760 matches
-
ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria 1: 10, 8, 6, 4, 2 și 1 puncte, acordate primilor 6 cicliști care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 2-a: 5, 3, 2, și 1 puncte, acordate primilor 4 cicliști care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 3-a: 2 și 1 puncte, acordate primilor 2 cicliști care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 4-a: 1 punct, acordat ciclistului care ajunge primul în vârful cățărării
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cicliști care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 2-a: 5, 3, 2, și 1 puncte, acordate primilor 4 cicliști care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 3-a: 2 și 1 puncte, acordate primilor 2 cicliști care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 4-a: 1 punct, acordat ciclistului care ajunge primul în vârful cățărării. Punctele acordate se dublează în cazul cățărărilor de minim categoria a doua ce servesc drept final de etapă. Un
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
și 1 puncte, acordate primilor 4 cicliști care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 3-a: 2 și 1 puncte, acordate primilor 2 cicliști care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 4-a: 1 punct, acordat ciclistului care ajunge primul în vârful cățărării. Punctele acordate se dublează în cazul cățărărilor de minim categoria a doua ce servesc drept final de etapă. Un ciclist a câștigat competiția cățărătorilor de șapte ori: Doi cicliști au câștigat această competiție de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
care ajung în vârful cățărării. Cățărări de categoria a 4-a: 1 punct, acordat ciclistului care ajunge primul în vârful cățărării. Punctele acordate se dublează în cazul cățărărilor de minim categoria a doua ce servesc drept final de etapă. Un ciclist a câștigat competiția cățărătorilor de șapte ori: Doi cicliști au câștigat această competiție de câte șase ori: Între 1975 și 1989 și apoi începând cu anul 2000, se întocmește și un clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
4-a: 1 punct, acordat ciclistului care ajunge primul în vârful cățărării. Punctele acordate se dublează în cazul cățărărilor de minim categoria a doua ce servesc drept final de etapă. Un ciclist a câștigat competiția cățărătorilor de șapte ori: Doi cicliști au câștigat această competiție de câte șase ori: Între 1975 și 1989 și apoi începând cu anul 2000, se întocmește și un clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel, cel mai bine poziționat ciclist sub 26 ani, în
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de șapte ori: Doi cicliști au câștigat această competiție de câte șase ori: Între 1975 și 1989 și apoi începând cu anul 2000, se întocmește și un clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel, cel mai bine poziționat ciclist sub 26 ani, în clasamentul general, poartă un tricou distinctiv de culoare albă ()). Din momentul introducerii sale (1975), această competiție a fost câștigată de 29 de cicliști diferiți. Dintre aceștia, cinci au reușit ca de-a lungul carierei lor să
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
clasament al celor mai buni tineri din cursă. Astfel, cel mai bine poziționat ciclist sub 26 ani, în clasamentul general, poartă un tricou distinctiv de culoare albă ()). Din momentul introducerii sale (1975), această competiție a fost câștigată de 29 de cicliști diferiți. Dintre aceștia, cinci au reușit ca de-a lungul carierei lor să se impună și în clasamentul general (Fignon, LeMond, Pantani, Ullrich și Contador). S-a întâmplat de trei ori până acum ca același ciclist să câștige în același
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
câștigată de 29 de cicliști diferiți. Dintre aceștia, cinci au reușit ca de-a lungul carierei lor să se impună și în clasamentul general (Fignon, LeMond, Pantani, Ullrich și Contador). S-a întâmplat de trei ori până acum ca același ciclist să câștige în același an atât clasamentul celor mai buni tineri, cât și clasamentul general — Fignon în 1983, Ullrich în 1997 și Contador în 2007. Doi cicliști au câștigat competiția celor mai buni tineri de câte trei ori: Premiul pentru
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Ullrich și Contador). S-a întâmplat de trei ori până acum ca același ciclist să câștige în același an atât clasamentul celor mai buni tineri, cât și clasamentul general — Fignon în 1983, Ullrich în 1997 și Contador în 2007. Doi cicliști au câștigat competiția celor mai buni tineri de câte trei ori: Premiul pentru "cel mai combativ ciclist ()" se acordă zilnic ciclistului care animă cel mai mult etapa. De obicei, acest lucru se reflectă într-o evadare foarte lungă. Sportivul declarat
