2,580 matches
-
alături de adevăr, ferita Sfântului!”... De o bucată de vreme, se vorbea printre cercetași că au să sosească ajutoare. Bine ar fi să ne mai trimită măcar câțiva, ca să completăm efectivul plutonului, că ne-am cam rărit - a apreciat zvonul sublocotenentul Cicoare. Într-una din seri, pe când Toaibă, împreună cu grupa lui de cercetași, tocmai se întorcea - frânt de osteneală - dintr-o misiune, l-a întâmpinat Otic: Toadere! Am să ți spun o noutate! Da’ ce noutate! Nici în visele tale cele mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Numai de n-a înnebuni când a da ochii cu mine... În acea dimineață cu soare abia rotunjit la orizont, plantonul l-a trezit pe Limbosu care dormea buștean, trăgând zdravăn de el: Domn’ sărjănt, deșteptarea! Îi ordinul domnului sublocotenent Cicoare. Cu ochii cârpiți de somn și cu o mutră zăpăcită, a întrebat: De ce mă scoală numai pe mine? Ceilalți sunt deja în picioare de jumătate de ceas. În cinci minute, să vă prezentați la domn’ sărjănt Toaibă. La auzul acestui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care le-ai îndeplinit cât ai fost pe front?” - l-a întrebat vocea care îi vorbea în vis noapte de noapte. Da... Până în acea noapte când... „Când ce s-a întâmplat?” - a insistat vocea. Când căpitanul Făgurel a ordonat sublocotenentului Cicoare: Adună oamenii! Au sosit zile grele, băiete... Cicoare a strâns plutonul care nu mai era cel de la începuturi. Unii căzuseră în acțiuni grele. Alții au fost doar răniți și reformați. Cei vechi formau grosul grupei alcătuite cândva de locotenentul Făgurel
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
front?” - l-a întrebat vocea care îi vorbea în vis noapte de noapte. Da... Până în acea noapte când... „Când ce s-a întâmplat?” - a insistat vocea. Când căpitanul Făgurel a ordonat sublocotenentului Cicoare: Adună oamenii! Au sosit zile grele, băiete... Cicoare a strâns plutonul care nu mai era cel de la începuturi. Unii căzuseră în acțiuni grele. Alții au fost doar răniți și reformați. Cei vechi formau grosul grupei alcătuite cândva de locotenentul Făgurel, grupă în care el avea mare încredere... În
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gândiți-vă că trebuie să reușim - a vorbit căpitanul Făgurel. La întoarcerea căpitanului de la convocarea avută la statul major, plutonul era deja adunat. Băieți! La această misiune nu va participa întreg plutonul, ci doar o grupă formată din cincisprezece ostași. Cicoare, numește oamenii care crezi că pot face față unei misiuni ca cea pe care am primit-o. Sublocotenentul Cicoare a ieșit în fața plutonului și a început să numească cercetașii ce urmau să facă parte din grupa ordonată. Sergent Toaibă, un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
plutonul era deja adunat. Băieți! La această misiune nu va participa întreg plutonul, ci doar o grupă formată din cincisprezece ostași. Cicoare, numește oamenii care crezi că pot face față unei misiuni ca cea pe care am primit-o. Sublocotenentul Cicoare a ieșit în fața plutonului și a început să numească cercetașii ce urmau să facă parte din grupa ordonată. Sergent Toaibă, un pas în față! Caporal Trestie, în stânga sergentului. Fruntașul Urecheatu, alături... Când grupa de cincisprezece cercetași în care se includea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și a început să numească cercetașii ce urmau să facă parte din grupa ordonată. Sergent Toaibă, un pas în față! Caporal Trestie, în stânga sergentului. Fruntașul Urecheatu, alături... Când grupa de cincisprezece cercetași în care se includea și pe el - sublocotenentul Cicoare - a fost formată, căpitanul i-a luat în primire. Cei aleși rămân pe loc. Restul, sub comanda caporalului Otic, vor sta în așteptare, gata oricând pentru vreo acțiune neprevăzută. După plecarea celor rămași „acasă”, căpitanul Făgurel s-a apropiat de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aici ar risca să rămână izolată, fără posibilitate de manevră. Inamicul are totuși un punct de observație pe malul gârlei din stânga noastră. Grupul de cercetași a tăcut câteva clipe, privindu-se întrebător și încurajator. Apoi s-a auzit vocea sublocotenentului Cicoare. Ne așteptați mâine seară începând cu ora douăzeci și două. De nu venim...ne așteptați