646 matches
-
de tăcere era Luana. Hei, nu credeți că Lup e prea obosit, după atâta alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încheiată. Întoarcerea acasă fu o mare ușurare. Aruncă scrobeala cât mai departe, cu dorința neexprimată de-a o mânca șoarecii până a doua zi, îmbrăcă treningul și călare pe bicicletă își oferi binemeritata evadare. Încet, încet, străzile prinseră viață. Urletele, chiotele, râsetele sănătoase, puseră stăpânire pe oraș. Ghiozdanele zăceau aruncate după ușă, uniformele dormeau cocoțate pe umerașe, mingea se rostogolea bezmetică în mijlocul drumului și veselia coborâtă din cui însuflețea jocurile nevinovate ale copiilor. Zâmbete sincere, bucurie de-a trăi și lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de nopți. Smulse parcă din inimi și din morminte, săgeți de foc aprinse se înfigeau în bolta cerească ca un mesaj trimis întregii lumi, vestind bucuria de a trăi a oamenilor. Cerul ardea în văpăi multicolore iar pământul clocotea de chiotele dezlănțuite din piepturile zecilor de mii de oameni scăpați cu viața din coșmarul îndelung al anilor de război. Nimănui nu i-a trecut prin minte, nimeni nu îndrăznea să oprească acea gigantică explozie de bucurie și speranță. Nimeni nu-și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Shonai. Aruncând o ultimă privire În urmă, Danjo sări rapid În șa. Cu sabia și cu armura, iradia un aer de noblețe și de putere. — Să-i spui că, atunci când se termină luptele, voi trece pe la Yaemon. Danjo scoase un chiot, dădu pinteni calului și intră În râu, pentru a-i prinde pe ceilalți din urmă. Apa albicioasă se Învolbura În picioarele calului. Hiyoshi, cu resturile sucului de mei Încă În gură, Îl privea lung, ca În transă, cum se Îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din București pentru Smalțuri (1979), un volum de versuri destinate copiilor. În Confidențe S. glorifică, în versuri fără mari pretenții stilistice, tinerețea și bucuria de a trăi. Tonul avântat este expresia unei vitalități debordante, poemul transformându-se într-un adevărat chiot, un strigăt al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e larg./ Bucuriile inima ca pe-o sticlă mi-o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă în pace să nu mă lași!/ Dă-mi braț puternic, chiot înalt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
adevărat chiot, un strigăt al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e larg./ Bucuriile inima ca pe-o sticlă mi-o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă în pace să nu mă lași!/ Dă-mi braț puternic, chiot înalt,/ Măsoară-mi văzduhul pentru un salt”. Peste un deceniu, volumul Versuri (1967) ilustrează înclinația autoarei pentru pastel; poemele utilizează tehnici picturale, în care mânuirea perspectivei se îmbină cu folosirea inspirată a culorii, de la tușele groase ale verdelui ierburilor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
care ieșeau, cum ies oasele din stârv, rădăcini nălbite și întoarse". Peisajul terestru este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare fluierau prin frunze, ca gloanțele". Un diluviu bestial completează orchestra haosului, imprimând velocitate extremă sarabandei: "lighioanele încep să chelălăie și să urle cumplit. Lupii se reped la vale nebunește, luând vulpile în picioare și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din mahala să le arate experimentul. A întins o sârmă între doi copaci din drum și a conectat-o la bujia motorului. Când toți copiii s- au agățat cu mâinile de sârmă, a pornit motorul. A urmat o „explozie” de chiote, „laborantul” crezând că copiii râd de senzația primită. Când a înțeles că copiii nu râd, ci plâng, a oprit cu greu motorul. Seara unii vecini au făcut coadă la poartă, așteptându-l pe tatăl Anton. După ce și-a luat solda
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
le aproximează totuși în expresii similare, înscrise pe orizontul mai vast al căutărilor avangardiste vizând coincidența dintre a scrie și a fi: „Scriu cu gândul nedefinit de a mă transforma cu încetul în însuși steagul de cerneală prin care cavaleria chiotelor se desface”. De la „arta ca manifestare vitală”, la „câte cuvinte - atâtea ființe” se ajunge astfel până la acest corolar al unei ultime transmutații cvasialchimice a ființei în puritatea ultimă, revelatoare și transfiguratoare, a poemului. Repercusiunile la nivelul indicațiilor de tehnică a
