508 matches
-
nou; abia aștept să măntorc acolo. Pauzele astea mici te țin pe linia de plutire. Fără ele nu-ți mai rămâne decât slujba. Și jocurile. La Crawford’s s-au terminat omletele. Probabil că au fost șutite de șmecherașii cu chipie cariar trebui să-și facă mai curând treaba de rahat și nuso frece toată ziulica prin localuri cu mâncare pentru acasă. O pierdere de vreme ca curu pentru poliție. Investigații Am avut o seară bună la turneul de biliard. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Iosif Stalin. ** În ziua de 13 octombrie 1943, Wittmann și tunarul său Bobby Wol au distrus 20 de tancuri T-34 și 23 de tunuri-antitanc. §§§§§§§§§§§§§§§ După Geoffrey Regan, op. cit. (v. Bibliografia). Tshako în maghiară înseamnă "tunică, mondir". Schapka este un chipiu cu cozoroc îngust și cu calotă pătrată în colțuri. **************** Armata română a adoptat o uniformă de croială britanică la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, poate explicabilă și prin faptul că generalul (la data aceea colonelul) Ion Antonescu fusese
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de limuzină până se urcaseră în avion, și era puțin supărat pe ea pentru că o făcuse intenționat. I-ar fi spus că limuzinele erau mult prea extravagante pentru Irlanda și că nu voia să fie întâmpinat de un tip cu chipiu. Dar se pare că era printre puținii care gândeau așa, pentru că foarte mulți oameni erau luați de șoferi (deși poate că aceștia nu conduceau limuzine de lux). —Nieve! Își auzi numele strigat și se răsuci pe loc. Îmbrăcată elegant, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că am citit despre asta În ziare. Ați fost celebru. Am ridicat modest din umeri. Avea dreptate, Însă. Când l-am prins pe Gormann, am fost celebru un timp. Eram un bun polițist pe vremea aia. Tânărul Anwärter Își scoase chipiul Înalt și se scărpină În vârful capului său oarecum pătrățos: — Măi, să fie, zise el, apoi adăugă: O să intru În Kripo. Adică, dacă mă vor accepta. Pari a fi un tip destul de inteligent, o să faci sigur față. — Mulțumesc. Ei, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
te bazezi pe asta. Apoi mimă o armă cu mâna dreaptă și o Îndreptă către Watson. — Pe altădată, detectivo! Slavă Domnului că Watson nu Îi răspunse. Înapoi În parcare, polițista merse hotărât prin ploaie până la Vauxhall, smuci ușa, Își azvârli chipiul pe bancheta din spate, se trânti În scaun, Închise cu putere ușa și Înjură. Logan fu nevoit să admită că avea dreptate. Nu era nici o șansă ca Miller să le dezvăluie de bunăvoie sursa lui. Iar redactorul-șef, babornița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
semn unei călugărițe chinezoaice, care așeză pe pat hainele lui Jim, proaspăt spălate. Se vedea că erau dornice să scape de el. — Mama ta o să aibă grijă de tine. Jim se Îmbrăcă, Își legă cravata și Își așeză cu grijă chipiul pe cap. Vru să-i mulțumească sorei, dar ea plecase deja să se Îngrijească de orfanii ei. 6 TÎnărul cu un cuțit Întotdeauna războaiele Înviorau Shanghai-ul, accelerau pulsul străzilor lui aglomerate. PÎnă și cadavrele din șanțuri păreau mai vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pătrunde lumina semaforului din intersecție, Încăperea devine galbenă, mantaua galbenă, se aude căutarea febrilă, fâșâie cârpe și foșnesc ziare, camera din față este inundată În verde, mantaua este verde, și când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână, șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când mantaua se aprinde În roșu, mama se Întoarce cu chipiul În mână, șterge cu dosul mânecii steaua de sticlă raster și Închide ușa, retezând roșul mantalei cu un scârțâit scurt. Iar el Îl vede pe tată-su, manta cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Marea Roșie, veniseră în vizită. După-masă ne-am întors pe plajă. Bunica Nora etala un bronz punctat de mici abraziuni pe care i le făcuse