poimâine seară începând cu aceeași oră... Dacă absentăm și atunci... înseamnă că... Dar să nu plângem înainte de a ne păli. Curaj feciori! După plecarea căpitanului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și două. De nu venim...ne așteptați poimâine seară începând cu aceeași oră... Dacă absentăm și atunci... înseamnă că... Dar să nu plângem înainte de a ne păli. Curaj feciori! După plecarea căpitanului Făgurel și a ofițerului care i-a însoțit, Cicoare a organizat studierea pantelor gârlei și a piscurilor, cu cea mai mare atenție. Când nu va mai fi lumină, vor hotărî modul de acțiune, în funcție de cele observate. Fiecare cercetaș și-a luat în primire porțiunea de teren repartizată de sublocotenent
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Când nu va mai fi lumină, vor hotărî modul de acțiune, în funcție de cele observate. Fiecare cercetaș și-a luat în primire porțiunea de teren repartizată de sublocotenent. Toaibă a primit porținea de la poalele pantei din dreapta gârlei. Când s-a înserat, Cicoare i-a întrebat: Ce noutăți ați descoperit? Să începem cu Urecheatu. Mare lucru n-am descoperit. Doar că cam de multă vreme nu au mai trecut oile pe aici. De unde ai dedus tu asta? Simplu! Buruienile de pe marginea cărăruilor au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
huruit de motoare grele și chelălăit de fiare le-a atras atenția. Aiestea-s tancuri, domn sublocotenent - a șoptit Trestie. 68 Cred că mai avem doar vreo trei sute de metri până la șosea - a apreciat Toaibă. Trestie, dă semnalul - a ordonat sublocotenentul Cicoare. Îndată a ajuns și grupul lui Urecheatu. Voi rămâneți aici și vă desfășurați în așa fel încât să ne puteți acoperi în caz că suntem descoperiți. Noi ne vom apropia de șosea cât se poate mai mult. Mersul lor a devenit mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trăgea pantalonii... Cum s-a întâmplat, cum nu s-a întâmplat, dar rusul, înainte de a „adormi”, a apucat să țipe... Cât ai clipi, cei din mașini au sărit cu automatele în mâini și au început să tragă în neștire... Sublocotenentul Cicoare a tras o rafală de automat lungă și secerată... Îndată nu se mai auzea nici în cer nici în pământ... Toaibă și cu Trestie aruncau grenadă după grenadă asupra mașinilor de pe șosea și au pornit-o înapoi în salturi scurte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de cealaltă parte a șoselei și au deschis focul cu toate armele din dotare. Până și cu două mitraliere montate pe mașini. Din câteva salturi, grupul lui Urecheatu a fost aproape de cel al sublocotenentului. Plecați! Rămânem noi! - a strigat Urecheatu. Cicoare și ai lui au pornit înapoi, în salturi scurte. Toaibă tocmai zvâcnise într-un nou salt, când a simțit o lovitură în pulpa piciorului stâng. „Ce-i asta?” - s-a întrebat, ducând mâna la locul lovit. Și-a retras-o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lăsat furați de o idee nefericită. Acum sunt două treburi de făcut: întâi transportul lui Toader la postul de prim-ajutor și apoi finalizarea misiunii primite. Mai avem doar o zi înainte... Cine îl însoțește pe Toader? - a întrebat sublocotenentul Cicoare. Voi merge eu, dar unul singur nu poate face nimic la trecerea pe cărăruia de pe gârlă, unde trebuie să mergi doar târâș. Alege-ți ajutorul. Cine vrea să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
multe ori la camarazii săi de pe front: „Acum îi al naibii de greu să te furișezi printre liniile inamice, dar și mai greu să stai nemișcat în vreo zi cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor. Folosea doar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ridiche, sfeclă roșie); bulbifere (ceapă, usturoi); tuberculiere (cartofi); vărzoase (varza albă, varza roșie, varza creață, varza de Bruxelles, conopida) fructoase (roșii, vinete, ardei, castraveți, dovlecei, dovleac, pepeni); păstăioase, leguminoase (fasolea verde, mazărea verde, leguminoase uscate, soia); frunzoase (spanac, salată verde, cicoare de grădină, lobodă, măcriș, ștevie); ciupercile comestibile. Separat, aș îndrăzni să le trec pe cele folosite ca și condimente de obicei, cum ar fi: mărarul, pătrunjelul, țelina, cimbrul, tarhonul, hreanul, ghimbirul, ardeiul iute, piperul etc. Această clasificare nu este neapărat
