6,287 matches
-
de amplificare a unei biserici din preajmă. Slavă Domnului, Normalitatea exista! A doua zi, la reluarea festivalului, parcă toată suflarea cinefilă se adunase - culmea - nu într-una din sălile imense ale Cineplexului Odeon, ci într-una minusculă, cam cît fostul Cinema Doina din București, să vadă Elogiul dragostei de promotorul noului val, căruia Cinemateca Ontario i-a consacrat în această toamnă retrospectiva "Godard for Ever", reiterîndu-i maxima platoniciană potrivit căreia "Cinematograful nu este o reflecție a realității, ci realitatea acestei meditații
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
rareori o operă literară poate vorbi mai bine despre autorul ei ca în cazul lui Michaux. Având parte de o copilărie nefericită, fascinat de mic de insecte și scrierea chineză, călătorind toată viața și în mai toată lumea, pasionat de pictură, cinema și limbi vechi, H. Michaux și-a construit scriptural un univers plin de fantezie și exotism. Caracterul fragmentar, secvențial, de tip fișă, notă al scriiturii îi permite să concentreze în doar câteva fraze o multitudine de imagini și idei care
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
a apărut între 2 aprilie 1939 și 12 mai 1940. Dat fiindcă această publicație periodică avea o sumedenie de rubrici, mai mult sau mai puțin literare, în coloanele ei au apărut și alte rubrici de cultură, artă plastică, muzică, teatru, cinema, coregrafie, arhitectură, modă, sport, umor, pagina jocurilor. Prin toate aceste rubrici revista România literară redactată de către Cezar Petrescu a îndeplinit și funcția unui magazin cultural, o publicație pentru publicul larg, fiecare dintre cititori găsind cîte ceva în paginile ei. O
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
legare de practicile sociale cotidiene: it. sera este definit în Zingarelli 1995 ca "perioadă de timp cuprinsă între ora cinei (...) și noapte"; sensul apare mai ales în enunțuri care descriu modul de petrecere a serii (a ieși, a merge la cinema etc.). De fapt, o altă direcție de investigare a sensurilor cuvîntului seară ar fi chiar cea a trăsăturilor atribuite de modurile tipice de petrecere a timpului. în această privință, cred că merită să fie făcută deocamdată o observație de actualitate
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
necontrafăcută, iar cel mai mare și mai dificil efort este acela de a accede la acest palier. Avem nevoie de o idee clară și personală despre meseria pe care am ales-o ori pe care se întîmplă să o practicăm. Cinema-ul e pentru mine mai puțin o artă - cum e înțeles tradițional - cît e o tehnică de investigare a realității. Obiectul, rezultatul muncii noastre, poate fi operă de artă sau nu, adică experiența se poate împlini ori poate eșua. Dar
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
vorba numai de a-ți iubi, tu, ca autor, personajele care sînt ale tale, pur și simplu. E vorba, scurt, de iubire. Un cuvînt cam uitat pe aceste tărîmuri ale urii, atîta timp exersată cu impuls de sus. Dragoste pentru cinema, dragoste pentru lumea în care trăiești, dragoste pentru oamenii de pe stradă și în cele din urmă, dragoste pentru ce faci tu, dragoste pentru personajele cărora le dai viață. Și atunci de ce să le batjocorești, cum se întîmplă în filmele românești
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
să vînd și mezeluri!" Ăsta e idealul lui: să vîndă mezeluri. Deci, omul ăsta, îl vezi că se duce, îl vezi prin ce trece și tu, în final, după ce ai văzut filmul, spui că "sînt înjurături"?! Nu discut acum de cinema și de nu știu ce "DOGMĂ" despre care să zicem că nu ai auzit - nu contează. În loc să te înduioșeze, să te cuprindă mila pentru omul ăsta care ai putea fi tu, care ar putea fi fratele tău.... Omului i se întîmplă un
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
excepția confirmă regula, anul acesta Karlovy Vary "cel previzibil și déjà-vu" mi-a oferit câteva surprize dintre cele mai plăcute. Mai întâi că n-a mai plouat sau, mai bine spus, n-a mai plouat tot timpul - dar, sălile de cinema au fost în continuare luate cu asalt (fapt ce demonstrează că aici cinefilia e o stare ce ține de spirit și nu de meteorologie, așa cum susțineau unii cârcotași ). Apoi, genericul - sau, mai bine spus, genericele Festivalului, căci au fost opt
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
regia lui Oleg Jarkovsky, "Passport" de Petre Gothar) și dacă n-am arăta că filmul, conform comentariilor din presa cehă, a interesat publicul, tânăr mai ales, dar și critica de specialitate, care a salutat propunerea nouă, îndrăzneață de a face cinema. Iată că, încetul cu încetul, începem să pășim în Europa. Cel puțin așa mi s-a părut... anul acesta la Karlovy Vary.
