6,287 matches
-
spori pornirea țarului împotriva fiului său. Pentru a imagina, atunci, izbutite planuri strategice, prin alianțe cu Prusia în urcare și chiar cu Franța. Izbuti, astfel, să-și asigure un minimal echilibru continental. Soția țareviciului muri și țarul află de la muribundă chinurile pe care le trăise, ceea ce spori pornirea lui Petru împotriva lui Alexei nevolnicul. O nouă călătorie în Europa, însoțit de Caterina, nu-i mai aduse satisfacțiile de altădată. Dar îl întîlni, acolo, pe un Golitz, cancelarul Suediei, cu care a
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
de cruzime. Țarul îl decăzu pe țarevici din dreptul la succesiune. Se deschise și o anchetă împotriva comportării țareviciului fugar în străinătate. Prietenii celui din urmă fuseseră închiși în fortăreața Petru și Pavel și, acolo, aspru anchetați și omorîți în chinuri grele. În litigiu erau scrisorile trimise de Alexei din străinătate apropiaților săi. Iar amanta sa îl trădă cu nerușinare, mărturisind că Alexei urmărea domnia prin uciderea lui Petru. Alexei fu pus la cazne la Petru și Pavel. Se povestește că
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
Comentariul pe text este uneori imprevizibil în sensul bun al cuvîntului. Anumite asociații de imagini incită, animă analizele foarte lungi ale poemelor. Iată cum comentează scriitorul brașovean "Peștișorul de aur" al Marianei Marin: "Poemul pune în opoziție frumusețea țării și chinul parcă fără sfîrșit al locuitorilor ei. Drama Marianei Marin era, la peste un secol distanță, aceeași cu a pașoptiștilor români. Să ne amintim de suferințele personajului lui Bolintineanu, Conrad, exilat pentru că a dorit libertatea patriei sale. în fond, revolta Marianei
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
ce grand animal divin et sans Dieu, perdu dès la naissance et acharné à se perdre, crud, moral, pînă și în crimă, - nu prin moarte, nu în moarte - în clipele cele din urmă ce preced moartea, grandios pînă și în chinurile ca și în umilințele cele mai abjecte ale cărnii, acest om eu îl acceptasem fără nici o critică; neuitînd obrazul trufaș al autorului și amenințător, de tiran, ochii lui goi... Și totuși, nu mai pot să accept omul lui Faulkner: el
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
Și, adaugă, faptul că în cele șase luni, atît cît se poate ține o socoteală, în jur de 1.200.000 de oameni au pornit pe drumurile deșertului sirian. Și pe drum, torționarii (inclusiv jandarmii însoțitori) jefuiau și ucideau în chinuri cumplite. "Plutoane de jandarmi mergeau înainte, anunțînd triburile kurde că li se apropie victimele și pe țăranii turci că, în sfîrșit, se apropie banda pe care o așteptau de atîta timp". Și începea, de îndată, măcelul. Iar cei care supraviețuiau
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
nevoie de-o lege, ba de-o hotărâre de guvern, doar-doar se va înfuria și răzgândi dl. Hombach! Observ că pentru dl. Năstase nu e nici o problemă să transforme ministerele în veritabile ciupercării de secretari de stat, dar e un chin să-l confirme într-o funcție de mare influență pe unul dintre cei mai străluciți diplomați apăruți în ultimele decenii! Obișnuiți cu târâie-brâismele, cu limbajul primitiv și cu gestica largă, unsuroasă, de prim-secretar fudul, ale atâtora dintre pedeseriști, evident că
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
l-am îmbrăcat ca pe-o haină străină ce nu prea îți vine bine, te strînge, dar care îți aparține de aici înainte și trebuie să te obișnuiești cu el. Cred că și cînd personajul îți iese, anevoie, cu mult chin și efort... acest personaj este o facere propriu zisă. Atît că el nu țipă, nu scîncește, nu cere nimic, dar pe care îl vei purta, nu în brațe, ci, totdeauna, în mintea ta. Mă substitui tuturor pe rînd în timp ce fiecare
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
cînd țigăncii mele tinere din Bran îmbrăcată într-un fel de capot alb, străveziu, pătat de rugină i se văd formele pline, șoldurile frumos arcuite, pîntecul supt, sînii semeți, semn că e o fată doar, care încă n-a îndurat chinurile facerii unei droaie de plozi. Credeam că, în ziua aceea de la Bran, aveam să mă aleg numai cu imaginea egiptencei, a țingăncușei svelte scoasă dintr-un basorelief, cu bărbia în sus, cu piciorul gol energic întins înainte și cu părul
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
