376 matches
-
practicanți ai religiilor amerindiene, iar 0,806% au declarat altă religie. De asemenea, 7,354% din brazilieni s-au declarat ca fiind agnostici, atei sau fără credință. Primul post de televiziune din Brazilia a fost TV Tupi, fondat de către Assis Chateaubriand la data de 18 septembrie 1950. De atunci, numărul posturilor de televiziune a cunoscut o creștere vertiginoasă, înființându-se mari rețele, cum ar fi Rede Globo, Rede Record sau SBT. Astăzi, televiziunea reprezintă un factor important în cultura populară modernă
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
a fost cultul sensibilității, care a fost asociat regimului monarhic și Revoluția Franceză a fost mai mult o sursă de inspirație pentru scriitori străini decât o experiență la prima mână a scriitorilor francezi. Prima figură proeminentă a fost [[François-René de Chateaubriand]], un mic aristocrat care a rămas un regalist pe parcursul Revoluției și s-a întors în Franța din exilul din Anglia și America pe vremea lui Napoleon cu al cărui regim a avut o relație incomodă. Scrierile sale, scrise toate în
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Atracția principala va fi pentru epoca medievală, cea mai potrivită pentru a răspunde sensibilității romantice, termenul de "romance" fiind o narațiune eroică, în proză sau în versuri. În Franța se remarcă revenirea interesului pentru Evul Mediu. În 1802, François-René de Chateaubriand a publicat "Geniul Creștinismului," apologie a credinței creștine, care va contribui la renașterea creștinismului în Franța după căderea imperiului. Una dintre ipostazele revalorizării Evului mediu a fost preferința pentru arhitectură gotică și nostalgia după ruinele medievale. Goticul a fost considerat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
la un colectivism egalitar și sângeros, manifestat sub revoluția franceză și, prin extensiune și de revoluțiile comuniste. Soluția pe care o preconizează Fărcășanu este ceea ce el numește "monarhia socială". Ca epigraf al lucrării, Fărcășanu și-a ales un citat din Chateaubriand ""La monarchie n’est pas une religion. C’est un forme politique préférable en ce moment à toute autre, parce qu'elle fait mieux entrer l’ordre dans la liberté.""<br>""Monarhia nu este o religie. Este o formă politică
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
1918, în timp ce era pe front. După război s-a întors la Viena pentru a-și continua studiile (1919-1920) și, imediat, s-a transferat la Paris (1920-1922), unde și-a pregătit teza de doctorat intitulată: "Influența liturgiei asupra scriitorilor francezi, de la Chateaubriand până astăzi", cu care la Universitatea din Zagreb obține titlul de doctor în filozofie. Pentru restul scurtei sale vieți a fost profesor de limbă și literatură franceză la gimnaziul arhiepiscopal din Zagreb, îndeplinindu-și cu o dăruire exemplară misiunea sa
Ivan Merz () [Corola-website/Science/312392_a_313721]
-
Vila Real din Trás-os-Montes, unde a iubit prima oara o taranca din regiune. Contactul cu literaturile moderne se face oarecum la întâmplare. El are o predilecție pentru lecturile românești: îi citește superficial pe Eugène Sue și Arlincourt, ca și pe Chateaubriand sau pe Balzac. Cam pe la vârsta de 20 de ani sosește în Porto și se face cunoscut prin aventurile sale galante în mediul boem ce frecvență "Café Guichard" și curta actrițele. Face o pasiune pentru o doamnă cultivata, căsătorită cu
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
Ludovic al XVIII-lea la Gand, unde acesta era refugiat. Anecdota îl arată spunând ofițerului stânjenit că trebuie să-l aresteze:iar Vaublanc îl conduce prin ieșirea anexă înainte de a fugi călare. La sosirea la Gand, i se alătură lui Chateaubriand care îl citează în "Mémoires d’outre-tombe"Îi remite regelui, prin intermediul contelui de Artois, mai multe memorii asupra stării țării și îi prezice că el (Regele) Sub cea de-a doua Restaurație, pentru a-i mulțumi de ralierea din timpul
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
de Lévis, iar pe Charles-Guillaume Étienne cu contele Choiseul-Gouffier, academicieni considerați de o valoare literară puțin semnificativă. De aici i se trage porecla de «Maupeou al literaturii». Tot din această inspirație de epurare, propune crearea unui Minister al Artelor pentru Chateaubriand, propunere refuzată de "ducele de Richelieu". La 6 aprilie 1816, este ales membru liber al "Academiei de Arte" de unde, prin uneltiri, l-a înlăturat pe pictorul David. În calitate de ministru de interne, trebuie să prezinte o nouă lege electorală. Vaublanc o
