7,921 matches
-
unde femei disperate își abandonează copiii. În ciuda limpidității poveștii cinematografice și a justeței tonului în interpretarea actorilor (Tavernier rămâne, incontestabil, un maestru, filmul său e plin de locuri comune și dialoguri strident - lozincarde, sindicalismul militant apropiindu-l, mai degrabă, de cinematograful francez al anilor '30 - cel al bunelor intenții și al Frontului Popular din La belle équipe al lui J. Duvivier, decât de cinematograful modern al sfârșitului de secol XX. Un cinematograf desuet, un fel de "teatru în conserve", propune Claude
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
său e plin de locuri comune și dialoguri strident - lozincarde, sindicalismul militant apropiindu-l, mai degrabă, de cinematograful francez al anilor '30 - cel al bunelor intenții și al Frontului Popular din La belle équipe al lui J. Duvivier, decât de cinematograful modern al sfârșitului de secol XX. Un cinematograf desuet, un fel de "teatru în conserve", propune Claude Pinoteau în Les palmes de M. Schutz (1997), aducerea pe ecran a piesei omonime scrise de Jean-Noël Fenwick cu Charles Berling și Isabelle
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
strident - lozincarde, sindicalismul militant apropiindu-l, mai degrabă, de cinematograful francez al anilor '30 - cel al bunelor intenții și al Frontului Popular din La belle équipe al lui J. Duvivier, decât de cinematograful modern al sfârșitului de secol XX. Un cinematograf desuet, un fel de "teatru în conserve", propune Claude Pinoteau în Les palmes de M. Schutz (1997), aducerea pe ecran a piesei omonime scrise de Jean-Noël Fenwick cu Charles Berling și Isabelle Huppert pe post de Pierre și Marie Curie
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
Jean-Noël Fenwick cu Charles Berling și Isabelle Huppert pe post de Pierre și Marie Curie, gata de orice sacrificii pentru binele și progresul omenirii. Un corect film didactic, tocmai bun de difuzat, fără nici o restricție, de orice post de televiziune. Cinematograful practicat de Eric Rohmer în Conte d'automne (1998) este, evident, de factură clasică. Un scenariu abil și subtil articulat (premiat la Veneția), personaje interesante și atașante (în buna tradiție a comediei de tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
un tânăr activist, "tovarășul Tavi" se îndrăgostește de o învățătoare din partea locului. Toată învățătura marxist-leninistă din capul lui se dovedește ineficientă în atingere cu farmecul natural al feminității. "Caravana cinematografică" (instituție ambulantă ivită din admirația naivă a lui Lenin pentru cinematograf) pleca în turnee prin sate în perioada de pionierat a comunismului pentru a-i culturaliza pe săteni. Ea reprezenta o nouă formă de "poporanism", având un scop nu numai didactic, ci și propagandistic. Activistul care în mod obișnuit o însoțea
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
imaginii. Atât evreii cât și musulmanii condamnă imaginea, construindu-și în schimb civilizația pe scris, iar arabii, din rândul cărora provine eroul meu, chiar pe caligrafie. Acest tânăr debarcă în Franța, într-o civilizație a imaginii, cu fotografia, cu televiziunea, cinematograful, cu revistele ilustrate și suferă nespus pentru că toată lumea vrea să-i reproducă chipul. De altfel, el părăsise oaza Tabella din Sahara algeriană tocmai fiindcă îi fusese răpit chipul, se lăsase fotografiat de o turistă occidentală care i-a făgăduit că
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ușurință din memorie: orfelinatul, copilul bolnav, închis într-un fel de culcuș transparent, ca într-o nacela a suferinței, figură lui Michael Caine și beția drogului, suferință topită în eter, livadă însorită, o pădure, o apă, o trusă medicală, un cinematograf în aer liber... O distribuție inspirată, condusă de un regizor (suedez) căruia nu-i e frică de sentimentalism - Lasse Hallström: n. 1946, lansat pe orbită atenției internaționale prin My Life aș a Dog, în 1985 (pentru amatorii de coincidențe: 1985
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
obicei, cu cele ale criticii. Apropo de reacțiile publicului: după ce mai mulți cronicari bucureșteni au dat maximum de stele (e mult!) Omului din lună, al lui Milos Forman, am avut surpriza să văd, la o oră de prînz, la un cinematograf ultracentral și renovat (Luceafărul), cum filmul nu a reușit să adune decît 5 (cinci) spectatori! În sala goală, filmul suna sinistru, ca un prohod grotesc al Lumii noi... Contestația, în Omul din lună (ca și în Larry Flynt) e, în
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