e iarăși adevărat că pe vremea lui Gheorghiu-Dej închisorile și lagărele (ca, de pildă, cel de la canalul Dunăre-Marea Neagră sau de la Bicaz) erau sufocant de pline, mulți, prea mulți oameni de la foști înalți demnitari la țărani au trăit în grele chinuri, destui găsindu-și, acolo, sfîrșitul. Paul Sfetcu nu neagă aceste înspăimîntătoare adevăruri dar se complace în a pretexta că ordinele pentru săvîrșirea acestor tragedii umane se datoresc autorităților sovietice și consilierilor lor aflați în România. Sigur că realitatea atotstăpînitoare a
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
de cunoaștere, studiu. Oricum, în acest scrîșnet colosal al deschiderii Porții noului mileniu, nici literatura nu se va mai face cu sentimente frumoase, cu iresponsabila risipă de cuvinte, rău întocmite, fără cuta grijulie care, pe fruntea noastră, indică totdeauna efortul, chinul, încordarea supremă, pe brânci, a unei depășiri; fiece criză fiind, în mod patetic, regăsirea, revelarea unui alt tip de energie, încă una din fețele infinite ale inteligenței cercetătoare. * Nu întîmplător am ales citatul din William Faulkner - romanul Absalom, Absalom... Mai
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
Kenneth Branagh este, în schimb, foarte colorat: roșu, oranj, verde, albastru sunt rochiile fetelor. În același timp băieții jură să nu se îndrăgostească, drept pentru care dansează à la Fred Astaire. Filmul se numește Love's Labour's Lost (Zadarnicele chinuri ale dragostei), este o adaptare liberă după piesa omonimă a lui Shakespeare și este împănat cu cântece semnate Cole Porter, Irving Berlin, Gershwin etc. În prima jumătate de oră ideea de a-l ecraniza astfel pe Shakespeare pare nu doar
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
cu putință. Apoi, ritmul începe să treneze, comicul să se îngroașe, iar umorul să scadă, muzica se diluează, pentru ca spre final să fie uitată cu totul. Și dacă muzică nu e, atunci nimic nu mai e și zadarnice au fost "chinurile" lui Branagh de a aduce pe ecran, într-o viziune "originală", piesa shakespeariană. Dar și Homer mai doarme câteodată! Regizorul Terence Davies - prezent în Festival cu o ecranizare după romanul scriitoarei americane Edith Wharton Casa bucuriei ("The House of mirth
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
adolescenței. Lamentația lacrimogenă pare să-l fi copleșit pe poetul în formare: "Văd eu bine că durerea nu se curmă-n al meu sân/ Doruri triste-umilitoare nu se-alină ci rămân" (p. 36). Suspinele, dorurile, lipsa de speranță, amenințarea morții, chinul, mâhnirea au pus stăpânire pe sufletul adolescentului. Nopțile, plâng până și florile, "încinse în lacrimi" (p. 44). Cad stele palide, ce răspândesc confuzia între viață și moarte (p. 45). Râsul este învins de "durerea infernală" (p. 46). În poemul Vântul
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
ca Octavian Goga, extinsă la întregul neam: Se plânge poporul în grea sărăcie,/ Un altul suspină căci carte nu știe./ Se miră poetul când vede în lume/ Deșerte de stare, avere și nume!!// Astfel în viață mereu omul plânge/ De chinuri și rele ce inima-i frânge/ De lacrimi ce varsă pâraie s-au strâns/ Și râuri îneacă planeta de plâns.// Căci asta-i viața, viața-i în lume/ Un dor, o nevoie, un vis sau un nume./ O vale prin
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
insolitei geneze, este romanul Tu care mă asculți (Tu che mi ascolti, Mondadori, Milano, octombrie 2004) al cunoscutului scriitor Alberto Bevilacqua. Cartea este o raritate din mai multe puncte de vedere: mai întîi pentru că reușește să ne facă să intuim chinurile nevăzute ale unei dereglări psihice, cum numai Carlo Emilio Gadda mai reușise în literatura italiană; în al doilea rînd, pentru că aparține puținelor opere prin care un scriitor abordează textul - artistic, în cele din urmă, deși, probabil, lipsesc derapajele în ficțional
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
mir, Tăcerile alunecau pe nesimțite-n mers, Nu știam că alături poetul Radu Gyr Își înveșnicea suferința-n vers. Cânta amiaza tristețea-n flori Uitase să-nbobocească și mălinul, Iar cerul desena o cruce din cocori Ridicând la rang de virtute chinul. Amurgul jelea cu nuanțe închise Și câmpul trimitea culorile la culcare Pe când clipele albe cădeau ucise De nu se-ntorceau din nou în soare. Și azi noaptea mă-nvelește cu frig, Mă tem de visul care iată vine În miezul
CONTEMPORAN CU DUMNEZEU (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382731_a_384060]
-
