610 matches
-
impresionate după ce petrecură destul timp în livadă ca să-l poată identifica pe Sampath ca fiind nucleul acestei frumoase comunități peste care dăduseră. Într-un mod destul de comic, toată mâncarea din livadă părea să fi fost adunată în jurul acestui băiat care chiuia și care poseda unele calități ce, fără a fi admirate la ele, păreau a fi destul de apreciate în cazul lui. Fără-ndoială că, apropiindu-se mai mult de o maimuță, omul primea mai multe daruri: fructele cele mai proaspete, nucile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alea sfioase cu mina lor proaspătă. Dar schimbările bruște ale unghiului de zbor făceau ca pasărea să se lanseze într-un zbor mortal. Decolați din Londra, am fiert și ne-am cutremurați și am gonit. În fine, am pornit! am chiuit în gând în timp ce ne înălțăm prin aer ușori ca fulgul. Am privit în jos, spre modelul drăguț pe care străzile nici nu știu că îl desenează. Eu călătoream la clasa a doua, dar avionul, care se zguduia din toate încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe la prânz la vot. Am adormit însă în tramvai. La capătul liniei, vatmanul m-a trezit. Se lumina de ziuă. De undeva se auzea un taraf. Instinctiv am pocnit din degete, zvâcnind spre o țopăitură. N-am mai apucat să chiui. Vatmanul m-a scos afară din vagon. Un fel de șut, cu învârtitură pe loc. L-am întrebat unde am ajuns. Mi-a spus că acolo era capul. Trecusem cu o stație de aceea unde ar fi trebuit să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orașul adormit, pe străzi tăcute, în liniștea deplină a somnului tuturor. Mă simțeam, în astfel de nopți, un fel de suflet al somnului celorlalți. Ca și cum un duh, beat mort de cele mai multe ori, le veghea somnul, visele, strigând (uneori mă pomeneam chiuind, stârnit de cine știe ce valuri năprasnice ale bucuriei de a trăi, de a fi viu), precum în cetățile de demult, „Dormiți, cetățeni, totul e în ordine. Beat mort, mă-ntorc acasă“, adăugam plin de mândrie. Multe nu erau în ordine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură. Nervoasă că nu mă vezi, ai crăpat din ochi un văl de miresme și-atunci m-ai simțit! Epuizată de-atâtea căutări, însă nesupusă ai chiuit, s-aud numai eu vâltoarea și-am intrat goi în bulboaca copilăriei necuprinse. Verdele Împărat era vânăt. În magazinul de murături ai găsit pătlăgele pârguite, felii și frunze de țelină, garnisite cu morcovi, conopidă crestată... și pe mine făcut maioneză
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
a Împăcării cu sine. Dacă aici trebuiau să moară, aici vor muri. Dar iată că nu toți erau sortiți morții pe Valea Bârladului. Iată că cerurile se clătinaseră și că dușmanul șovăia. Călăreții de Neamț Întoarseră caii și dădură pinteni, chiuind, pe urmele spahiilor fugari. Călăreții de Vrancea Începură o Învăluire largă, care tăia drumul unui grup masiv, de peste cinci mii de fugari călări. Răzeșimile se Întoarseră și ele, fugind printre miile de trupuri fără viață din jurul podului, ca să oprească gloatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bătrânețe, ori de căte ori am obosit de muncă sau m-am gândit să renunț, m-am dus să vizitez ruinele lui Yuan Ming Yuan. În clipa în care am pășit printre pietrele sfărâmate, i-am putut auzi pe barbari chiuind. Imaginea mă îneca, de parcă fumul încă mai plutea în aer. Un soare de bronz privește cercetător în jos peste festivalul în mișcare. Ne continuăm lunga călătorie spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ziceam tovarășul Popescu, nu scria nimic. Absolvise însă școala de literatură și, împreună cu dînsul, analizam cele mai reușite texte din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare. Popescu demonta operele într-un chip ce părea să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de noroi. În timp ce-i priveau pe misionari, copiii alergau în jur încântați, chiuind, bătând din palme și strigând: — Misionarul s-a prefăcut în pisică de mare! Barba lui roșie e plină toată de noroi! Dar părinții băiatului le mulțumiră i-l proslăviră pe dumnezeul lor, deși nu erau creștini. Se plecară la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
31. Să se bucure cerurile, și să se veselească pămîntul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărățește! 32. Să urle marea cu tot ce este în ea! Cîmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea! 33. Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul. 34. Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veac! 35. Ziceți: "Mîntuiește-ne, Dumnezeul mîntuirii, strînge-ne și scoate-ne din mijlocul neamurilor ca să lăudăm Numele Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
capul cu supușenie...Cugetul însă nu a rămas în amorțire, ci a pornit să scormonească în minte ca să găsească voievodul care a încuviințat ca biserica catolică să fie zidită din piatră...În cele din urmă, am găsit! Îmi venea să chiui de bucurie... Nu m-am lăsat însă pradă momentului și am răspuns ca la carte: Cred că nu greșesc dacă am să spun că Grigorie Alexandru Ghica voievod este cel care a încuviințat zidirea din piatră a bisericii catolice. Iaca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
satul vostru și să vă faceți o situație în altă parte...Există locuri mai frumoase pe care o să vi le arăt...De luna viitoare o să vă duc în excursie, la Ipotești... Apoi o să mergem și în alte locuri... Ei aproape chiuie de bucurie și sunt nerăbdători... Strâng la piept multe talismane de iubire adevărată necondiționată și simt nevoia să revărs toată lumina peste copiii aceștia pe care Dumnezeu mi i-a încredințat să-i scot în bătaia suavă a soarelui de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
