după care, pătrunzându-se de bogăția țărei noastre, să înceapă a gândi că au sosit timpul acel favorabil spre a se exploata munții noștri, din care vor eși comori pentru acei ce vor îmbrățișa cu seriozitate exploatarea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
secolului XXI. Ne-am fi putut aștepta ca industria mediatică să inventeze noi plăceri, să stimuleze noi părți ale psihicului nostru. Mass-media fac apel cel mai adesea la un vechi fond de mecanisme psihologice și de instincte umane. De exemplu, cetim presa people (și o disprețuim) pentru că creierul nostru simte o nevoie viscerală de a împânzi zvonurile, de a povesti întâmplări fără prea mare interes unui anumit număr de persoane. De ce? Ei bine, psihologii ne explică că odinioară erau modalitatea prin
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
se datorează și unor experiențe ce i-au traumatizat brutal adolescența și tinerețea aceste oaze ale nemăsuratului orgoliu; una din ele a fost o primă întîlnire cu I. L. Caragiale dramaturgul avea 42 de ani, Iorga doar 23: "...am îndrăznit să cetesc dintr-un cutezător manuscris de roman prin care încercam, în anumite seri la Paris, să schițez viața botoșăneană a copilăriei mele cu unele tipuri ce-mi rămăseseră în minte. Da, un roman, un roman contemporan de vreo 200 de pagini
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
consta în studierea acestora separat. Se introduce metoda inductivă, care evita o ambiguizare și o pierdere reală de timp. În 1871, împreună cu C. Grigorescu, Gh. Ienăchescu și V. Răceanu, Creangă a tipărit un al doilea manual, Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primarie cu litere, slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instructive. Cartea era complexă, cu noțiuni din diverse sfere ale socialului, casă, școală, științe naturale, istorie, anatomie, igienă, dorindu se o formare totală a școlarilor și sădirea în
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
21 22 : „le dai paiăle” a încuraja pe cineva, a susține acțiunile lui chiar și atunci când alte persoane se împotrivesc; 69 r. 37 38 : „Dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă, și dacă-i popă, să cetească...” predestinarea unor acțiuni pentru anumite ființe, potrivit statutului lor; firescul inocenței la vârste mici; p. 175, r. 30 33 : „am șterpelit-o de acasă numai cu beșica cea de porc, nu cumva să-mi ieie tata ciubotele și să rămân
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
1870. La 20 octombrie se transferă la Școala primară sucursală nr. 1 (suburbia Sărărie), în locul lui G. Ienăchescu, care, prin „consimțământ”, trece la Școala primară de la „Trei Ierarhi”. 1871. Împreună cu C. Grigorescu și V. Răceanu scoate Învățătorul copiilor. Carte de cetit în clasele primare de ambele sexe, cu litere. slove și buchi, cuprinzând învățături morale și instrucțiune. În toamnă este, însă, „oprit din lucrarea diaconiei” pentru „relele purtări”, între care : „mergerea la teatru probează o văzută desconsiderare a instituțiilor și al
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și pentru cartea tipărită se dovedește, din nou, tiranică și exclusivistă, pentru că-și are rădăcinile înfipte adânc, în chiar miezul personalității criticului (edificate, repet, pe fondul lipsei de energie vitală): "Stau o clipă. Am o temere. M-aș întoarce... Am cetit atâtea asupra acestei Cine; în jurul ei stau atârnate atâtea ghirlănzi de laude seculare; peste dânsa s-a revărsat atâta entuziasm, încât o văd ca într-o aureolă. Pulberea de aur a timpului a încărcat-o de glorie și de poezie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
salutară, și care e permisă în literatură. În aceeași chestie confruntă cazul Maeterlinck. Decât genul Feydeau, mai bine genul Ibsen. Așa cred. Dealtminteri, influența aceasta a fost involuntară. Piesa în prima ei redacție a fost scrisă acum 6 ani, când cetisem complet în nemțește pe Ibsen, îi tradusesem o piesă (Baumaisster Solness) și nu vedeam mai departe decât Ibsen. Teatrul lui mă învăluia; piesa însă a ieșit de la sine, fără a mă fi raportat la vreo dramă anume a lui Ibsen
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de afecțiune, incompatibile cu indiferența superioară a intelectualului retras în sine. Merită reținut portretul acestui candidat etern la încornorare, admirat și disprețuit de femeie în egală măsură: "El n-avea nicio voință. El nu știa decât să se ocupe, să cetească, să lucreze. Ziua și-o petrecea în bibliotecă, noptea sta până târziu scriind. Tot ce era viață, tot ce era omenesc îi era indiferent. Deși era bun, afecțiunea lui nu lua o formă. Din acest punct îi eram cu toții indiferenți
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