Mihai Chirilov Serge Daney spunea despre filmele lui Paradjanov că te fac să-ți imaginezi cum ar fi arătat cinematograful în Evul Mediu. Poate părea un promo ușor deplasat pentru un festival de scurtmetraj al cărui îndemn publicitar e infinit mai tranșant: "un miriapod are sute de picioare, o soacră emite, în medie, două miliarde cuvinte, iar Ben Hur se
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
recupera - pe video - toate acele filme pe care, de cele mai multe ori, somnul te-a împiedicat să le dai o șansă în seara anterioară. E ceea ce a făcut și președintele juriului, Dante Ferretti, unul dintre cei mai însemnați scenografi din istoria cinematografului (E la nave va și Ginger & Fred ale lui Fellini, Medea și I Racconti di Canterbury ale lui Pasolini, Casino și Kundun ale lui Scorsese); e drept că dintr-un motiv ceva mai puțin prozaic: voia să asiste la faimoasa
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
ani, la Karlovy Vary fenomenul era invers: cele mai scăzute temperaturi înregistrate în vreun iulie din ultimul secol! Pe o răcoare de 13-14oC, agrementată cu ploi repetate, Karlovy Vary a funcționat, timp de zece zile, ca o enclavă dedicată exclusiv cinematografului - într-o atmosferă neprotocolară, în care pînă și fastul avea ceva familiar. Cehii - se vede cu ochiul liber - știu ce înseamnă modestia și discreția. (Semnificativă, în acest sens, a fost și apariția lui Vaclav Havel la una din proiecții: fără
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
de energie demolatoare, dar mai ales plin de profunzime și de toleranță. După ce vezi acest Bye Bye Blue Bird, insulele Feroe - care pînă acum îți evocau doar ceva vag, pe o hartă - capătă, brusc, concretețe și densitate emoțională. E puterea cinematografului. Altă secțiune interesantă a fost Forumul independenților (filme de pe glob produse fără umbrela unor mari studiouri, filme nonconformiste, sfidînd rigorile comercialului). Sau secțiunea Filmelor cehe produse în ultimul an. Sau secțiunea Din Estul Vestului, în special cu filme rusești și
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
care, pe scenă, mai în glumă mai în serios, a remarcat aspectul erotic al trofeului (un nud feminin cu un glob de cristal în brațe), ceea ce e o observație justă, deși cehii o resping. Și regizoarea supranumită "prima doamnă a cinematografului ceh", Vera Chytilova, care, cu umorul ei nonconformist, ușor excentric, își evocă propriile personaje... Întrebată, la conferința de presă, dacă vede în Timp un prieten sau un dușman, Chytilova a răspuns că Timpul e dușmanul tuturor oamenilor... Nu și al
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
urmare, familia poetului, școlaritatea sa, "educația sentimentală", boema, slujbele, "iubitele", colegii, prietenii. Pentru a defini "ideea de Bacău" și pe cea de "provincie", de pildă, am cercetat, în arhive, istoria locală, mișcarea populației, instituțiile administrative și culturale, bisericile, cazărmile, străzile, cinematografele, grădina publică, muzica militară, crîșmele, iarmaroacele, cimitirele, calamitățile (inundații, incendii), starea sanitară, iluminatul public etc." E, cum se vede, un program vast, de întinsă anvergură. Și lucrurile se opresc, în acest prim volum al biografiei lui Bacovia, cam pe la momentul
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
un cenaclist adevărat. S-a complăcut în atmosfera birturilor, tavernelor, grădinilor, mustăriilor, crîșmelor cu lăutari, tratîndu-se cu vin (nu și cu bere). Devenise, cum îl conduceau predispozițiile, un boem greu de adunat acasă. Îi plăcea și novitala care era, atunci, cinematograful, frecventat și în Capitală și la Iași, ca și teatrul. Și, cum se știe, făcea muzică (vioară), nefiind nici compozitor, nici instrumentist virtuos, ci un improvizator care "potrivea" melodii textelor știute. Dar educația sa muzicală, știe dl. Const. Călin, se
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
un rînd mai în față, mă strigă din urmă, mă întreabă de sănătate și îmi întinde mîna. Mă plăcea. I-o întind și eu, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Țin minte că înainte de a intra în sala de cinematograf cumpărasem romanul lui Paul Georgescu Înainte de tăcere. După ce văd filmul și mă despart de fata de altă dată, care era foarte urîtă și mînca des usturoi, mă întîlnesc cu altă femeie, tot așa de bătrînă și tot atît de urîtă
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
care are parte azi literatura în întreaga lume, în concurență (neloială) cu televiziunea, Eugen șerbănescu se alătură celor care vor să o "salveze" vizualizând-o, transformând-o în spectacol. El ia literatura pe Arca lui Noe a teatrului și a cinematografului, îi conferă aptitudinea de a se face văzută, la televizor. Această adaptare, din mers, la spiritul vremii face parte din felul de a fi al lui Eugen Șerbănescu, care are o vocație a noutății. El se situează spontan în avangardă