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trâmbițele succesului suind în sânge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfârșind fără răspuns că fluturii într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. ș...ț Cât de mult am iubit acel provizorat, acea incertitudine, acea libertate a călătoriei” (Obrazul de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trâmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase, fanfare sărbătorești, chiote lungi de podgorie. De la nord, păsări venind fermecate de lumina acestor muzici. ș...ț Așa, pământul legat de cer prin țevile marilor vegetații se acoperă de strălucire sau umbră”. Asemenea exemple sunt numeroase în toate textele și ele indică o
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
astfel în favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă râsul izbește în cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o încoardă” - sunt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, în întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
drum o rezervă de 2-3 ore ca să fii sigur că ajungi cu bine de la o cabană la alta. Nu drumeții de unul singur, fiindcă îți primejduiești viața(...). 4. Nu-mi rupe florile, pomii și jnepenișurile, nu-mi speria animalele cu chiotele tale și nu-mi ucide viețuitoarele, fiindcă și cele mai mici și neînsemnate au rostul lor în natură. 5. Nu-mi face <ținte> din marcajele de pe traseu și nu le distruge sau modifica direcția, fiindcă poți primejdui viața altor turiști
Agenda2005-49-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284466_a_285795]
-
9 nu numai că se cunosc foarte bine între ei înainte de prima zi de școală, dar deja își cunosc și profesorii. Singurul subiect care îi distrage de la discuția lor aprinsă este momentul în care pe scenă urcă viitoarea lor dirigintă. Chiote, aplauze, ba chiar și o fluierătură. Profesoara le face cu mâna de pe scenă. "O știm de pe Facebook. Am mai vorbit cu ea și deja ne-a explicat tot", mă lămurește Simona, de unde această reacție. Nici "tocilarii" de altă dată nu
Generaţia Facebook: Bobocii din ziua de azi se cunosc cu mult timp înainte de prima zi de şcoală () [Corola-journal/Journalistic/25237_a_26562]
-
numele de Carol Hettingen, până la Buziaș, de unde a luat vaporul. Până la București a călătorit într-o căruță a poștei, unde „opt cai erau înhămați la ea și doi vizitii, amândoi călări, îi îndemnau mereu la tot mai mare goană, scoțând chiote și strigăte...”, cum scria Mite Kremnitz în „Regele Carol al României”. În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în țară, situația nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din
10 Mai, sărbătoarea națională a românilor până în 1947. GALERIE MULTIMEDIA () [Corola-journal/Journalistic/44908_a_46233]
-
pînă ce scoase un răget de animal înjunghiat și se prăvăli greu peste ea, care tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului, în plin soare, era în
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
Istrati, Leș aveux d’un vaincu, Arthur Koestler, Le Zero et l’Infini, Artur London, L’Aveau etc. A avut oare loc ceva similar în țara noastră? {i nu-i avem în vedere doar pe protagoniștii carnavalului ceaușist, însoțit de chiote versificate și răcnete ieșite din orice tipar civilizat, Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor. Niciun literator român n-a găsit de cuviință a-și regretă trecutul de afiliere la comunism într-o carte sau cel puțin într-un articol. Dimpotrivă
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
refuzat: “Nu, domnule, am mâncat azi”. Impresia mea e că lumea de azi traversează o criză. Am și un nume pentru această criză: “neobarbarie”. Pentru prima oară, barbaria nu mai vine cu bâta, îmbrăcată în piei de animale și scoțând chiote sălbatece, să atace “cetatea”, civilizația, cum au făcut vizigoții lui Alaric și vandalii la Roma. Neobarbaria e produsul civilizației, nu contrariul ei, și atacă dinlăuntrul cetății. Neobarbarul e, de regulă, îmbrăcat la cel mai bun croitor, merge cu limuzina, nu
