423 matches
-
-i independența, suveranitatea, și perspectiva reîntregirii, un rege sforar politic, și-n cele din urmă, dictator, decapitator al partidelor politice și asasin al Căpitanului Corneliu Zelea-Codreanu și al elitei legionare de pe întreg cuprinsul Țării, un pseudorege care adusese România la cheremul vânturilor și-n scurt timp al furtunilor care au sfâșiat-o în toate punctele ei cardinale. Românii iubesc Monarhia, dar nu un rege oarecare. Improvizațiile îi îngrijorează. Le iscă semne de întrebare și incertitudini. Ei au în inima lor icoana
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fel de cozi de topor, paraziții și lingușitorii lui Athenaios (Cartea a VI-a). M-am oprit asupra cazului Iacovlov întrucât merită și lui i se aseamănă hăituitul ofițer în armata română, Gheorghiță Savel. Deși, oficial purta pistol, ajunsese la cheremul vânatului comunist. Și cum funcțiile în armată au fost repede preluate la toate nivelurile de ofițeri din unitățile “Tudor Vladimirescu”, “Horia, Cloșca și Crișan”, constituite în lagărele de prizonieri din Siberia, aceștia fiind privilegiați, istoria lor e foarte cunoscută și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
preia acțiunile și să-i facă un business în plină relansare. Dar, deocamdată, România nu este o asemenea companie ipotetică, ci e o țară în care micii acționari ai întreprinderilor care încă mai merg, înjură nervos, dar stau încolonați, la cheremul unui consiliu de administrație format dintr-o gașcă de dulăi hulpavi, al căror singur imperativ e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cuvine această lecție, și o aplică întocmai și cu cea mai mare perseverență. Iar acțiunea lor le reușește, din an în an tot mai mult, fiind în strânsă corelație cu disoluția accentuată a statului național român, un stat aflat la cheremul lăcomiei unei haite nesătule de urmași ai fanarioților. Oare alde Băsescu & Comp, aud zăngănitul armelor unităților paramilitare maghiare din Harghita și Covasna? N am să pot uita în vecii vecilor figura de mameluc a lui Băsescu, la o adunare de la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
matematician adevărat. De aceea, peste câtva timp, el îi propuse să dea admiterea nu la politehnică, cum avea de gând, ci la matematică, și îi argumentă prompt că era mult mai bine să ajungă matematician, decât un inginer aflat la cheremul cine știe cui și care să pățească, iată, ce pățise el. Ideea lui Sever fu repede adoptată atât de Victor, cât și de tatăl său, și pregătirea continuă într-un ritm și mai alert decât până atunci. Dar ce ți-ai pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Erwan. PM se gîrbovi sub privirea aceea. Preț de o clipă, chiar crezu În fantome. Apoi mîna Îl apucă de beregată. O mînă cum nu se poate mai reală. PM vru să se zbată, dar se afla cu totul la cheremul celuilalt. Cu traheea comprimată, cu ochii ieșiți din orbite, Îngăimă că Gwen fusese cea care Îi trăsese după ea. „Dacă bați În retragere”, Îi lansase ea lui PM, „n-ai să faci niciodată parte din banda noastră!”. Apoi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puțin acum e limpede că Armata trage încă în populație, zice Roja. — Și n-o să se potolească pînă cînd toate scursorile de teapa lui domnul Președinte, Mortăciune și Broscoiul n-o să-și facă ordine în acte. Toată țara e la cheremul lor și gata. Trebuia să-i lichidezi măcar pe ăștia doi, reluă Roja, nici dracu’ n-ar fi știut cine a făcut-o. — Dacă o tot repetați, o să mă faceți să-mi pară și mie rău, zice Tîrnăcop. — Asemenea treburi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