se răsfrângea din caleașca mică la care avea înhămată o iapă scheletică cu un ochi scos sau poate scurs de bătrânețe. Moș Caletcă era atracția noastră și an de an îi așteptam trecerile săptămânale prin sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de bucurie. Unii mai îndrăzneți se prindeau de inima trăsurii și moșul trăgea cu biciul înspre ei. Obrazul copilului se despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și vorbăria invitaților. De Lăsata secului și în buna tradiție a Luminăției Sale, Nicolae își invitase prietenii și rudele la o serată fantastică. Bolțile vuiau și umbre mari se fugăreau de-a lungul pereților de la o făclie la alta. Bicigașii chiuiau, fluierau și se întreceau în mânuirea bicelor, gonind cu trăsuricile lor colorate prin orașul subteran. Luminăția Sa ridicase o reședință de vară pe malul unui lac. Foișor, ziduri din șase rânduri de cărămidă, multe odăi și saloane, două holuri încăpătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sări primul peste cele trei focuri. ― Așa să-mi ajute Dumnezeu! Unu!... Doi!... Și trei! Îl urmă clucereasa, cu poalele cămășii de noapte suflecate. Sări înalt peste fiecare foc, de i se văzu pielea albă a pulpelor. Sări și Nicolae, chiuind, cu bereta de catifea într-o mână și făcând fel de fel de figuri cu picioarele prin aer. Zbura peste focuri și veselia lui îi molipsi pe toți. Doar Safta se codea. Clucereasa clătină din cap. Nici Marițica, măritată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În fața casei, agită pălăria, apoi o prinde Între amândoi genunchii, ca să aibe mâinile libere; se uită cu „ocheanul” (covrigii degetelor) și comunică În jur: - Aista-i român de-al nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd ce - oricum, ceva spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dincolo” - nu contează că nu-i aviator, să vie degrab’, că-i așteptat cu masa pusă jos. - Istalan’ ’i de-a’ lor!, anunță Maxim. Da’ mai du-ti-n chizda mă-ti, ciolovecule!, ’nghițâ-ț-ai stèua di pi coadî! Fumeile chirăie, chiuie - de râs. Ileana - văd bine de tot - Își arată dinapoiurile dezgolite; alb-alb, geamăn. Mama coboară scările școlii, vine Încoace: - Doar ți-am spus să intri-n casă! Doar mi-a spus. Dar nu intru - doar. Dealtfel, mama se oprește În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi plumbu-aici, na! Na! Na! Aici, aici! Samaliotul a dispărut În stânga, dar Ileana o totfugește: pleosc-plescăiește peste aiciul care, de la mine, rămâne nevăzut - dac-aș avea eu o oglindă; dacă aș pune-o dincolo; dacă i l-aș vedea. Femeile chiuie, țipă, râd. Le aud glasurile din ce În ce mai În urmă rămase - mama a izbutit să mă Înșface de mână și să mă zmulgă de-acolo. Am pătruns În codru. Parc-am mai fost pe-aici. Am fost, am fost. - Ce-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu cele două fete și mai mari; și Cheptănar și Scridon și Morcov - tăt satul! Vin și din satele vecine dar nu chiar În acea seară. Măi, și se-ncinge horă mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și Cheptănar și Scridon și Morcov - tăt satul! Vin și din satele vecine dar nu chiar În acea seară. Măi, și se-ncinge horă mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cheptănar și Scridon și Morcov - tăt satul! Vin și din satele vecine dar nu chiar În acea seară. Măi, și se-ncinge horă mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie, lălăie, Încolo; Încoace, pe drum de-ntoarce’. Uite-l pe tata: Își duce În spinare crucea de stejar, grea, dezgropată din țintirim, de lângă crucea de piatră a lui Petrică, frate-meu. Parcă am mai văzut eu ceva asemănător: Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
i-am văzut În lumina mare și subțioara de la mijloc (apa abia-i acoperea genunchii, am zis că era În luna lui Cuptor și secetă mare). Și ea s-a rușinat. Că era goală. În fața ochilor mei, orișicâtuși, bărbat. A chiuit iară și a-nceput să mă stropească. Ca să n-o văd cum e ea de goală și de nemaivăzut de frumoasă; cu strungăreață, ea; și cu trei subțiori cu perișor umbratic de-acuma. Văzând că ea a Început să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tablă (cu mâinile, nu cu gura): trenul, negru și dând strașnic din roate, tunelul și el, afumat primprejur, de la fumul lulelei lui Moș Severin. Nu lipsește nici puf! puf! puf!-uitul locomotivului, nici chiuitul, atât că, pe la noi, la Mana, chiuie, nu trenul, ci tunela; când Îi intră. Stau În calidorul de jos, din curtea Înzăpezită; văd ce văd și-mi zic ce-mi zic - dar nu spun; nu se cade să te uiți În jos, intri cu ochii Închiși. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
distanță prevenitoare, rânjindu-și dinții decolorați și grotești, strâmbându-se și cleventind ca să-și arate, urâcioase, nemulțumirea, și să-l batjocorească. Fără să fie deranjat de maimuțăreala lor și, chiar bucuros de o nouă distracție, Sampath le întoarse jocul murdar, chiuind și urlând. — Huuuu, huuu, strigă, rostogolindu-și ochii în cap și umflându-și obrajii într-un mod care părea să producă satisfacție ambelor tabere, căci maimuțărelile continuară și, în scurt timp, maimuțele se traseră mai aproape, întinzând palmele murdare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]