14,359 matches
-
găzduiește are doar 16.000 de locuitori. De altfel, pentru Ivo Kummer, directorul manifestării, "Solothurner Filmtage" a crescut prea mult: "Acum zece ani atmosfera era familiară. Toată lumea se cunoștea. Era un rendez-vous cu dată fixă și o sărbătoare pentru familia cinematografică elvețiană, un fel de... hai să-i zicem - Crăciun. În anii din urmă, odată cu creșterea numărului de spectatori, Solothurn a devenit prea mare pentru a mai păstra acest aspect cordial, amical. De aceea, acum încercăm să-l readucem, în jurul meselor
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
dar și al colaborărilor care să se lege și al proiectelor care să se nască aici". Dacă în privința dezbaterilor, ediția din acest an de la Soleure a stat bine, trebuie să mărturisesc, în schimb, că n-am știință de vreun proiect cinematografic născut aici. În mod sigur însă, pe afișul Festivalului au figurat titlurile unor filme, unele chiar revelații ale acestor zile, care au văzut lumina ecranului datorită unor proiecte inițiate, în urmă cu doi ani... la Locarno. Este vorba de laureații
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
zile ale Elveției, care - chiar dacă nu a obținut titlul de cel mai bun film elvețian de ficțiune, categorie la care a fost nominalizat, dar a pierdut în favoarea insipidului Emporte-moi - rămâne fără îndoială filmul-vedetă al ediției a 35-a a "Zilelor Cinematografice de la Soleure". Regizorul Daniel Schmid (născut în 1941, școlit la Berlin, colaborator al lui Fassbinder la Negustorul de zarzavaturi și autor, până acum, al unor filme mai degrabă poetice) reușește cu această comedie neagră, cu accente grotești, despre o Heidi
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
politice, în care băncile au rolul principal. "Scopul meu n-a fost să prezint realitatea politică din Elveția. Am vrut doar să fac un film de diverti Ar mai fi multe lucruri de spus despre filmele înscrise în programul "Zilelor Cinematografice de la Soleure" - căci anul 1999 a fost un an pentru cinematografia helvetă - cu filme multe și bune. Sperăm să mai scriem despre unele dintre ele la toamnă, când ni se promit, și aici, în România, câteva Zile ale filmului elvețian
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
arta actorului, limbajul corporal și gestual. Acest lucru a căpătat formă concretă și a marcat un nou drum și în anul 1994, în spectacolul Adunarea păsărilor, spectacol remarcabil al primei promoții postdecembriste de actori-păpușari ai Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa Cristian Pepino. La sfîrșitul celor patru ani de studiu, o altă promoție de păpușari intră în lumea profesionistă a breslei. Fiecare spectacol de absolvență realizat de Pepino are o amprentă clară, definește o direcție, un stil, o
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
s-a implicat dinamic în activitatea Teatrului "Țăndărică", formîndu-și în permanență o trupă, o echipă profesionistă cu care a lucrat în spectacole în care tradiția s-a împletit cu inovația. Regizor și scenograf, profesor la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică, autor al unor cursuri universitare de specialitate, creator a peste 80 de spectacole, majoritatea premiate la diferite festivaluri naționale și internaționale, președinte din 1990 al Uniunii Mondiale a Marionetiștilor - România (vice-președinte fiind Mihaela Tonitza-Iordache), Cristian Pepino este o figură marcantă
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
compania de teatru East West Players a inaugurat noul sediu: "The David Henry Hwang Theatre". Piesa n-a circulat la noi, a fost tradusă chiar de regizor pentru propriul spectacol. Ada Lupu este absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București în anul 1997 cu spectacolul Cîntecul lebedei la Teatrul Național din Iași. Încă din 1993, stă aproape de regizorul Alexander Hausvater și face asistență de regie la toate spectacolele lui: La țigănci, Pericles, Teibele și demonul ei. M.... Butterfly
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
filmului românesc contemporan", cartea lui Valerian Sava, apărută, în vară, la "Meridiane". Toți au refuzat, sugerînd, cu prudență, că "nu merită" sau "nu e cazul"... Evident, nu ceream elogii, ci opinii. Semnalez faptul, în măsura în care refuzul îmi pare simptomatic pentru climatul cinematografic autohton, în care nu mai există nici o revistă de cinema, în care "autoritatea critică" nu mai funcționează, un climat de letargie și dezabuzare, un climat în care nu mai e loc (sau chef) nici de demolări răsunătoare, nici de polemici