pentru totdeauna, o dată cu Mihai Lazăr, căruia apucase să-i mărturiseacă, fără a ști dacă el, pe patul de moarte, a înțeles sau nu ce i se spune, că s-a despărțit și de Tudor și de Puiu, și de întregul chin al anului, și al anilor din urmă. Or, nu. Doamna Mirela-Ioana Borchin ne rezervă o mare și măiastră surpriză, un final deschis spre ceva mai mult decât ambiguu: spre ceva mai întunecat, mai nedeslușit, mai înspăimântător, poate, decât existența anterioară
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
aia primară; dar îl ținuseră la școală, că făcea curățenie, mai trăgea clopotu' la biserică... Nu știa să numere decît pînă la zece, pe amîndouă mîinile și la zece nu putea să zică zece - zicea zăș! P-ormă, cu mare chin o lua de la 17 pîn-la nouăsprezece; de douăzeci se ferea; nu știu ce avea cu el. Așa că secretul lui era între 10 și 17; dacă era secret; și nu vreo sminteală. Pe scurt, s-a dat la Lucreția. Fiind infirm, debil mintal
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
Simona Tache Acum câteva zile, când am anunțat că plec de la Academia Cațavencu, cineva a comentat aici, pe blog, sub numele de Mircea Badea, în felul următor: “În sfârșit, te-au dat afară papagalii ăia. Sper să te tăvălești în chinuri”. Am aprobat comentariul, fiind sigură însă că autorul lui nu era chiar Mircea Badea. “Nu poate să fie Badea chiar atât de prost încât să vină cu texte d-astea de mahalagioaică isterică”, mi-am zis, deși, într-o emisiune
Mirci Badea vrea să mă tăvălesc în chinuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19625_a_20950]
-
au dat afară “ăia”, că nu e nimeni atât de nebun să se arunce-n cap și să plece singur pe vremuri ca astea (deci mint eu pretinzând că am plecat singură), și că speră să mă vadă tăvălidu-mă în chinuri. Dragă Mircea Badea, nu m-a dat nimeni afară, dar nu pot să zic că nu te înțeleg. N-ai cum să mă crezi. În capul tău de cățeluș al lui Felix, care face pipilică dând din codiță pe toate
Mirci Badea vrea să mă tăvălesc în chinuri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19625_a_20950]
-
descoperit, în sfârșit, dieta-minune! Nu mai trebuie să numărați calorii, nu mai trebuie să vă epuizați în sălile de sport, să vă îndopați cu pastile sau, Doamne ferește, să vă expuneți la operații estetice periculoase. Ați scăpat definitiv de toate aceste chinuri. Singurul lucru pe care trebuie să-l faceți e ce a făcut doamna din articolul de mai jos. Veți fi, în sfârșit, slabe și fericite! Succes!
Cea mai buna reteta de slabit by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19719_a_21044]
-
dintre clasa a VIII-a și a IX-a, Un veac de singurătate și Narcis și Gură de aur, prin liceu. În facultate, m-au marcat două, dar în sensul nasol al cuvântului: Greață lui Sartre, fiindcă a fost un chin s-o citesc și Ulisse a lui Joyce, fiindcă am început-o de zece ori și n-am reușit să trec de pagina 10. Pușcă de vânătoare, Conjurația imbecililor, Flori pentru Algernon, Middlesex și Corecții, acum câțiva ani, m-au
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]
-
miștourilor cunoscuților și pornești la drum. Angajezi un arhitect, îți face planul, marci 600 de euro, apoi, începi să plimbi hârtii pe la diverse instituții. Le plimbi, dar fără mari rezultate, așa că, în cele din urmă, cu conștiința zvârcolindu-se în chinuri, te hotărăști să dai șpagă. Dai șpagă pentru a fi sigur că gaura de la tine din apartament va fi legală. Reformulez, că poate nu s-a-nțeles: dai șpagă ca să ți se permită să respecți legea. Nu ca să ți se
Cum îţi dai o gaură-n pereţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19937_a_21262]
-
sa făcut poftică să fac puțină politică cu Victor, deoarece mi se pare că sunt comvinsă că este un bun politician, dar tea-ș ruga să nu îi spui lui tata că am zis asta, din cauză că, dacă află, mă omoară în chinuri. Ce ma apucat așa, brux? Pur și simplu am avut la începutul anului o refelație care a durat vreo oră (credeam că nu mai se termină!!!!) și de atunci... CONTINUAREA AICI.
Are și săracul Dumnezeu nevoie de bani by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19993_a_21318]
-
stilul supra vegheat afectuos, al unui critic - prozator, ambii stăpâniți de Profesorul ex cathedra (adică să se facă înțeles prin expozeul său își organizează ideile, impunându-le o exfoliere limpidă): „Narcis și Sisif, mitul căutării de sine și mitul unui chin acceptat: acela care leagă fragmentele și caută un sens în haosul unei existențe ce s-a scurs deja și al unei memorii infidele. Mai trebuie ca cineva să noteze ceea ce Narcis observă și Sisif duce de colo, colo, înainte și
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]