cosmeticiana pentru a-i înlătura petele de bătrânețe. Pe fruntea bunicului Duilio se sprijinea viziera unui chipiu de căpitan de cursă lungă. Vara obișnuia să se îmbrace așa: cu pantaloni scurți, șosete trei sferturi bine întinse pe pulpele încă robuste, pantofi de sfoară împletită. Așezat pe un scaun mic de plajă bătea ritmic cu degetele pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dejun ieși afară. Mă simțeam ca nesăbuiții care, după ce lagărele au fost deschise, s-au repezit să se îndoape cu mâncare pe care corpul lor nu o putea accepta. Mașina se opri lângă mine. M-am răsucit spre ea. De sub chipiuri, patru discuri strălucitoare se uitau la mine. Unul dintre polițiști avea o mustață răsucită care tremură când bărbatul îmi vorbi. —Sunteți bine, domnule? Adresarea cu domnule nu mă păcăli. I-am răspuns că sunt bine. Sigur nu aveți nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
locul de lângă scări, care scârțâie întotdeauna, apoi am luat în brațe peretele din stânga ca să nu fiu în raza de vedere a ferestruicii înguste și înalte de lângă ușă. A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
A trebuit să mă opresc și să mă uit pe vizor. De sub un chipiu, o față albă, cu trăsături răutăcioase, îngroșate, lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și bijuterii în ea. El fusese singurul în uniformă. Materialul verde și aspru era soios. Chiar și Poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
în calea unui bărbat care mergea de-a lungul unui perete din scânduri; în fața lui își dădu brusc pălăria pe ceafă, își ridică sprâncenele și exclamă: —Hans! iar bărbatul, într-un costum de culoare deschisă, care purta pe cap un chipiu cu cozoroc, luat prin surprindere, scoase un „ha“, și pe urmă veni strigătul: „Pipin!“ - porecla de student a tatei - și prietenii de odinioară se aflau față în față: — Nu, așa o surpriză! —Ce-i cu tine aici? Și cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în sfârșit, să o înțeleagă din amândouă punctele de vedere. Că îl caută de mult și în fiecare noapte. Că-l va mai căuta și de acum încolo, fiindcă maiorul Mentz, la care dânsa găsise un suflet veritabil cuprins între chipiu și pinteni, doarme toată noaptea, iar ziua își lustruiește sabia și decorațiile, așteptând reîntronarea împăratului. I-am răspuns cu un căscat de om necioplit. Gestul meu îi păru, desigur, odios, căci fără să-mi mai spună „Pardong”, se ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aproape încât să ne putem atinge, chiar mai aproape. Fratele meu de cântec era înarmat cu o pușcă de asalt, era cu ceva ani mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins bricheta: țigara pe fața lui morocănoasă care nu spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inofensiv: personaje mici ca niște jucării. La distanță de tragere, m-am întâlnit de multe ori cu armata sovietică. Fără să-i poată fi recunoscute chipurile, ea micșora distanța pas cu pas. Dar nu s-a tras nici un glonț. Sub chipie, căști, căciuli de blană, unele dintre siluetele care înaintau încet s-ar putea să fi fost de vârsta mea. Uniforma de culoarea pământului. Fețele lor de băieți. Puteai să-i numeri de la stânga la dreapta. Fiecare dintre ei era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fie urgentă, și s-a făcut economie și la o injecție antitetanos. S-au împărțit provizii de drum, care au umplut ranița pe care continuam s-o port. Doar ceasul meu de mână dispăruse. Numai că acum purtam un chipiu care chiar mi se potrivea. Mi-ar fi plăcut să-mi schimb pantalonii, al căror tur lipicios îmi era penibil. Cu recomandări pentru îngrijiri ulterioare - injecție, pantaloni noi - mi s-a înmânat ordinul de deplasare, ultimul, pe care se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puștile și armele de foc pe care le aveți prin casă și asigurați-vă că aveți lumina aprinsă în fiecare cameră. Dar