KorAP: Find »[drukola/base=chelneriță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...27 >

658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

Așa trebuie. Pot s-o iau din nou de la capăt, dacă el... Tonul ei era optimist, la pândă. Chelnerița veni să le ia comanda. Scrutând sala cu o privire vinovată, Karin comandă o pizza Supreme. Weber alese la întâmplare. Când chelnerița se îndepărtă, Karin îl privi în ochi. — Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Poftim? Ce-am făcut? Ea clătină din cap. — Credeam că o persoană realizată ca dumneavoastră... Weber rânji, dezorientat. — Chiar n-am nici o idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Un hotot de râs gâlgâi din stomacul lui încordat, învăluindu-l. Își luă mâinile care tastau și le cuprinse una într-alta. Diagnosticul îi sărea în ochi. El, ultimul om de știință care intrase on-line, suferea de sevraj la e-mail. Chelnerița apăru lângă masă, îmbrăcată ca într-un film: jumătate infirmieră, jumătate polițistă de parcare. Era de vârsta lui, fără doar și poate: cu treizeci de ani prea mult ca să servească la mese. Rânji la ea, un idiot grațiat. Chelnerița clătină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
e-mail. Chelnerița apăru lângă masă, îmbrăcată ca într-un film: jumătate infirmieră, jumătate polițistă de parcare. Era de vârsta lui, fără doar și poate: cu treizeci de ani prea mult ca să servească la mese. Rânji la ea, un idiot grațiat. Chelnerița clătină din cap. Nu cumva ai nevoie de permis ca să fii așa de fericit înainte să-ți bei cafeaua? Ridică două cafetiere Pyrex. El arătă spre cea care nu era portocalie. Uitase cum erau cei din Midwest. Nu-i mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
spună. Dacă s-ar fi întâmplat ceva rău, i-ar fi spus-o ieri-seară. În plus, dacă-l prindea că folosește mobilul într-un loc public ca să-și potolească o stare de nervozitate, n-avea să-l mai slăbească niciodată. Chelnerița îi aduse ouăle cu cârnați. —Ai spus că vrei pâine albă, nu-i așa, dragă? Weber dădu din cap. Din câte ținea minte, nu fusese deloc vorba de pâine. Îi turnă cafea proaspătă și se întoarse spre masa fermierilor. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-meu. În mintea lui se produse un declic. Simți fiorul dezgropării unui lucru prea mic ca să merite reținut. Nepoata dumitale... e cumva slăbuță, cu tenul alb? Cu părul lung și drept, până mai jos de umeri? Își croșetează singură hainele? Chelnerița își împinse un șold înainte și-și înclină capul. —Ei, știu sigur că până acum nu te-a cunoscut. Mâinile lui desenară spirale pe lângă urechi. —Puteri paranormale. —Bi-ne, spuse ea. Pe mine m-ai convins. O să mă duc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mâna. — Cred că sunt în inferioritate numerică aici. —E un oraș mic pentru dumneata, așa-i? Toată lumea-i rudă cu cineva. Să-ți iau farfuria, puiule? Sau mai ai treabă cu ea? Nu, nu. Mi-am terminat deja treburile. Imediat ce chelnerița se îndepărtă, fu năpădit iar de spaimă. După o asemenea noapte, cafeaua era o greșeală. Nu mai obișnuia să bea cafea cu cofeină. Sylvie îl făcuse abstinent timp de aproape doi ani. Și cârnații la fel - o eroare grosolană de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fermierii făceau schimb de glume despre agenții agricoli guvernamentali. Weber asculta fără să înțeleagă. — Deci, zice primul gagiu, gândacul ăsta nu scuipă ce-a mestecat, ca ălălalt. Nu, zice al doilea gagiu. Asta e o călugăriță care nu face compost. Chelnerița lui își făcu din nou apariția. — Te mai servesc cu ceva, dragă? — Doar nota, mulțumesc. Oh... și pot să vă întreb ceva? Avea din nou o vagă senzație de greață. Fără importanță. Ziceați că aici toată lumea e rudă cu toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Tu ești femeia. —A fost ideea mea. Corect. Mark se jucă cu pipernița, chibzuind. Vrei să-mi plătești mie cina? Nu pricep. Vocea lui căuta un ton glumeț. Asta e un fel de întâlnire? O, nu. Stai așa. Uitasem. Incest. Chelnerița veni și luă cartea de credit a lui Karin. În curând avea să fie goală și va trebui să-și facă alta. Peste încă cinci luni, asigurarea de viață a mamei ei, banii în care Karin nu voise să intre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pregăti pentru ce era mai rău și așteptă. — Opt dolari înseamnă o mulțime de bani pentru Adăpostul cocorilor. Cu mai multe donații și o bună administrare, puteau cumpăra și scoate din circulație un centimetru pătrat de teren agricol de periferie. Chelnerița veni