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cauze spirituale. Ar trebui să lucreze la cauză, altfel nu vor reuși probabil să slăbească (prea mult) fie nu vor reuși să păstreze greutatea la care au ajuns. Pe această listă regăsim: ananasul, ardeiul iute, brocoli, andivele, castraveții, căpșunile, ceapa, cicoarea, conopida, fasolea verde, grepfruitul, guliile, lămâia, merele, mango, morcovii, păpădia, piersicile, portocalele, sfecla, ridichea, spanacul, sparanghelul, țelina, varza verde, zmeura, usturoiul, lubenița/harbuzul. Foarte gustos și hrănitor este următorul desert, care se mănâncă, bineînțeles, pe stomacul gol. Eu l-am
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pluteau vaporașe din lemn dulce, ca un fum care mirosea ca roua de pe trandafirii din grădina mea, în zori de zi! Norii erau și ei din vată de zahăr de culoare roz, simpli sau de culoare albăstruie, la fel ca cicoarea pe care mă punea bunica să o culeg cu mare dăruire la începutul fiecărei vacanțe de vară! O briză parfumată și foarte delicată a pus stăpânire pe corpul meu, purtându-mă pe culmile unor munți de înghețată. Când am aterizat
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Parcă-l văd când mă vizita cum discutam cu el, comparând omul înalt, falnic, puternic, jovial, numai zâmbet și voie bună... cu persoana mea și glumeam spunând că el crește în înălțime dominându-mă cu privirea din ochii lui ca cicoarea, în timp ce eu creșteam... în jos, spre pământ, ca om în vârstă. De ce, Doamne, trăsnești brazii și stejarii falnici și nu-i lași să fie mărturii pentru viitorime?? După ora 20 mă sună din Tecuci prof. Vasile Ghica, alt consătean care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
este mulțumit că-și regăsește culcușul, dar care tot nu se simte în siguranță. Așa îl trata și mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un lighean cu apă pentru picioarele lui acoperite de umflături. Nu mi-am disprețuit niciodată tatăl pentru felul său de a fi, știu chiar că, fără îndoială, l-am iubit. Mai întîi pentru că a existat un
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
om duce". 215 Și pruncul care e prunc, Paște-și calul său în câmp, 231 {EminescuOpVI 232} Feciorul care-i fecior Pe umăru-i cu topor - Căci în sară calu-nșală Și mi-l scoate-n câmp afară. 216 Frunză verde de cicoare, Toată lumea-i la răcoare, Numa eu-s la - nchisoare, La Iași în temnița mare, Cu doi butuci în picioare. Frunzuliță de negară, Am primit o veste - asară, Că și puica-i la opreală, La opreală părintească, Pentru fapta voinicească. Ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în stradă? Vrei să te-nhațe polițistu’ ăla? Ignatius nu-i răspunse. Pufnea pe nas cu zgomot și se strâmba. Un barman care îi observase din umbră, întrebă zeflemitor: — Ce doriți? Voi lua o cafea, comandă Ignatius arogant. Cafea de cicoare cu lapte fiert. N-avem decât Ness. Mi-e imposibil să beau așa ceva, se plânse Ignatius mamei sale. E o oroare. — Atunci ia o bere, Ignatius. N-ai să mori din asta. — S-ar putea să mă baloneze. — Eu iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
regina să dispară, cu mințile și cu inima rătăcite, În cine știe ce fel, Verulam o sedusese. Acum chipul ei era schilodit și era redusă la starea unui schelet. Mâncarea ei ajunsese să fie o pâiniță mică albă și o fiertură de cicoare. Păstra la șold o spadă și În momentele de furie o Înfigea cu violență În draperiile și În damascul ce-i acoperea pereții odăii unde era izolată. (Și dacă În spatele lor ar fi fost careva, trăgând cu urechea? Sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
geam povestea pâinii. Mai înalt decât înalții, Crește într-o zi cât alții Nu pot crește într-un an; E un mare năzdrăvan Și coboară pe hârzob, Iar pe zmei îi face zob. Părul ca de sânziană, Ochi albaștri de cicoare, Trup de salcă mlădios, S-a-ntâlnit într-o poiană, Dimineața, pe răcoare, Cu viteazul Făt-Frumos. El, în două-trei cuvinte, Îți găsește o scofală; Dacă e pe păcăleală, Nimeni nu i-o ia-nainte. Vă aduc acum aminte (Poate-ați învățat la
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau câte-o bucată și o tăiau, fiecare în farfuria din dreptul lui. Înghițeau lacomi acei dumicați, alternându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]