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
A fost un apropiat al țarului Rusiei, Alexandru I, cu ajutorul căruia a alungat trupele străine. În timp ce regele a păstrat statutul liberal, Carol, Contele d'Artois a patronat membri ultra-regaliști din parlament, cum ar fi Jules de Polignac , scriitorul François-René de Chateaubriand și Jean-Baptiste de Villèle . În mai multe rânduri, Contele și-a exprimat dezaprobarea privind numirea unor miniștri liberali de către fratele său și a amenințat că va părăsi țara. Regele se temea că tendințele ultra-regaliste ale fratelui său îi vor trimite
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
mai aproape de cel al lui Leo Tolstoi și Ivan Turgenev, „deși nu are puterea sau abilitățile niciunuia dintre ei.” Și pentru Călinescu și Vianu, Sadoveanu este un creator cu înclinații romantice vădite, care amintesc de cele ale lui François-René de Chateaubriand. Spre deosebire de Lovinescu, Vianu considera aceste înclinații ca neavând un efect negativ pentru arta lui Sadoveanu. Văzută de criticul literal Ioan Stanomir ca marcată de „volubilitate”, și astfel contrastând cu natura sa cunoscută de taciturn și de aparentă amărăciune, forma limbii
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
ardentă pentru Grecia, dar fără a renunța la afirmațiile din roman. Acuzațiile de piraterie contestate vehement își au originea în documentele consultate de Verne, "L’Univers pittoresque" de Didot și "Le Tour du monde" de Henry Belle. De remarcat că Chateaubriand, un mare admirator al Greciei, scrisese deja în introducerea la a sa "Călătorie de la Paris la Ierusalim": "„Am avut neplăcerea să constat că manioții sunt o adunătură de tâlhari, sclavi la origine, care nu mai sunt descendenți ai anticilor spartani
Arhipelagul în flăcări () [Corola-website/Science/321312_a_322641]
-
servit prima dată în 1837. El este o variantă de sos olandez, pe baza unei emulsii de unt și gălbenuș de ou, completat cu verdețuri asortate. Se potrivește la pește fript, carne friptă la grătar ori în tigaie (de exemplu chateaubriand), dar și la rasol de pește sau sparanghel. Acest sos nu provine, cum s-ar putea crede din cauza numelui, din regiune franceză Béarn din sud-vestul Franței în zona munților Pirinei, ci a fost creat prin întâmplare în ziua de 24
Sos bearnez () [Corola-website/Science/317486_a_318815]
-
sărăcirea acestor zone și depopularea lor. Atena devenise doar un sat mai mare, în care țăranii greci erau extrem de săraci și izolați. Aceștia nu aveau acces în apropierea Acropolelui, unde cei mai mulți turci bogați își construiseră casele. Diplomatul francez François-René de Chateaubriand nota după vizita sa în Sounion din 1806 faptul că fusese înconjurat de „morminte, tăcere, dezastru, moarte și câțiva marinari greci adormiți fără grijă pe ruinele Greciei”. Numărul grecilor din câmpie a crescut după reîntoarcerea elenilor din regiunile muntoase în timpul
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de Bourbon după 1815. Filoelenii aveau comitete puternice atât la Londra, cât și la Paris, care erau sprijinite de personalități influente, așa cum a fost George Gordon Byron (care avea să moară pentru cauza elenă în 1824) în Anglia, François-René de Chateaubriand și Victor Hugo în Franța. Comitetele filoelene au strâns sume mari de bani pentru revoluționarii greci, au sprijinit revoluția în presă și au recrutat și echipat sute de voluntari care să lupte împotriva otomanilor. Presiunea opiniei publice s-a intensificat
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
regelui mort Contele de Artois (viitorul Carol al X-lea al Franței), corpul de armată includea mulți tineri aristocrați care în cele din urmă au devenit lideri în timpul restaurației Bourbon. Grupul includea pe Ducele de Richelieu, Ducele de Blacas și Chateaubriand. Armata a fost dizolvată în 1801 iar prințul și-a petrecut exilul în Anglia unde a trăit cu cea de-a doua soție, Maria-Caterina di Brignole-Sale cu care s-a căsătorit în 1798. Ea a murit în 1813. După înfrângerea
Louis Joseph, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322768_a_324097]
-
de manuscris. În 1939 apare, în schimb, „"Siena, vechea cetate a Fecioarei"” și „"Florile Paștilor"”, o dramă cu trei acte și prolog. Prin pasiunea sa vis-a-vis de literatura franceză și italiană, Dem Iliescu a tradus din opera lui François-René de Chateaubriand, fiind preocupat îndeosebi de latura educativă.