să le spună care erau specialitățile casei. Lista cu pești, carne și păsări măcelărite îl îngrozi pe Daniel. Vinetele astea „chinezești“, o întrebă el pe femeia nevinovată. Știi cumva să-mi spui pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să le spună care erau specialitățile casei. Lista cu pești, carne și păsări măcelărite îl îngrozi pe Daniel. Vinetele astea „chinezești“, o întrebă el pe femeia nevinovată. Știi cumva să-mi spui pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl asigură chelnerița, așa cum scria și în meniu. Dar vinetele sunt prăjite în unt? Se folosește grăsime lactată la preparare? —Să întreb? spuse chelnerița cu voce plângăreață. —Se poate să-mi aduci doar o farfurie cu legume tăiate? Morcovi și castraveți cruzi? Așa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
o întrebă el pe femeia nevinovată. Știi cumva să-mi spui pe loc cum sunt pregătite? —Vegetarian, îl asigură chelnerița, așa cum scria și în meniu. Dar vinetele sunt prăjite în unt? Se folosește grăsime lactată la preparare? —Să întreb? spuse chelnerița cu voce plângăreață. —Se poate să-mi aduci doar o farfurie cu legume tăiate? Morcovi și castraveți cruzi? Așa ceva? Fusese o nebunie din partea lui Karin să propună ieșirea și din partea lui s-o accepte. Carnea de vită cu broccoli suna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
din partea lui Karin să propună ieșirea și din partea lui s-o accepte. Carnea de vită cu broccoli suna minunat, o cură pentru anemia ei provocată de alimentele integrale. Săptămânile de trai alături de Daniel o sleiseră. Se uită la el, cu chelnerița suspendată deasupra lor. Avea fața placidă, de parcă s-ar fi aflat pe o rampă unde-l aștepta pistolul cu electroșocuri. Ea comandă tofu și fasole. Uitase cum se purta el în locurile astea, locuri de care restul omenirii civilizate era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
lor. Avea fața placidă, de parcă s-ar fi aflat pe o rampă unde-l aștepta pistolul cu electroșocuri. Ea comandă tofu și fasole. Uitase cum se purta el în locurile astea, locuri de care restul omenirii civilizate era dependentă. Când chelnerița îi aduse castraveții tăiați felii, începu să-i plimbe prin toată farfuria cu lingurița, jucându-se cu ei. Pare imposibil să sufere de ambele boli deodată, spuse ea. Vreau să spun, Capgras ține de subidentificare. Fregoli pare exact opusul. —K.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se schimbă. Daniel se schimbase; la fel și prietenii lui Mark. Ea însăși se transformase, mai mult decât oricare dintre ei. Daniel își studia buricele degetelor. Sunt și dezavantaje dacă iei legătura cu el? În afară de o nouă umilință și dezamăgire? Chelnerița veni să-i întrebe cum se simțeau. —Minunat, spuse Daniel, zâmbind. A fost cumva colegă de școală cu noi? întrebă Karin, după ce chelnerița plecă. Daniel rânji din colțul gurii. — E cu un deceniu mai tânără ca noi. Nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
studia buricele degetelor. Sunt și dezavantaje dacă iei legătura cu el? În afară de o nouă umilință și dezamăgire? Chelnerița veni să-i întrebe cum se simțeau. —Minunat, spuse Daniel, zâmbind. A fost cumva colegă de școală cu noi? întrebă Karin, după ce chelnerița plecă. Daniel rânji din colțul gurii. — E cu un deceniu mai tânără ca noi. Nu se poate! Așa crezi? Mâncară în tăcere. În cele din urmă, spuse: —Daniel, din cauza mea el e mai rău. Daniel obiectă cu noblețe; asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mai bun pământ neexploatat de lângă Kearney. Numele orașului lui Mark o smulse din reverie. —Ca de obicei, păsările suferă, afirmă solemn Daniel. În mitologie, păsările și-o iau tot timpul pe coajă de la zei. De ce-ar fi altfel acum? Chelnerița apăru, prea devreme. Cum merge treaba aici? Totul e perfect, intonă Karin. Cum sunt legumele? îl iscodi chelnerița pe Daniel. —Excelente, răspunse el. Proaspete. Sunteți sigur că nu vreți să vă aduc și altceva? Ceva puțin mai...? Daniel zâmbi. —Mersi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
suferă, afirmă solemn Daniel. În mitologie, păsările și-o iau tot timpul pe coajă de la zei. De ce-ar fi altfel acum? Chelnerița apăru, prea devreme. Cum merge treaba aici? Totul e perfect, intonă Karin. Cum sunt legumele? îl iscodi chelnerița pe Daniel. —Excelente, răspunse el. Proaspete. Sunteți sigur că nu vreți să vă aduc și altceva? Ceva puțin mai...? Daniel zâmbi. —Mersi. Nu-i nevoie. O urmări cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le umple