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
coperta a patra, "cu rigoare și în același timp cu prezentări captivante, curente, mișcări, tendințe, școli - după cum s-au intitulat sau au fost denumite -, precum și grupări și personalități care au marcat secolul XX în domenii mergînd de la literartură, pictură, teatru, cinema și arhitectură pînă la fotografie, balet, varieteuri sau benzi desenate". Nefiind exhaustiv, dicționarul lasă întinse pete albe. Privite cu un ochi rece mișcările literare și artistice contemporane se dovedesc un adevărat muzeu de curiozități. Pornind de la nume: arcanism, mișcarea antropofagică
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
cu mîinile lor curate, cu luminile și umbrele lor, cu lungul lor drum spre Tipperary ori cu Mircea cel Mare, fiindcă Ceaușescu nu voia să audă de cel Bătrîn, funie în casa spînzuratului, și de întîmplările lor entuziasmate în revista Cinema condusă de Ecaterina Oproiu. Cei trei consilieri ai ministrului Culturii de azi ar fi putut fi la fel de bine consilierii Suzanei Gîdea, pe vremea lui Ceaușescu. Interzisul pe vremuri Lucian Pintiilie, căruia azi suficiența lustruită a lui Răzvan Theodorescu se face
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
a îndulci pilula comenzii ideologice a Partidului. O pilulă la a cărei îndulcire a pus umărul și un regizor de cu totul altă condiție artistică decît Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, și pe care a zaharisit-o Ecaterina Oproiu la revista Cinema. Nu cred că vreunul dintre acești trei consilieri ai dlui Theodorescu are cum să evalueze corect atît filmele lui Pintilie, cît și cele izbîndite de el ca director al Studioului de Film al Ministerului. Simpla existență a lui Pintilie e
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
de cititor, eu mai punînd doar niște subtitluri inspirate de dumneata. Sper să fii de acord că ar fi nedrept să pornim discuția de la cronicile scrise pe marginea filmului cu care ai debutat, fiindcă la noi neexistînd nici o revistă de cinema - vorba ceea compromisă: în timp ce la bulgari, la albanezi etc... - critica de specialitate riscă să se confunde pe ici pe colo cu nobila ziaristică. Dacă nu mă înșel, în cutare cotidian de maxim tiraj, ea s-a redus la corespondențele reportericești
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
de mîna a doua. O adopt însă, în relativismul ei, ca definiție ontologică a cinematografului, fiindcă în momentele mele de extremism, mă revendic de departe, de la Lumière chiar, de la camera pe trepied lăsată să înregistreze realitatea, de la aforismul lui Godard - "cinema-ul e adevărul de 24 de ori pe secundă" - dar și de la convingerea cu care îmi încheiam lucrarea de diplomă, că filmul este "une enquette" asupra autorului său. Asta mi se pare fundamental și dacă există o disciplină și e
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
descopăr documentul. Nu mă refer la cele "documentare", ci la cele de ficțiune. La fel se întîmplă și cu cărțile. Memoriile lui Argetoianu au calități artistice, dincolo de partea de document, dar inseparabile de document. Lucru cu atît mai valabil în cinema. Arnheim, care tradus în franceză e parcă mai concludent decît în traducerea românească, o spune numai aparent tautologic: "Le cinéaste est obligé de devoir choisir la réalité". În momentul cînd a pus camera pe ceva și prin modul cum a
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
un moment dat în școală - fiindcă, spune el, a făcut doi ani de facultate - vrea să reconvertească toată energia asta în business, în vremurile astea noi, să se realizeze cumva. Ceea ce vrem cu toții, și eu și Răzvan: să reușim în cinema, în roman, după ce am încercat și altceva - pictură, spectacol de operă. "Ovidiu sîntem noi". Dar ne-am pus și problema: care este locul Naratorului, ce vede Naratorul și ce povestește el, astfel încît mie, ca spectator, să-mi fie indus
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
fi vrut: camera, ca să nu spun cameramanul să-și asume libertatea de a avea opțiuni - altele decît acelea care o leagă de poveste. Asta ar fi potențat în plus "echilibristica" între ce ne este dat prin simțuri - cînd vorbim de cinema, vorbim de ochi în primul rînd, de ceea ce vedem, de ceea ce auzim - și ceea ce inventăm, ceea ce vine dinspre noi spre lume. Îngerul păzitor și "le cinéma de croyance" C.P.: Mariajul acesta - tratarea documentară a unei ficțiuni - e greu să-l