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
neorganizat talentele, încît una dintre ele, înainte de a pleca din oraș, și-a exprimat opinia, în limbaj popular, că ori era onanist, ori pederast, fiindcă nu exista bărbat normal care să-i reziste, la ea în cameră. Poate că aceste chiote cu care irezistibila prostituată și-a luat rămas bun de la fereastra vagonului de tren în care se urcase ar fi prins. Era știut că singuraticul Pomenea nu se ducea nici măcar la bordelul din deal, la Chelu. Dar în oraș se
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
Cupa). O suferință ascunsă, delicată, într-o viață colțuroasă, care te forțează, aspru, să urci, păstrînd, dureros, asupra căderilor, tăcerea: "Cântecul ce'n sârg/ Zămisliși aseară/ Nu-l mai da la târg/ Nu-l trimete'n țară.// Vor pentru norod/ Chiote de piatră./ Puiul tău schilod/ }ine-l lângă vatră.// Cântă-ți-l tăcând/ Neclintind o buză,/ Din cobuz de gînd,/ Nimeni nu-l auză." (Din cobuz de gând). Era o vreme de fapte, nu de gînduri, bietele gînduri... Citind acest scurt
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
nu-l auză." (Din cobuz de gând). Era o vreme de fapte, nu de gînduri, bietele gînduri... Citind acest scurt adio primei, intimiste, confesive, modernități, nu poți să nu te gîndești că nu știa Voiculescu cîtă dreptate avea să aibă! Chiotele de piatră vor face cîndva, nu peste mult, literatură. Poate că nicăieri mai bine nu se-ntîlnește acest volum tîrziu (îi vor urma, dintre antume, doar Întrezăririle-le, în 1939) cu silfii modernității decît în Imn sufletului, o polemică - deși e
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
genunchi, da, numai doi,/ Două călcâie ai, da, numai două,/ Și sâni numai doi, numai doi.// Două urechi ai, da, numai două,/ Și două sprâncene lungi, prelungi, urâte,/ Doi umeri, da, și șolduri numai două,/ Dar gemete, dar scrâșnete, dar chiote, cîte...". (Două) Poanta sugrumată de simboliști învie, iată, cu delicii. O rugăciune păgînă, păstrînd ceva din schepsisul romantic al iubirii ademenite cu ură, e În codrul crud: În codrul crud am omorât o mierlă/ Ce fluiera pe-o creangă'n
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
urc în trenul pentru Oranienburg. După cele 14 stații prin care trecem, sosesc la destinație, în gară așteptată fiind de credincioasa mea prietenă Gertruda. Bucuria revederii și iată-mă acasă la dânsa. Desfac toate darurile aduse, care sunt primite cu chiote de bucurie de exuberanta mea prietenă. Curând foarte curând trebuie să cânt la Leipzigși Berlin, iar Musikverein-ul din O. mă solicită iarăși pentru un recital de pian. Sunt invitată la Berlin la familia Rosenheim, mari meceni ai muzicii și protectorii
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
imagine a noii capitale: porcii din curtea hotelului de pe Calea Victoriei Până la București a călătorit într-o căruță a poștei, unde „opt cai erau înhămați la ea și doi vizitii, amândoi călări, îi îndemnau mereu la tot mai mare goană, scoțând chiote și strigăte...”, cum scria Mite Kremnitz în „Regele Carol al României”. În timpul acestei călătorii și-a dat seama că va trebui să aducă schimbări în țară, situația nefiind deloc roz. De pildă, prima imagine pe care și-o amintește din
Istoricul zilei de 10 MAI, ca SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ a românilor. Ascultă aici IMNUL REGAL () [Corola-journal/Journalistic/48605_a_49930]
-
crengi de soare s'apleacă'n basm năerii, Ca să sărute-n cântec cosița primăverii Crescută, râu sburdalnic, în tremur de cavale. Bujori sălbatici Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii Și înfloresc mărgele nesărutate gene: Ileană din poveste, în chiot, duc pandurii Ca să-i nuntească trupul și dragostea'n poiene. Luntrașul Spre moarte mă tot duce, lin, inima vâslind Prin valuri de agată și clocot de bulboane. Așteaptă Haron ora, cu luntrea scoasă'n grind Să-și ieie vamă dreaptă
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]