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
e perfect, intonă Karin. Cum sunt legumele? îl iscodi chelnerița pe Daniel. —Excelente, răspunse el. Proaspete. Sunteți sigur că nu vreți să vă aduc și altceva? Ceva puțin mai...? Daniel zâmbi. —Mersi. Nu-i nevoie. O urmări cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le umple paharele cu apă, Daniel spuse scuze în loc de mulțumesc. Un mare zăgaz de umilință se rupse și șuvoaie străvechi se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se rupse și șuvoaie străvechi se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și clătină din cap, un model de inocență evazivă. Ea privea fix un punct nu prea îndepărtat, cu fața de aramă, în ton cu părul. —Ai prefera să fii în altă parte? El încercă să-și mențină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să se întoarcă și unde să fie totuși lângă fratele ei, fratele lângă care probabil că n-ar trebui să fie. Îmi pare rău, spuse ea. Cred că o iau razna. Nu-i nimic, spuse el. Nu contează. Totul conta. Chelnerița se întoarse, cu același zâmbet, dar prudentă. De-acum, toată lumea-i cunoștea. —Pot să vă iau asta sau mai aveți treabă...? Daniel își ridică farfuria pe jumătate goală, ferindu-și ochii de Meduză. Schimonoseala lui îi dădea dreptate ei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
târziu, am aflat că femeia nu mai avusese curaj să vină. Dar eu nu știam asta, așa că am rămas acolo, amețit, analizând fiecare femeie din local și zicându-mi: Mă rog, ar putea fi... Știi tu, șatenă, simetrie bilaterală... O chelneriță m-a întrebat dacă am nevoie de ajutor. I-am spus că sper să dau de o femeie care seamănă leit cu Leslie Caron. Ea m-a crezut un tânăr obraznic, cu simțul umorului. După zece ani, ne-am căsătorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
învârti multă vreme la nimereală, dădu peste restaurant. O rețea de care nu puteai scăpa - nu era orașul în care să te poți pierde. Aruncă o privire pe geam, gata să intre pe ușă și să pună la încercare memoria chelneriței. Karin Schluter stătea la o masă din colț, în fața unui bărbat care nu era în nici un caz Daniel Riegel. Bărbatul ăsta, care purta o cravată verde-albăstruie și un costum gri închis, părea genul care ar fi putut să-l cumpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
electoral. Se folosea de el. Și nici măcar de el, ci doar de un creier disponibil, aglomerat, o rampă de pe care să sară. —Ah! Politică. Probabil că ar trebui să mă duc acasă. Nu se duse acasă. Stătură de vorbă până când chelnerița refuză să le mai umple ceștile de cafea. Continuară să discute chiar și în parcare, sprijiniți de mașina lui, în aerul plin de foșnet de frunze. Se întoarseră la Mark, la amnezia retrogradă, întrebându-se dacă amintirea acelei nopți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și flămînzesc, care sînt cînd În Închisoare, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463

colorate roșii, albastre deschis, verzi și galbene își treceau din mînă în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la malul apei și cîntau cînd o echipă de aceeași culoare cîștiga. Feluri de carne rece și salate erau purtate de chelnerițe îmbujorate de efort. Ici și colo grămezi zăngănitoare de farfurii murdare. Se purtau discuții aprinse despre obstrucționarea adversarilor atunci cînd o barcă trecea dicolo de balize, despre schimbările din desfășurarea programului. Observatori studenți stăteau în fața mașinilor de scris și scriau

by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]