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
același an atât clasamentul celor mai buni tineri, cât și clasamentul general — Fignon în 1983, Ullrich în 1997 și Contador în 2007. Doi cicliști au câștigat competiția celor mai buni tineri de câte trei ori: Premiul pentru "cel mai combativ ciclist ()" se acordă zilnic ciclistului care animă cel mai mult etapa. De obicei, acest lucru se reflectă într-o evadare foarte lungă. Sportivul declarat ca fiind cel mai combativ poartă, în ziua următoare, numărul de concurs scris cu alb pe fond
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
celor mai buni tineri, cât și clasamentul general — Fignon în 1983, Ullrich în 1997 și Contador în 2007. Doi cicliști au câștigat competiția celor mai buni tineri de câte trei ori: Premiul pentru "cel mai combativ ciclist ()" se acordă zilnic ciclistului care animă cel mai mult etapa. De obicei, acest lucru se reflectă într-o evadare foarte lungă. Sportivul declarat ca fiind cel mai combativ poartă, în ziua următoare, numărul de concurs scris cu alb pe fond roșu. Asta spre deosebire de restul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
care animă cel mai mult etapa. De obicei, acest lucru se reflectă într-o evadare foarte lungă. Sportivul declarat ca fiind cel mai combativ poartă, în ziua următoare, numărul de concurs scris cu alb pe fond roșu. Asta spre deosebire de restul cicliștilor al căror număr de concurs este scris cu negru pe fond alb. De asemenea, se acordă un premiu și pentru cel mai agresiv concurent pe toată durata Turului. Acest premiu a existat într-o anumită formă, incă din anul 1908
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
și pentru cel mai agresiv concurent pe toată durata Turului. Acest premiu a existat într-o anumită formă, incă din anul 1908. În acea vreme, revistele "Sports Populaires" și "L'Education Physique" au creat "Premiul pentru curaj ()", ce se acorda „ciclistului ce a încheiat cursa, chiar dacă neclasat, care a ieșit în evidență prin energia de care a dat dovadă.” Premiul propriu-zis era reprezentat de suma de 100 franci și de o medalie de argint aurită. Competiția modernă în ceea ce privește această distincție, așa cum
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
era reprezentat de suma de 100 franci și de o medalie de argint aurită. Competiția modernă în ceea ce privește această distincție, așa cum este ea astăzi, a început în anul 1958. În 1959, s-a acordat și un premiu pentru cel mai combativ ciclist al întregii competiții. Inițial, acesta nu s-a oferit constant, dar din 1981 el se acordă anual. Clasamentul pe echipe se întocmește adunând cei mai buni trei timpi realizați zilnic de componenții fiecărei echipe. Această competiție nu beneficiază de un
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
a oferit constant, dar din 1981 el se acordă anual. Clasamentul pe echipe se întocmește adunând cei mai buni trei timpi realizați zilnic de componenții fiecărei echipe. Această competiție nu beneficiază de un tricou distinctiv, dar începând cu anul 2006, cicliștii echipei ce conduce la un moment dat acest clasament poartă numerele de concurs scrise cu negru pe fond galben. Până în 1990, respectivii purtau câte o șapcă de culoare galbenă. Echipele naționale cu cele mai multe succese în acest clasament sunt Franța și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
verde. A existat o perioadă în Turul Franței în care se întocmea și un clasament separat pentru sprinturile intermediare. Din anul 1984, liderul acestuia purta un tricou distinctiv de culoare roșie. Clasamentul se contura pe baza punctelor acordate primilor trei cicliști clasați la sprinturile intermediare. Totodată, punctele obținute în urma acestor sprinturi contau și în alcătuirea clasamentului pe puncte, în timp ce bonificațiile acordate pentru aceleași sprinturi intermediare erau luate în calcul la creionarea clasamentului general. Clasamentul sprinturilor intermediare și al său tricou roșu
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cățărătorilor. La început, tricoul distinctiv atribuit acestui clasament era alb, pentru ca ulterior el să fie reprezentat de un mozaic ce sugera cele patru tricouri enumerate mai sus. Acest tricou a dispărut și el din Turul Franței, tot în anul 1989. Ciclistul clasat pe ultimul loc în clasamentul general este supranumit „lanternă roșie” (comparație cu luminile roșii din spatele unei mașini) "()", iar în unele ediții trecute, respectivul sportiv purta sub șaua bicicletei o mică lanternă roșie. Atât de mare era compasiunea pentru acesta
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