măcinau. Se simțeau în pericol. Până atunci, umbra neîndurătoare și magică a Bătrânului veghease asupra existenței lor mizerabile, silind-o să rămână în matcă. Acum erau liberi, dar ce puteau face cu libertatea lor? Ea îi speria, lăsându-i la cheremul întâmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau înfricoșați. Se uitau cu teamă spre baltă, spre cătun, convinși că pescarii, ținuți până atunci la respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Și, dintr-o mișcare, o rase pe sondă. - ...Să ne trăiască toți dușmanii și să ne vadă fericiți!... Hai, jerpelitule, măscărește-i rahaturile pentru care m-ai cărat până aici... 117 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI bucureștene. Și la cheremul rubedeniilor căruia stăteau acum descuamarea "Marinei" lui Lucian Grigorescu, cât și depigmentarea necunoscutului "Blid cu cîrciumărese", tușat de pe patul de moarte de Luchian. Bineînțeles, camionagiul crăpase. Fusese sfârtecat în mii de bucățele, la rândul lor devenite amnezice, de către elicele unei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acolo, în întuneric iar el nu-l putea vedea. Vedea doar chipul surorii sale și al neguțătorului necunoscut, așteptând în întuneric să fie găsiți sau uitați. — Puiule, îi zise puiului, să te tai? Avea cuțitul în mână, iar pasărea la cheremul lui, dar ezita, căci un conflict mai vechi se aprindea iar înăuntrul lui. Nu fusese niciodată înstrăinat din propria-i voință, iar dorința de a fi acceptat, de a fi pe plac, pe care știa că o poartă în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
groapă, descompunându-se în haos, în ne-ființă. Axona era în picioare, cu ochii scăpărând de furie. Dar Vultur-în-Zbor știa că în spatele furiei se ascundea spaima. Osul, acel element întâmplător, îi știrbise planul ei perfect, iar acum Axona era la cheremul lui Vultur-în-Zbor. Acesta înaintă către ea, chibzuind totul încet. — Rămîi acolo unde ești, Necuratule, a zis ea, dar vocea a trădat-o. — Nu știu ce ești, a spus Vultur-în-Zbor în timp ce înainta, dar când te voi pângări, mă voi curăța de trecutul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu-ți sari rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în sus și-n jos și-n spate, fluierând în aerul aproape limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină obsedat, iar ele urmau să fie obiectele obsesiei sale. Nu mai avea nimic altceva de făcut. Trebuia să-l vadă pe Virgil azi. Amâna deja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în sus și-n jos și-n spate, fluierând în aerul aproape limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină obsedat, iar ele urmau să fie obiectele obsesiei sale. Nu mai avea nimic altceva de făcut. Trebuia să-l vadă pe Virgil azi. Amâna deja de prea mult timp și trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frică să gândesc de ce mi-e teamă când mă simt stăpân iar când sunt amețit sunt sigur că mă pierd? De ce mi-e dor și te visez mereu iară privirea ta mă urmărește întruna și glasul și mila sunt la cheremul tău când nu mai am puteri să îți ating gândirea îndepărtărilor pierdute-n eșecuri și în ploi de ce oare îmi zic... că m-ai iubit sau nu și sentimentele le-amestec și mă dor... ce-mi pasă, sunt al nimănui
?ntrebare nesf?r?it? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83896_a_85221]
-
oale - Și limba ta de flăcări și plină de urât. Istoria omenirei cu legi de poezie, Cu regii de răsboaie e ca și un poem; Dar totuși rog divina ca depărcior rămâie De corpul meu nevrednic - nu-mi vine la cherem. {EminescuOpIV 221} Cugetători ai lumei! o împuțiți eterul Cu sisteme înnalte, puneți-l în săltar. O ladă este lumea cu vechi buclucuri - ceriul De stele și comedii vă este un hămbar. Preoți cu crucea-n frunte, visternici de mistere, Voi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Alfred de Musset, firav copil al propriului secol, mărturisește În aceleași vremi, ros de melancolie, proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit libertini; cei cu o avere modestă au ales fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
preocupa și nici tulbura”. Acesta era frumosul George Bryan Brummell. Eu, care-i consacru aceste rânduri, l-am văzut pe când era bătrân și i-am recunoscut expresia din cei mai străluciți ani ai săi; căci expresia aceasta nu stă la cheremul ridurilor, iar un bărbat distins mai ales prin fizionomie se degradează mult mai puțin decât ceilalți. De altfel, Înfățișarea Îi era susținută, ba chiar sporită prin spirit. Nu degeaba Îl Învăluia o rază divină. Ar fi oare drept să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