Dem Iliescu () [Corola-website/Science/329530_a_330859]
-
Chateaubriand-ul este un mușchi de vită la grătar și o friptură istorică foarte celebră. El a fost preparat în urmă cu 200 de ani de un bucătar renumit în acele timpuri, pentru stăpânul său, vicontele François-René de Chateaubriand. De numele
Friptură de mușchi (Chateaubriand) () [Corola-website/Science/334321_a_335650]
-
Chateaubriand-ul este un mușchi de vită la grătar și o friptură istorică foarte celebră. El a fost preparat în urmă cu 200 de ani de un bucătar renumit în acele timpuri, pentru stăpânul său, vicontele François-René de Chateaubriand. De numele lui François-René, viconte de Chateaubriand (1768-1848), se leagă nu numai curentul romantic din literatura franceză, funcția de ambasador al lui Napoleon Bonaparte la Londra sau un interviu cu George Washington, ci și, cum scrie „Larousse Gastronomique”, preferata sa
Friptură de mușchi (Chateaubriand) () [Corola-website/Science/334321_a_335650]
-
de vită la grătar și o friptură istorică foarte celebră. El a fost preparat în urmă cu 200 de ani de un bucătar renumit în acele timpuri, pentru stăpânul său, vicontele François-René de Chateaubriand. De numele lui François-René, viconte de Chateaubriand (1768-1848), se leagă nu numai curentul romantic din literatura franceză, funcția de ambasador al lui Napoleon Bonaparte la Londra sau un interviu cu George Washington, ci și, cum scrie „Larousse Gastronomique”, preferata sa friptură de mușchi, denumită după el „Chateaubriand
Friptură de mușchi (Chateaubriand) () [Corola-website/Science/334321_a_335650]
-
Chateaubriand (1768-1848), se leagă nu numai curentul romantic din literatura franceză, funcția de ambasador al lui Napoleon Bonaparte la Londra sau un interviu cu George Washington, ci și, cum scrie „Larousse Gastronomique”, preferata sa friptură de mușchi, denumită după el „Chateaubriand”. Ea a fost inventată de către bucătarul personal al acestuia, respectabilul Montmirail. Originar, maestrul a servit-o cu un sos redus de vin alb cu unt, șalote caramelizate, tarhon și suc de lămâie. Bucata de mușchi de 400-600 de grame (din
Friptură de mușchi (Chateaubriand) () [Corola-website/Science/334321_a_335650]
-
la masă carnea este tăiată felii, nu direct în vertical, ci un pic pieziș spre fibră. Apoi fiecare oaspete poate să-și condimenteze porția sa cu sare (cel mai bine: fleur de sel) și piper negru, proaspăt din moară. Friptura Chateaubriand este de asemenea mereu însoțită de legume asortate precum o specialitate de cartofi: Există garnituri de cartofi clasice: Din păcate, multe restaurante oferă pommes frites, adesea oară din marfă congelată. Marele Auguste Escoffier a menționat, că toate sosurile pentru carne
Friptură de mușchi (Chateaubriand) () [Corola-website/Science/334321_a_335650]
-
1871 de o antologie de poezii ce avea să fie tipărită sub numele "Nağme-i Seher", urmată la rându-i de un alt volum de poezii intitulat "Yâdigâr-ı Șebâb" în anul 1873. În anul 1872, traduce "Atala", un roman al lui Chateaubriand, asupra căruia intervine și îl transformă în piesă de teatru. Scrie apoi piesa "Vuslat" în 1874 și în același an traduce opera "Mes Prisons" a lui Silvio Pellico. Toate aceste publicații îi aduc faima binemeritată, devenind apoi profesor la Facultatea
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
îi ofere o imagine nouă. A fost influențat de scriitori străini care au avut un rol important în formarea lui artistică. Dintre aceștia îi putem enumera pe Nicolas Boileau (1636-1711), Emile Lefranc, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo sau François-René de Chateaubriand. Recaizade Mahmut Ekrem se stinge din viață în zorii zilei de 31 ianuarie 1914 și este înmormântat lângă fiul său Nijad în cimitirul "Küçüksu".
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
istorie" al lui Honoré de Balzac (Iași, 1852) a fost tipărită cu alfabet chirilic de tranziție și este prima traducere integrală în limba română a unui roman balzacian. Versuri proprii și traduceri din Jean-Jacques Ampère, Jean-Jacques Barthélemy, Bernardin de Saint-Pierre, Chateaubriand, Victor Hugo, Jules Janin, Joseph de Maistre, Jean-Baptiste Massillon și Joseph-François Michaud, semnate C.G., au apărut în "Calendar pe anul 1853", ca și în cel pe 1854. Iubitor de cultură, el a fost redactor responsabil la "Nepărtinitorul", jurnal politic, literar
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
a fost martoră bătăliei de la Ajnadayn în care oștile arabe musulmane i-au învins pe bizantini, după care au supus centrul Palestinei și au ajuns la porțile Ierusalimului. Ele au cucerit Ierusalimul în 638. La 12 octombrie 1806 scriitorul francez Chateaubriand l-a întâlnit în zonă pe șeful tribului de beduini Abu Gosh, care controla drumul spre Ierusalim. În zilele Războiul arabo-israelian din 1948-1949, cunoscut ca Războiul de Independență al Israelului, valea a fost parcursă de „convoiul celor 35” soldați israelieni
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]