513 matches
-
letal stinge lumina să-ți văd haloul perpendicular dormi în tabloul pictat pe sânii înfloriți către tine se iubește epidermic cât ne mai ține blamează-mi vocația de artist ea te strânge cuvintele șchioape îți râd demiurge tu stai jos cinefil arondat /cal pur sânge/ uită-mă in taverne ca pe un ritual învață-nc-o dată să ne iubim cordial nu se scrie pe cer cu creionul un vis estompat scrie-l cu urechea tăiată pe strâmtul tău pat iubim între stații
VOCAȚIE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376608_a_377937]
-
Ecoul”, cu un medalion închinat lui Vachel Lindsay. Până în 1948 a mai colaborat la „Lumea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizont”, iar în deceniile următoare la toate revistele la care a activat ca redactor și la aproape toate publicațiile importante ale vremii. Cinefil împătimit, bun cunoscător al fenomenului cinematografic, a fost unul dintre colaboratorii de elită ai revistei „Cinema”. A făcut parte din mai multe consilii de conducere și din biroul Uniunii Scriitorilor, reușind să rămână timp de o jumătate de secol - cea
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
cvasibienal. Din 1973, timp de mulți ani, va fi director al unor cinematografe din București („Viitorul”, apoi „Doina”), pe care le transformă, programând constant numai filme de excelentă calitate artistică, în adevărate centre de cultură și educație estetică, pepiniere de cinefili și locuri de întâlnire ale cinefililor avizați. Versurile de început atestă o - firească, în fond - oscilație între mai multe maniere, caracterizate fie de narcisismul erotic, fie de afectarea „delirului” verbal și a exprimării obscure, ca și de retorica imnică, asociată
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
ani, va fi director al unor cinematografe din București („Viitorul”, apoi „Doina”), pe care le transformă, programând constant numai filme de excelentă calitate artistică, în adevărate centre de cultură și educație estetică, pepiniere de cinefili și locuri de întâlnire ale cinefililor avizați. Versurile de început atestă o - firească, în fond - oscilație între mai multe maniere, caracterizate fie de narcisismul erotic, fie de afectarea „delirului” verbal și a exprimării obscure, ca și de retorica imnică, asociată cu viziunea folclorizantă și mitologizantă. Îmbinate
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
1961 îi este admisă reînscrierea la facultate, cursuri fără frecvență. Obținând examenul de stat în 1962, intră redactor la „Scrisul bănățean” (devenită în 1964 „Orizont”). Din 1971 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor la „România literară”. Meloman și cinefil pasionat, iubitor și „consumator” avizat de cultură de bună calitate, spirit activ și scormonitor, om de o mare civilitate, scriitorul a rămas în memoria contemporanilor ca o figură admirabilă a vieții culturale. La un moment dat, a fost foarte apropiat
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
cazul cu această „rezistență”. Dar nu asta este problema, ci durerea noastră cea mare trebuie să fie completa degringoladă a filmului românesc, film ce se ocupă de rahaturi politice, cu ochii sticlind la premii luate aiurea prin țări străine unde cinefilii văd în asta ceva inedit, cam ceea ce văd în filmele cu papuași. Doamne, și când mă gândesc și eu, ce filme se făceau odată în țara asta, mă apucă jalea. Deci lăsați-mă naibii în intimitatea mea, să plâng și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei. Era odicolon sovietic „Svistulika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și papă. De-asta avem buget, să săpăm și să păpăm. Crezi cumva altceva? La cinematografie nu-i niciodată târziu să părăsești platoul. Și-n lavstori, la culmea deznădejdii, ce-a zis tipa, în iubire niciodată să nu spui aimstori“. Cinefil înrăit, directorul meu își presăra întotdeauna finalurile de muștruluială cu replici din filme celebre. Să nu-i mai poți replica tu, strivit de-atâta filmografie. Nu l-am găsit menționat pe Trombă printre cenzorii de atunci. Inși, de altfel, simpatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acceptând slăbiciunile inerente unei filosofii altfel drepte și umaniste. Asta e diferența dintre ei și noi. Ei respectă legea junglei, iar noi suntem prea iubitori de pace pentru a ne coborî într-atât”. Roșii - 1, orașul Los Angeles și publicul cinefil - 0. E o lume nebună. AICI SE TERMINĂ CITATUL