orice ați face, nu intrați în panică. Făpturile astea simt frica. O adulmecă. După ce îi încurajă, își puse chipiul ferm pe cap și se îndreptă spre ușă. Acum plec, dacă nu aveți nimic împotrivă. Mă așteaptă colegul în mașină; și mai avem câteva case de vizitat în noaptea asta. După ce îl conduseră, lăsând să intre un torent de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scoase de acolo un costum - o haină și pantaloni bleumarin. La o privire mai atentă se dovediră a fi uniforma unui sergent de poliție. — Ce ți-am spus? N-a fost nici un polițist. Și uite, restul. Îi întinse lui Phoebe chipiul și în timp ce făcea asta, ieși la iveală o sticluță pe raftul din spatele lui. — Clorură de potasiu, citi el rar, examinând eticheta. Ai auzit de așa ceva? — E o otravă, spuse Phoebe. Mortimer o ținea în dulăpiorul cu medicamente. Numai că, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
după cai. Dar cînd trase zăvorul și deschise ușa, apăru o mînă care reținea ușa de teamă ca ea să n-o Închidă iar. Apoi apăru mîneca aceea kaki, umărul, bărbia nerasă și ochii Înroșiți. — Domnișoară, spuse el. Își scosese chipiul. Vreți să mă ajutați? Controlorul e pe drum. Mi-am pierdut biletul și o să mă nenorocească... — Ies imediat, zise ea, dacă-mi dați voie. El Își scutură capul. O reținea să Închidă sau să deschidă ușa. — L-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea fi antrenori de sport? — Exact. SÎnt convinsă că le vei pune talentele la treabă cu folos. Toate talentele. — Firește. Pot să ajute la recrutări. Am condus-o la limuzină, unde Mahoud aștepta lîngă portiera din dreapta, cu sudoarea curgîndu-i de sub chipiu pînă pe maxilarele puternice. — Clubul ăsta chiar are nevoie de membri noi, am continuat. Mă gîndeam că aș putea să trimit niște pliante prin poștă. Sau să Închiriez un aeroplan să zboare În fiecare zi cu un banner pe deasupra Residenciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
confortul aproximativ al unui portar de spital, vizavi de ambientul unei galerii de mină. Mă simte că mă apropii periculos de mult de punctul lui vulnerabil și bate în retragere, făcând eschiva: Legitimație aveți? încearcă portarul un tertip, punându-și chipiul lui maron pe cap. Speră să scape de mine: ce-ar fi să n-o aibă la el?! Dezamăgit, răsuci legitimația cu copertă roșie, studiind-o îndelung. Dacă pe telefon nu ar fi pus lăcățelul, am cere aprobare din secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
uitau cu atenție și la pozele de tinerețe ale Trandafirei și ale lui Vartolomei, la cadrele vechi, cu flăcăi în ițari albi, purtând Steaua Magilor, ori căiuți înstelați cu hurmuz și șiruri de oglinzi, având pe cap, cu toții, comănace înalte, chipiuri cu pampon, de ofițeri de pe timpuri, săbii de lemn și alte armamente din astea, de odinioară... În fața unor cadre noi și mai arătoase decât altele, Vartolomei se umflă în pene: Ia uitați-vă, aici! Asta e fata noastră, Caterina. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gradat vârstnic își face gâfâind apariția lângă el. Salută și înțepenește în poziția drepți. Să trăiți! Ordin de la dom' maior Moga. Într-un sfert de oră dumneavoastră și dom' locotenent Cernăianu sunteți chemați la 'mnealui la birou. Duce mâna la chipiul capelei într-un gest ce și-l dorise energic, apoi dispare în fugă. Peste fix douăsprezece minute, amândoi sunt în fața ușii șefului de stat major. Aghiotantul o deschide imediat, anunțându-i. În tăcere, fac câțiva pași în cabinetul sumar mobilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
viața. Sper. Din tot sufletul! Vorbim la telefon, da? Smaranda aprobă tăcut din cap, ca un copil cuminte în fața sfaturilor unui părinte. Bine. Întoarce capul la auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos. Înainte să urce în mașină, Marius se întoarce brusc către ea. Smaranda? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]