blazați, devorați de spleen, veneau la club În fiecare noapte să-și Înece sila nesfârșită de viață și să-și ațâțe sângele de normanzi - acest sânge care nu clocotește decât dacă pradă sau câștigă ceva - lăsând În voia sorții, la cheremul zarului, magnificele lor averi. S-a văzut, Brummell era steaua acestui faimos club. N-ar fi fost poate niciodată dacă nu s-ar fi aruncat În mijlocul jocului și al pariurilor. La drept vorbind, n-a fost nici mai mult, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-o plătești scump chiar atunci când nu mai e în stare s-o exercite. Când trăiești departe de orașe, dar la câmpie sau pe dealuri, poți scăpa de sultan, de soldații sau strângătorii lui de biruri; dar te afli la cheremul triburilor de jefuitori nomazi, arabi și câteodată berberi, care mișună prin țară, astfel că nu poți niciodată înălța un zid fără să te temi că-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toți, în afară de Khadra care o ajutase să nască și care îngrijise copilul încă din prima zi. Dacă dădaca, deja bătrână, ar muri, copilul ar trebui adus înapoi la Cairo, unde identitatea lui ar fi rapid ghicită. Ar ajunge atunci la cheremul agenților lui Selim, care erau numeroși în Egipt; ar putea fi predat chiar de sultanul Kansoh care, neîncrezător în cel mai înalt grad față de otomani, se temea totuși prea mult de ei pentru a le refuza capul unui copil. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decalajul dintre ceea ce se Întâmplă aici și recepționarea informațiilor de către Ceilalți. Eu perseverez În convingerea că avem o șansă extraordinară de a rupe dependența de Ei și de a ne dobândi libertatea și autonomia! Altfel, Pământul va fi mereu la cheremul voinței, al capriciilor și al intereselor Celorlalți și va sta cu sabia lui Damocles deasupra capului În eternitate. Cine nu riscă nu câștigă. Noi nu riscăm mai nimic, dar putem câștiga totul. Gândiți-vă bine, e o șansă, e singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să nu prea mai dea pe-acasă. Aveau un copil și au rămas împreună până băiatul avea să termine școala. Acum aproape că o isprăvise. Soțul își făcuse o firmă de turism și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă îngrozeau și-mi răvășeau nopțile. Nu din cine știe ce generozitate sau solidaritate am acceptat propunerea acelui bătrân de a ne trece spaima de Moarte în vorbit. Pur și simplu eram și eu la fel de înspăimântat ca el. Mă simțeam neputincios, la cheremul unei taine pe care nu o înțelegeam. Pe care nu o puteam birui. Vorbind, aveam doar certitudinea că încă mai sunt viu. Deși, prea bine știam, poți muri și la jumătate de cuvânt. Într-una din acele nopți grozave, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta avea la dispoziție broaștele-țestoase uriașe care aveau să se păstreze vii luni Întregi -, nici măcar un milion de oameni care ar fi răscolit insula pas cu pas nu ar fi reușit să-l găsească. Nu se mai simțea așadar la cheremul piraților și al balenierelor care Îi invadau „regatul”, ci dimpotrivă, aceștia erau cei care, din clipa aceea, se aflau cu totul În mîinile sale. Așteptă răbdător. În fiecare dimineață, În zori, se cățăra pe culme și scruta depărtările În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
valoare sunt asemenea bătrânilor stejari care nu pot fi transplantați decât odată cu pământul din jur. Să ne menținem în devenire! Libertatea este viabilă numai în concubinaj cu responsabilitatea. Numai femeile inteligente reușesc să transforme frumusețea in mister. Frumosul stă la cheremul capacității oamenilor de a l admira. Inteligența este coautoare a arhitecturii trupului. Exigența față de sine face posibilă libertatea față de alții. Emigrantul trebuie să-și ia în raniță și cerul natal. Singura salvare e să nu tragi la lucru prost. Să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]