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
nu calea pedant didactică e de abordat, ci mai degrabă cea mimetică unde există și riscul ca spirite obtuze să te stigmatizeze exact pentru ceea ce amendezi, dar și posibilitatea de a izbuti o capodoperă, piesă de referință atît în evoluția cinematografului, cît și în analiza sociologică a fenomenului incriminat. Este cazul filmului Născuți asasini, respins de o restrînsă categorie de specialiști în ciuda faptului că performanța cineastului-moralist era evidentă: luîndu-și partener pe mai tînărul și teribilistul Quentin Tarantino, Stone a întreprins un
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
bine (număr de filme, de spectatori, de săli) e Franța. Una din obsesiile majore și una din problemele nerezolvate ale filmului francez și, în general, european, rămîne "spargerea frontierelor", circulația internațională, extinderea pieței. "Ce trebuie făcut pentru a forța prezența cinematografului european în lume?", a fost întrebat, la conferința de presă a juriului de la Cannes, Luc Besson, cineastul francez cu cele mai spectaculoase performanțe în această direcție. Dar pînă și Luc Besson nu s-a aventurat să dea vreo soluție și
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
metodologici ai tradiției scenariștilor defunctei nomenclaturi. Mult mai util decît să întîrziem asupra celor trei "script"-uri simptomatic juxtapuse, e să cercetăm scriptele oarecum legale și statutare pe care se bazează acest trend al restaurației. Poate impropriu spus, fiindcă în cinematograful românesc "confiscarea" șanselor create de revoluție și de reformă a fost deplină, din primele luni ale lui 1990 și nu mai trebuie nimic "restaurat", ci doar prorogat sine die. Iar dacă Decretul nefericit din 1990 a fost abolit în 1997-1998
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
instituit astfel un paradox greu de soluționat: pe de o parte, Teatrul e premiat la marile Festivaluri din țară sau din Europa, însă acasă nu-și regăsește publicul "de limbă". Nu spun "de cultură", știindu-se prea bine că teatrul, cinematograful, artele plastice și muzica n-au frontiere. Or, lucrul acesta pur și simplu nu place. Anularea "frontierelor" culturale nu e pe placul grosului populației clujene ce obișnuia să frecventeze Teatrul Maghiar de Stat. Acest public se va înghesui oricînd la
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
o continuă creație de miraje, o continuă intervenție a visului prin instinctul pe care îl are omul de a ieși din realitate, de a nu fi prezent, mai precis, de a crea continuu un prezent al său personal. Bovarismul și cinematograful par a fi două dintre căile prin care se manifestă această nevoie de a-ți vedea viața altfel decât este, mai interesantă, mai conformă dorințelor tale. "Ceea ce mă minunează, scria autorul Oceanografiei, și ceea ce nu puteam înțelege prin vechile teorii
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
Ioana Comanac Dacă ignorăm convenția în virtutea căreia orice film de Tim Burton ține mai mult sau mai puțin de lumea basmului, atunci ultimul dintre ele poate figura cu mândrie printre cele mai înfricoșătoare horror-uri din istoria cinematografului. Adaptare după o nuvelă a scriitorului american Washington Irving, apărută în 1820, "Sleepy Hollow"/ Legenda călărețului fără cap este o poveste extrem de sângeroasă, despre o serie de crime petrecute într-un orășel din nordul tânărului stat american, la sfârșitul secolului
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
ceea ce a declarat peste tot în lume unde a colindat cu filmele sale Viața lui Isus (Franța, 1997) și Umanitatea (Franța, 1999), Bruno Dumont se raliază vrînd-nevrînd cineaștilor moraliști, înțelegînd în sens romantic revelarea virtuților umane prin opera de artă, cinematograful fiind efectiv pentru tînărul cineast francez un mijloc de existență și de exprimare, o formă propice dezvoltării demonstrațiilor filosofice. Practica profesorală îl ajută să-și elaboreze un vast discurs cathartic paralel cu intriga propriu-zisă. În Umanitatea investigarea unui oribil viol
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă în chip de șofer de taxi!) a ilustrat excelent pentru cinefilii români manifestul nonconformist ce amintește de neorealismul anilor '50, "un legămînt de castitate" estetică făcut pentru delimitarea clară de cinematograful comercial "superficial și aseptic". Stilul nervos dezvăluie secretele unei familii onorabile inducînd o senzație de claustrofobie, de paranoia, prin mișcări de cameră simple, printr-un decupaj strict care nu lasă loc improvizației, actorii de teatru solicitați achitîndu-se impecabil de sarcinile
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]