RETRAS, CU CARACTERE MAI MICI. Buzz puse ziarul jos, gândindu-se la nebunul de Dudley de prin ’38, când fusese cât pe ce să omoare în bătaie un negrotei drogat pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Împărtășeam era invazia porumbeilor; când se va Întoarce din vacanță, săptămâna viitoare, o s-o sun și o s-o Întreb cum a procedat cu ai ei. De ce nu făcuse nimeni niciodată un film despre porumbei ucigași? Poate știe Tom. El e cinefilul Înrăit. Oare Păsările ar intra În categoria asta? Nu prea cred. Dacă nemernicele alea mici ar fi fost porumbei, până la final, Tippi Hedren ar fi fost mai degrabă Îngropată În găinațul lor, nu doar ciufulită serios. * * * Tobele răpăiră, cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
felul de meserii. Citeam pe rupte, mai tot ce-apărea, ne împrumutam unii altora, în lanț, cărțile strecurate în pachetele sau bagajele venite din străinătate ; făceam partide de văzut filme pe casete, nopți întregi, în grupuri care-aveau aer „de club“ cinefil, în enorma sufragerie a ultimului Mureșean, istoricul Mircea Gherman. Trăiam cât de bine ne pricepeam, înjuram cu toții cam aceleași lucruri (un bun substitut pentru iluzia solidarității). Uneori eram chiar fericiți, orice va fi însemnând asta... Maria-Ruxandra a dat primele semne
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
iezuiți unde, Îmi spusese tata ca să mă liniștească, exista nu doar o biserică, ci și o sală de cinema cu balcon și cu un ecran lat de zece metri. Viitorii mei profesori bruxelezi aveau să vadă că le sosește un cinefil experimentat. Am fost mai puțin surprins descoperind New York-ul În 1962 decît Bruxelles la Începutul anilor ‘50. Tocmai Împlinisem unsprezece ani, aniversarea mea fusese sărbătorită În casa pe care părinții o Închiriau În perioada vacanței mari la poalele muntelui Lure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
înainte câteva vorbe din argoul de pușcărie, ca să dau impresie și, făcându-i să mă respecte, să-i oblig să se deschidă cât mai mult. Mă scuzați, dar n-am înțeles insistența pe Robocop, câte sunt, cum sunt, pasiune de cinefil, poate. / E un zgomot infernal, eu aș fi oprit înregistrarea. / Ce spui, reporterule? Marcel nu înțelege subtilitatea întrebării prefăcut cinice, că fiecare se descurcă în pușcărie, pusă tocmai ca să-l facă să reacționeze într-un fel. Am impresia, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
coproducție româno franceză, ajunge și pe marile ecrane din Franța. Prezentat în țară drept epopee națională, act de apartenență la o istorie occidentală, o măsură a valorii naționale, este aspru criticat de Monica Lovinescu, dotată cu experiența cinematografică a unui cinefil înrăit și a unui om care, cochetând cu camera de luat vederi, realizează documentare. Din punctul ei de vedere, filmul "Dacii" deformează natura spiritualității românești: "N-au lipsit, pe un drum de munte, nici Rodica (purtând cofița cu apă rece
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
animator, o conștiință. (Constantin Pivniceru) Mircea Albulescu Maestrul Gherlaș și Mitică Popescu Don' Șef 1982 NĂPASTA Casa de Filme PATRU Florin Zamfirescu Ion Nebunul și Corneliu Dumitraș Dragomir Pentru a doua oară în acest an, regizorul Alexa Visarion reține atenția cinefililor... S-a și vorbit de un "an Alexa Visarion". ...Continuând tradiții dintre cele mai viguroase ale cinematografiei naționale, venind, să zicem, deopotrivă, dinspre Moara cu noroc pe de o parte și Viața nu iartă pe de alta, filmele lui Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și cinematografia sunt două dimensiuni care se pot intercondiționa, completă și pot intra în relație de complementaritate semiotica. Un text literar adaptat-ecranizat poate beneficia în mod fericit de completarea "zonelor de indeterminare" despre care vorbește Ingarden în teoriile sale1. Un cinefil poate recepta altfel textul literar, prin prisma unei adaptări de calitate. Convertirea unui text în limbaj cinematografic poate fi un demers reușit, daca regizorul, scenograful, echipa de actori retransmit conținutul de sensuri ale textului în imagini, sunet, culoare. Literatura și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