toți, și vânzătorii, și vânduții, că nu suntem noi în stare să judecăm cine și de ce a făcut ce a făcut. Îl auzi pe taica oftând. — Eh, vezi neică Mihai, eu mă cam îndoiesc că ar fi așa. Nu am cetit prea multe cărți și nu știu să teologhisesc, dar ce spui domnia ta acum noi am mai auzit încă de pe când eram mare logofăt în vremea lui Io Șerban Vodă. Te întorseseși din hagialâc cu maica și cu doamna Ilinca, pomenite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lor și se așeza în foișor cu Alexăndria sau cu snoavele despre Chir, nepotul împăratului Midiilor. Citea, citea, silabisind cu glas tare și râdea, râdea în hohote. Odată, apropiindu-se jupâneasa Stanca, soru mea, a întrebat-o: „Cumnată Bălașa, de ce cetești cu glas tare?” Atunci a întors capul mirată, s-a îmbujorat, a căutat ceva în buzunarele hainei de serasir și a scos două păpușele cu capetele de porțelan italienesc, a dus degetul arătător spre buze și a șoptit: „Ca să asculte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu masa pusă. — Ei, da, acum îmi aduc bine aminte, zise spătarul Mihai. — După-amiază ne-am dus să vedem biserica. În pronaos în dreapta, pe stâlpul de la intrare, era zugrăvită povestea neamului lui Adam și a inorogului. Pe vremea aceea nu cetisem încă istoria lui Varlaam și Ioasaf și a trebuit sfinția sa să ne-o lămurească: „Inorogul este moartea, care gonește să ajungă pe neamul lui Adam. Iară prăpastia este lumea aceasta, plină de cursele morții. Copacul, uitați-vă cum îl rod
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau dacă n-o va spune, Pădurile și luna vor face-o de minune. Ba ele vor întrece de-apururi pe-autori Ce-au spus aceste lucruri de zeci de mii de ori. O capete pripite, în colbul trist al școlii, Cetiți în foliante ce roase sunt de molii Și viața, frumuseța, al patimei nesaț Nu din viața însăși - din cărți le învățați. În capetele voastre, de semne multe sume, Din mii de mii de vorbe consist-a voastră lume. Ca o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Junimii - Vasile Pogor, Titu Maiorescu și ceilalți junimiști... Când s-a oprit din vorbit, nu m-am putut împotrivi curiozității și l-am întrebat: Și care era pățania popii de la Neamț? Păi... „Era în noaptea Sfântului Toma. Popa de la Neamț cetea la o lumânărică din biserică, din viața sfinților patriarhali, având pe dascăl lângă el. Când popa, în glasul lui nazal dar creștinesc, ajunse la pasagiul <Avraaam care a născut pe Iaaacooov, carele a născut pe Isaaac...> deodată lumânărica se stinsese
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
metri pătrați de teren în jur. Și acum să citim ce scrie pe aceste plăci de marmură ce se află de ambele părți ale intrării. Sub numele eroilor căzuți în războiul din 1877 sunt săpate cuvintele: „Numele lor să fie cetit cu respect de către școlari și considerați ca apărători și salvatori ai României. Să fie în veci pomeniți”. Ieșeanul rămâne cu gândul dus departe. Îmi închipui ecoul produs în sufletul lui de cuvintele citite... Pentru a masca această stare, a întrebat
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
întregime, răspândind jur mister și respect nemărginit. În unele variante cosmogonice populare, cartea constituia esența Creației. Dumnezeu însuși a consultat-o atunci când a creat lumea: "Într-o chilie De tămâie, Cu ușă de alămâie, Îmi ședea Și-mi socotea Și cetea Vanghelia: Cum să facă munți înalți Munți înalți și văi adânci"298. Mentalul popular tradițional conferă cărții statutul de principiu prim al tuturor lucrurilor. Astfel se justifică o serie de înțelesuri actuale ale cărții, fapt ce trimite la natura sa
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
divinatorii la începutul secolului trecut. "Sunt încă oameni care duc oamenii pătimași de cutare boală ori necaz spre a le da în pravilă și preotul le deschidea o carte bisericească, de obicei Evanghelia, așa, la întâmplare, și unde se deschidea cetește și se leagă de cutare cuvânt care i se pare nimerit și-l potrivește spuind omului pricina boalei, sfârșitul ce-l așteaptă și câte sărindare să deie și la câți preoți: un fel de oracol! Obișnuit, căutatul în pravilă se
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ieșea în mijlocul bisericii și punea în psaltire la caftizma (catisma n.n.) a 16-a, cheia bisericii, o cheie mare de un kilogram, o lega bine cu o cordică ca să nu cadă și apoi el lua în mâini altă psaltire de cetea această caftizmă. Cheia o țineau suspendată și fix de o parte și de alta dascălii cu degetul arătător. Și când totul era gata, păgubașul făcea trei mătănii și sărutând cartea cu cheia zicea: pun cheia pe... Și preotul începea a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
această caftizmă. Cheia o țineau suspendată și fix de o parte și de alta dascălii cu degetul arătător. Și când totul era gata, păgubașul făcea trei mătănii și sărutând cartea cu cheia zicea: pun cheia pe... Și preotul începea a ceti. De se întâmpla ca cel pe care se punea cheia să fie vinovatul, cheia se învârtea de da să cadă jos. De nu era acela vinovatul, cheia nu se învârtea. Însă în cele trei rânduri cînd am văzut acest lucru
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]