mari pentru participarea la cursele locale de amatori ce urmau Turului Franței. În anii 1939 și 1948, pentru a încuraja competitivitatea, la fiecare sfârșit de etapă, organizatorii îl eliminau din competiție pe sportivul clasat pe ultimul loc. În majoritatea etapelor, cicliștii pornesc împreună. Primul kilometru al cursei, denumit start fictiv (') se parcurge rulând ușor. Startul real (') este anunțat de directorul Turului prin fluturarea unui steag alb. Cicliștilor le este permis să se atingă, dar n-au voie să se împingă și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
organizatorii îl eliminau din competiție pe sportivul clasat pe ultimul loc. În majoritatea etapelor, cicliștii pornesc împreună. Primul kilometru al cursei, denumit start fictiv (') se parcurge rulând ușor. Startul real (') este anunțat de directorul Turului prin fluturarea unui steag alb. Cicliștilor le este permis să se atingă, dar n-au voie să se împingă și să se înghiontească. Primul care trece linia de sosire este declarat învingător. Etapele plate sau cele cu dealuri joase, care în general predomină în prima săptămână
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
este neobișnuit ca întregul pluton să încheie etapa într-un singur grup compact și deși acest lucru presupune un timp îndelungat până ce toți sportivii trec linia de sosire, ei sunt înregistrați cu același timp. Începând cu anul 2005, atunci când un ciclist cade sau întâmpină o problemă tehnică în ultimii 3 kilometri ai unei etape cu final plat, el este cronometrat în același timp cu grupul din care făcea parte în momentul evenimentului. Această modificare de regulament încurajează sportivii să sprinteze la
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
teama că ar putea să piardă timp față de grupul din care fac parte. Din anul 1906, ultimul kilometru al etapelor este indicat printr-un triunghi roșu (""), poziționat deasupra șoselei. Începând cu ediția din 2008, bonificațiile de timp acordate primilor trei cicliști la sprinturile intermediare și la finalul etapelor au fost întrerupte. Etapele de munte produc, de obicei, schimbări majore în clasamentul general. În etapele obișnuite, cei mai mulți rutieri preferă să stea în pluton până la final; deseori se întâmplă ca în timpul unei etape
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
și la finalul etapelor au fost întrerupte. Etapele de munte produc, de obicei, schimbări majore în clasamentul general. În etapele obișnuite, cei mai mulți rutieri preferă să stea în pluton până la final; deseori se întâmplă ca în timpul unei etape de munte, unii cicliști să piardă chiar și peste 30 minute în clasamentul general sau, mai rău, să fie descalificați ca urmare a depășirii limitei de timp stabilită pentru respectiva etapă. Primul fotofiniș a fost realizat în anul 1955. Într-un contratimp, cicliștii concurează
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
unii cicliști să piardă chiar și peste 30 minute în clasamentul general sau, mai rău, să fie descalificați ca urmare a depășirii limitei de timp stabilită pentru respectiva etapă. Primul fotofiniș a fost realizat în anul 1955. Într-un contratimp, cicliștii concurează individual împotriva cronometrului, luând startul pe rând. Primul contratimp s-a desfășurat în anul 1934, între La Roche-sur-Yon și Nantes (80 km). În prezent, prima etapă a Turului este reprezentată de un scurt contratimp (prolog) menit să stabilească primul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
ediției s-a desfășurat chiar în ultima etapă, dar de cele mai multe ori acesta este organizat în penultima etapă. În anul 1965, la Köln, s-a utilizat pentru prima dată rampa de lansare. Aceasta este o pantă de pe care iau startul cicliștii în probele de contratimp. Un contratimp pe echipe (TTT) este o cursă împotriva cronometrului în care fiecare echipa concurează solitar. Timpul final cu care este înregistrată o echipă este timpul celui de-al cincilea rutier al respectivei echipe, stabilit în
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
pe echipe (TTT) este o cursă împotriva cronometrului în care fiecare echipa concurează solitar. Timpul final cu care este înregistrată o echipă este timpul celui de-al cincilea rutier al respectivei echipe, stabilit în ordine crescătoare a timpilor fiecărui coechipier. Cicliștii care încheie etapa cu mai mult de o lungime de bicicletă în spatele celui de-al cincilea coechipier, în ordinea timpilor obținuți, sunt acreditați cu propriul timp. Contratimpul pe echipe a fost adesea criticat întrucât favorizează echipele puternice și defavorizează cicliștii
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]