tot ce ține de demnitate, respect, morală, par să fi dispărut, o poveste colorată și zgomotoasă, cu happy-end. Al doilea nivel de lectură ne propune clasică legendă a Cavalerilor Mesei Rotunde, a Regelui Arthur și a Sf. Graal, repovestita pentru cinefilul secolului XX. Aparent facilă, povestea pe care ne-o propune Gilliam este una clasică, în care esență mitului rămâne aceeași, desi limbajul povestirii lui pare impropriu și contextul, asemenea. Povestea lui ne spune și ne demonstrează, prin personajele devenite arhetipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fără podoabă capilară, fiind silită să recurgă la peruci extravagante) și începe să cultive la rîndul ei acea imagine de bimbo prostuță, seducătoare și frivolă, ce prindea (ba chiar încă mai prinde) atît de bine la populația admirativ masculină a cinefililor. Liberati nu face concesii, dimpotrivă, își ia sacrosancta dis tanță ironică față de obiectul interesului său, pe care îl tratează cu toate nuanțele cuvenite, dar fără vreo afecțiune sau atracție specială pentru vulnerabilitatea ființei din spatele mitului, așa cum o făcea, de pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Complement de ghicitoare: ce mare editură pariziană și-a făcut un obicei din a "rata" debutul unor scriitori talentați și non conformiști (vezi Proust, Céline etc.)? Răspuns: Gallimard, desigur. Philippe Djian e relativ puțin cunoscut cititorului român. Poate mai degrabă cinefililor, căci filmul 37,20C dimineața, al lui J.-J.Beineix, realizat în 1986 după romanul eponim al lui Djian, cu sulfuroasa și Beatrice Dalle în rolul principal, i-a adus acestuia, paradoxal, recunoașterea și notorietatea internațională ca scriitor. Un talent
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de bufniță blondă al casieriței. Își lunecă palma mică sub a sa. Cinefilul trece, ezitant, pragul sălii. O magazie înaltă, aproape goală, vreo zece spectatori. Abia are timp să se așeze, lumina se stinge. Spectatorii se ridică, plictisiți. Film fără intrigă și final ! Noroc că a fost scurt... spune cineva, aprinzându-și țigara
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn. Umeri fragili, bust delicat, mâinile voinicești și picioarele pitice. Zâmbet... Dinții sălbatici. Atingere subțire. Își strecurase și de data asta palma sub palma lui, trăgând cu încetineală banc nota. Nu-l
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cap. Nu a pagubă, a idee nouă. Măi, băieți, eu aș trece-o pe listă și pe hiuston, uitnei, mi-a plăcut de ea atunci când sărea În brațe la cosner fiindcă fanii dădeau pe-afară. Nu sărea ea În brațe, cinefil păcălit, chevin o lua În brațe, că era badigard, nu s-a numit filmul chiar așa? Ia zi-i, Sandule, am sau n-am dreptate? Sandu ridică din umeri, lăsând În suspensie Întrebarea lui Gore. Mie Îmi plăcea de ghiorfi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-i așezăm într-o linie -, clericii din anturajul lui Carol cel Mare, acei iconoduli moderați ale căror Cărți caroline vor servi mult timp drept referință Bisericii latine din Occident; Sfântul Toma din Aquino; "mijlocitorii" din secolul al XVI-lea; și cinefilii catolici din secolul XX. Această postură centristă respinge adorația, care este idolatrie, condamnă execrația, care ar fi un refuz fanatic al lumii (contemptus mundi) și acceptă imaginea ca mediere indispensabilă, în același timp pedagogică și liturgică. Forma ca transitus spre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
critic, iar imaginea narcisistă; primul trezește, cea de-a doua poate adormi vigilența și chiar poate hipnotiza ușor. Litera ridică, imaginea alungește (cele mai frumoase imagini le vedem culcați, iar a te afunda într-un fotoliu este o plăcere de cinefil). O carte nu o citim în grup, nici pe jumătate adormiți. Dar putem privi împreună un tablou, un film, o piesă așa cum o sală ascultă muzică. Atenția fluctuantă și vagă întrerupe lectura, dar nu emisiunea de televiziune, de radio sau
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
distinct de mitologie sau teologie; aducând cu el mediatori specializați, critici și comentatori care se adresează unui public de cunoscători după criterii endogene (jurii, concursuri, festivaluri etc.). Respectabilitate înseamnă domiciliu, plus explicație. Acoperișul face legea: cinemateca l-a făcut pe cinefil. Într-o zi, scenele dialogate care făceau parte din oficierea religioasă ies din corul bisericii și se instalează în parvis. Lângă catedrală, dar deja în piața publică: nașterea, în secolul al XIII-lea, a misterului. Mai târziu, drama sacră părăsește
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]