641 matches
-
prin singurătatea țărmurilor, venind pe lângă lunca tăcută, apa trecea într-o liniște și într-o tăcere de moarte. Nu aburea vântul; tălăngile de peste ape nu se auzeau; împrejurimile încremeniseră în lumina cu luciri sângeroase. Deodată, departe, cine știe unde, pe dealuri, un chiot lung începu să tremure și să se desfășoare în lungul câmpiilor. Răsunetele lui încă nu se stânseseră, și altul izbucni în altă parte, mai apropiat, și parcă-l simții adiind, trecând în cursul apei. În liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și să se desfășoare în lungul câmpiilor. Răsunetele lui încă nu se stânseseră, și altul izbucni în altă parte, mai apropiat, și parcă-l simții adiind, trecând în cursul apei. În liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe dealuri, începură a crește chiotele și a tremura prin văzduh; se încrucișau peste vale, parcă se depărtau, și ecourile deșteptate clocoteau prelung. Vin flăcăii și fetele de la cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împunge: e nodul lui de ghimpi. Aude înaintea lui - parc-ar veni de la deal - un sunet ușor în zăpada moale. Pâș-pâș. Poate să fie vulpe. Poate să fie lup? Se răsucește în sus, apucă de țeavă carabina. Izbucnește într-un chiot sălbatic: ghimpii i s-au mutat în beregată. Pâș-pâș-pâș - alături, la piciorul lui. Piei, drace! doar n-o fi ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară în toată ființa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și alții înfulicau cu pliscurile. După operația asta, știam că se adună la mal; cei care au cules își deșartă gușele și se face împărțeala. Am vrut să mă opresc. —Dăi dracului! a spus cu dispreț Gâdea. A dat un chiot. A izbit de câteva ori în doaga bărcii cu vâsla. Pescarii negri și-au luat zborul, cu spaimă. —Stârcii ăștia ne fac concurență, a explicat tovarășul meu. În jurul nostru s-au întins iar singurătăți și tăcere. Am plutit așa până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale pornografiei, despre pandemoniumul din Forty-Second Street, despre vânzarea de dușuri cu jeturi multiple de pe Seventh Avenue, despre minunăția de gagici și cătușe, despre circuitul Malibu, cu grupurile care se scaldă în apă, la vremea amurgului, pline de avânt, de chiote și cumpărături de la cel mai tare și bronzat mascul din holul motelului, despre rapida proliferare a filmului porno prin cablul care traversează lumea și prin rețeaua de televiziune, și despre codificarea prudentă a imaginilor sexy, despre uimitoarele aberații din Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
goală; Și galbeni trec bolnavi Copii de la școală. Și-s umezi păreții, Și-un frig mă cuprinde - Cu cei din morminte Un gând mă deprinde... Și toamna, și iarna Coboară-amîndouă; Și plouă, și ninge - Și ninge, și plouă. Melancolie Ce chiot, ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește - Răsună-n coclauri un bucium, Și doina mai jalnic pornește. - Ascultă, tu, bine, iubito, Nu plânge și nu-ți fie teamă - Ascultă cum greu, din adâncuri, Pământul la dânsul ne cheamă... Rar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mă sorb, Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, Tăind orizontal, diametral. Alean E-n zori, e frig de toamnă, Și cât cu ochii vezi Se-ncolăcește fumul, Și-i pâclă prin livezi. Răsună, trist, de glasuri Câmpiile pustii, - Și pocnet lung, și chiot S-aude-n deal la vii. C-un zmeu copiii aleargă, Copil, ca ei, te vezi, Și plângi... și-i frig de toamnă... Și-i pâclă prin livezi. Amurg antic Havuzul din dosul palatului mort Mai aruncă, mai plouă, mai plânge - Și
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
limonadă. Soarele tocmai apusese - sau mai bine spus, cerul se Întunecase, căci nu prea fusese soare În ziua aceea - și un fel de orchestră klezmer Începuse să cânte. Un bărbat care purta sandale foarte asemănătoare cu ale tatei scoase un chiot fericit și Începu să țopăie Într-un mod care putea indica la fel de bine o hernie gravă sau dorința de a dansa. Nu era chiar cina tipică de Ziua Recunoștinței. —Păi, să vedem. Anul ăsta sunt o mulțime de cunoștințe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef!“ — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți cu mine și echipa mea - se opri puțin să facă cu ochiul mulțimii, ceea ce atrase un chiot general - cincizeci de ani de articole importante, scriitori celebri și, bineînțeles, fete frumoase! Mulțimea continuă să țipe pe tot parcursul discursului, atingând un nivel aproape asurzitor când le mulțumi tuturor pentru ultima oară și se Întoarse spre mesele din centru-față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ne-am zis? ― Mă, și-așa, și-așa, noi tot prost o sfârșim cu excursia asta! Barem să ne distrăm în tren, până la București, că altminteri murim de urît! Și unde-am început să-i tragem niște cântece de veselie, chiote și strigături! Țin minte că printre altele am cântat și: " Pentru fata de la moară , Mi-am pierdut un an de școală!" ― Mă, dați-l naibii de cântec, să nu cobiți! Tocmai p-ăsta v-ați găsit și voi să-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dat pe urmă în judecată fiindcă n-a vrut să stea să fie bătut, învinuit adică atât pentru că a fugit, cât și mai ales pentru faptul că a fost ciopârțit altul în locul lui. Ar fi trebuit, pesemne, să dea un chiot ca să-și anunțe astfel dușmanii! "Bă, nu mai dați, că eu am fugit!" Mare nerod și ăla! Altădată, cică, tot la MAT, s-a repezit în trei pe care i-a trîritit pe sub mese, pesemne erau beți toți... Și după ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca toți cei fără ureche muzicală dar nevoiți să se facă ascultați, un glas străpungător. Lipsa aceasta de strunire în vorbă îi caracteriza dealtfel pe toți învățătorii din Dobrina. Spre deosebire de ei, mai curînd păreau a cultiva cuvîntul, chiar și-n chiotele sălbatice cu care își îndemnau vitele, țăranii. Fără a ajunge la alt rafinament, învățătorii aceștia întorseseră spatele culturii părintești iar aceasta se vădea pînă și în nazalele și nearticulatele lor vocalizări. Clădită din perne de carne deasupra cărora pluteau niște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea, rapandulă comunistă ce ești! Îți sucesc gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe ochii tăi ăia bulbucați!” „Ia dați-i drumul, mă, să vedem ce face. L-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sus, amețită de căderea fulgilor cărora, datorită liniștii, li se auzea foșnetul când se așterneau pe câmp. Câteva momente nu mișcase nimeni, copiii stăteau cuminți la poalele grămezilor, În vârful cărora profesorii se prefăcuseră În niște mogâldețe cenușii. Apoi izbucniseră chiotele și urletele de bucurie, copiii alergau care Încotro, ridicau mâinile, se tăvăleau, țipând, În mormanele de pănuși și chică și se ridicau de acolo ca niște Învingători, cu degetele răsfirate repezite spre cer. Profesorii nu mai izbutiseră să-i stăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cărnița dulce care ar fi ademenit o grămadă de lipitori și, lucru greu de Îndurat, de boieria și de fudulia lui care nu-i Îngăduiau să se amestece cu prostimea. Ectoraș uitase de teama de lipitori și se bălăcea cu chiote chiar lângă cea care-l chemase, Întărâtându-l și râzând de el. Zbenguiala băiatului se curmase scurt atunci când, pentru câteva secunde, ochii Își proptiseră privirile În pieptul pe care femeia cea tânără Îl ridicase, repezindu-și mâinile către cer, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vita care, Între timp, se Îndepărtase. De ondulările prietenoase ale pământului se bucurau copiii. Își dădeau drumul pe coasta dinspre Dunăre a satului, călare pe niște cărucioare făcute de ei din scânduri și rulmenți furați de pe la măgăoaiele de mașini agricole. Chiotele lor umpleau văzduhul și lui Foiște i se părea, dacă Închidea ochii câteva clipe, că În jur era iarnă și copiii goneau la vale pe sănii. Însă repede Îl zăpăceau și-l aduceau cu picioarele pe pământ aerul Încins, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
muște - și se apucase să ațâțe focurile sub ceaunele În care bolborosea molcom mâncarea ce avea să fie Împărțită după Înmormântare. Câțiva bărbați intrară În curte, ducând pe umeri sicriul gol din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
BUNICA șI NEPOTUL Din nou îi povestește de Babacul, Dar genele de somn i se lipesc, Deși ...când strănuta trăsnea capacul în turn la Sfântul Neculai Domnesc ! și iată‐ n vis s‐a zguduit cerdacul Din bârne, ca de‐ un chiot haiducesc, Bunicăi i‐ a scăpat din mână acul și‐a stat acolo‐ n basmul bătrânesc ... Tic‐ tac, măsoară ceasul înainte Un somn de prunc, aducerile‐aminte și iarna care suflă‐ omăt în geam. Din poliță alunecă‐o spatie și i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare în picioare, urlând, Rock Rock Rock again, rotiri zăpăceală chiote, până o aruncă pe pacientă în bucătărie: gata, să văd musacaua! Gata, să văd musacaua... ăsta nu-i piper, astea-s pastilele verzi pentru somn și astealalte sunt pentru tremurătură și alelalte sunt pentru vise și alelalte pentru morți, lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adolescență și nici nu-mi-am dat seama, în copilăria mea petrecută într-un oraș de munte, că mă atrăgea. Mă atrăgea cu siguranță drumul în trenuri mizere care îmi amintesc de copilărie. Dimineață la patru să te trezești în chiotul lung al trenurilor, într-un apartament străin la un etaj superior de bloc, în camera cu balconul pe care rufele roșii ale vecinei cu copii mulți înțepeniseră de la frigul care se lăsa spre dimineață. Eram bineînțeles copil, cu spaimele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cișmea, arunc un ochi peste gard și pepenărie - în sălașul țiganilor e-o liniște și un întuneric de parcă nimeni n-ar mai sta acolo, până și Țârțâc, care mai dormea noaptea afară, acum nu se vede. Dinspre drum se-aud chiote, mugete - venea băiatul cu oamenii. Până la opt au alergat, care cu ce-avea, să verse găleți cu apă, care parcă mai rău întețeau focul. Atunci, nu mai știu care dintre oameni a urlat să ne depărtăm toți și din drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
observă Sesame. Pastile pentru gaze? îi oferă Lan Ping. Fairlynn are o față de parcă altcineva ar fi tras vântul. Apoi începe să tragă vânturi din nou. Fetele se pun pe râs. Una dintre bășini durează un minut. Grupul izbucnește în chiote de veselie când bășina se aude cu câteva tonuri mai jos, înainte de a se termina în sfârșit. Când trebuie să merg la toaletă, trebuie să mă așez pe vine deasupra unei haznale. Are vreo trei picioare în diametru. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
umplută cu paie. Fustă creață, făcută numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și la spate rochița. AU VENIT ROMÂNII! O curte țărănească, o ogradă, În asfințit. M-au despărțit de Nora, nu mai stăm la Doamna, din pricina chestiei. Eh, și asta-i viața. Dormeam. Adormisem după amiază. M-au trezit din somn chiote, apoi Împușcături pe-aproape, apoi din nou chiote prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]