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
inaugurat clădirea pe care o avem și astăzi, cu toți aceia pe care iubindu-i îi jignesc nepomenind numele lor, deși au stat și pe afișele Scalei sau la Met opera era artă dramatică, simfonie, muzică de cameră, roman, nuvelă, cinema. Fantezia lui Woody Allen în 'Trandafirul roșu din Cairo' (scurgerea vieții de pe ecran în sala de cinematograf), mi s-a părut peste ani o metaforă formidabilă pentru o stare de spirit pe care o trăisem la operă. Anulasem convenția amorului
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
Irina Coroiu Ajuns la a 6-a ediție, CineMAiubit și-a reafirmat vitalitatea de festival studențesc internațional ce reunește mai multe școli de cinema anul acesta Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică - inițiatoare și organizatoare, Universitatea Hyperion, Universitatea Media Pro, Universitatea de Arte, Școala Națională de Film, Televiziune și Teatru - Lodz, Hoschule fur Fernsehen und Film - Munchen, Hochschule fur Gestaltung und Kunst - Zurich
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
implică ea - aspirație ori evaziune, reverie sau agonie, trasee rectilinii ori deviații etc. - Michel Demopoulos, directorul Festivalului Internațional de Film de la Salonic, a hotărît să includă în cea de-a 42-a ediție o serie de viziuni nocturne subsumate unui cinema orgasmic. O antologie de scurt metraje explozive care explorează în formule experimentale visceralitatea, fața întunecată a spiritului omenesc. Excelent preambul pentru o întreagă categorie de filme recente ce par toate ieșite din stimele Pianistei lui Michael Haneke, eroina care afirmă
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
Contemporană picturile pointiliste care-i dezvăluie altă fațetă a personalității sale de neobosit renascentist. De o uimitoare frumusețe, Faye Dunaway a participat la vernisajul superbei expoziții de fotografii din anii '60, semnată de Jerry Schatzberg, care-și definește apropierea de cinema printr-o calitate proprie și vedetei care i-a înnobilat debutul: eleganța rasată.
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
subțire ca o trestie gînditoare la omul recent, Dinescu, ascuns sub o pălărie neagră, cu boruri largi, de cow-boy texan, ca să nu se bage de seamă că nu mai scrie, Mircea Daneliuc, alegînd, de nevoie, dacă tot e șomer la cinema, ajutorul de șomaj al prozei, Mihai Măniuțiu schimbînd teatrul cu poezia după ce a schimbat poezia cu teatrul, Dan C. Mihăilescu, vorbitor la fel de sclipitor ziua, ca și noaptea (în care l-a uitat Pro-tv, de cînd, pe înserat, îi calcă ecranul
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
număr printre privilegiații ce au urmărit, aproape de la început, toate edițiile acestui festival, de la internaționalizarea lui în 1991, sub direcția energicului și entuziastului Michel Demopoulos care, împreună cu Dimitri Eipides, directorul secțiunii paralele ,, Noi orizonturi", trudesc să mențină flacăra interesului pentru cinema în Balcani. Dincolo de densitatea programului, originalitatea manifestării este conferită de ambianță - sediul plasat docurile portului ingenios modernizate, vizionările la alte elegante săli implicînd traversarea unui oraș ce știe să se bucure de toamna tîrzie la malul Mării Egee, într-o superbisimă
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
numai) filme în premieră (cum ne-am obișnuit la astfel de evenimente), cât, mai ales, ne-a dat posibilitatea să vedem (sau să revedem în copii restaurate) câteva dintre capodoperele filmului italian dintotdeauna. Selecția (făcută cu știință și dragoste de cinema de Veronica Lazăr - președinta Itaro Arte sau, altfel spus, inima și sufletul acestei manifestări) alătură (nu eterogen și aleator, cum ar părea la o privire mai neatentă) creații din anii '60-'70 cu producții de dată recentă ale cinematografului peninsular
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
și titlul selecției), dar a fost și cel al interferențelor, nu doar tematice, sau al afinităților elective. Astfel, la prima vedere, Nanni Moretti - regizorul filmului pe care tocmai l-am citat și care a inaugurat Zilele..., - pare, prin tipul de cinema pe care îl practică (intimist, psihologic, intelectualist, cu multe elemente postmoderniste) și prin tipul de creator pe care îl exprimă (concentrat pe propriile obsesii, de un egocentrism ce merge până la nombrilism) a nu avea nimic în comun cu Giuseppe De
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]