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
istoria unui traseu chinuit, pîndit, mereu, de "nenoroc istoric", un traseu în care filmele unor Jean Georgescu și Victor Ilin (O noapte furtunoasă și Moara cu noroc) "par să se fi ivit prin miracol, ca excepții de la regula unui spațiu cinematografic ingrat"...(s.n.) Întrebarea care planează asupra acestui "spațiu ingrat", întrebarea secolului, cum îi zice autorul, a fost formulată pentru prima dată în 1913, de Mihail Sorbul: "Care să fie pricina acestor nereușite, cînd materialicește nu s-a cruțat nimic și
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
secolului, cum îi zice autorul, a fost formulată pentru prima dată în 1913, de Mihail Sorbul: "Care să fie pricina acestor nereușite, cînd materialicește nu s-a cruțat nimic și nu ne-au lipsit nici artiștii cu mult talent?"... "Spațiul cinematografic ingrat" e evocat, investigat, analizat, sistematizat în "Istorie" de un autor care respinge - implicit și explicit - slalomul criticii conjuncturale și al istorigrafiei romanțate. Apropo de romanțat, e incredibil cîtă materie "romanescă" închide în ea istoria filmului românesc, (încă) de la începuturile
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
de băiatul care supraveghea parcarea cu un incredibil - și, credeți-mă, lipsit de orice ironie! - "Doamnă, de ce nu ne dați filme românești? Ne e dor de filme românești!...") Alte pagini ale istoriei aruncă, indirect, o lumină mustrătoare spre actualitatea noastră cinematografică. Aflăm că, în anii '30-'40, din comisia de înființare a ONC sau din comisia de scenarii făceau parte nume ilustre: Al. Rosetti, Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Victor Ion Popa! Asistăm, așadar, la un "racord al cinematografiei
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
-n ochi și numele lui Christian Slater. Și-n fine, 4. John Travolta, supraponderal, asudat și militarizat, în ceea ce pare a fi un nou A Few Good Men, dar care - hélas! - e semnat de Simon "Con Air" West. Puțina presă cinematografică locală le expediază fără drept de apel pe ultimele trei, dîndu-vă un posibil, dar înșelător reper. Dacă, în plus, instinctul vă trage înspre sir Tony, rău face. Nu vă veți alege decît cu o penibilă caricatură - iubitoare de animale! - a
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
de Zbor deasupra unui cuib de cuci, ba pe una de Equus. Dacă nu-ți frîngi gîtul pînă atunci, evadarea din final - inspirată, ca de altfel, o bună bucată de film, și de Închisoarea îngerilor - îți oferă un posibil echivalent cinematografic al trîmbițatei retrageri a lui Hopkins. Alături de compania lui Cuba Gooding jr., această "ieșire" din scenă e și cel mai bun lucru din Instinct. Dar, cum spuneam, Instinct nu e ultimul film al lui Hopkins. Instinct (regia: Jon Turteltaub, 1999
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
retrocedării, si, evident, spre SUA, în deliciosul Love Go Go: love story în trei scheciuri, ale căror personaje se intersectează aleatoriu (cam că în Chungking Express, filmul-cult al hongkonghezului Whong Kar-wai). Hong-Kongul (cu siguranta, cel mai solid import de "inteligență" cinematografică) produce în continuare a cît o mai putea! a filme de acțiune ca niște "montagnes russes" pe celuloid, filme de la care ieși absolut K.O. și în care "vechea gardă" (un Ringo Lam de pildă, prezent la Udine cu un
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
fondator al grupării și publicației Echinox, redactor-șef al revistei Transilvania din Sibiu, eseist, traducător, mă face să descopăr existența unui nou, posibil dramaturg.Nu am mai citit nimic scris de domnia-sa aparținînd acestui gen literar. Construit mai degrabă cinematografic, textul cucerește prin verva și fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul său fabulatoriu, în-tr-un discurs manevrat cu știința
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
fiind căsătorit). Căutăm un tată, un amant, un soț, un ghid. Carlo a fost toate la un loc"... Treptat, bruna plină de sex-appeal s-a retopit într-o elegantă "frumusețe neoclasica", paradoxal și "populară" și "sofisticată", exploatabila pe orice piața cinematografică (inclusiv hollywoodiană). În ciuda tuturor speculațiilor, "fericirea familială" a Sofiei Loren a fost și este o realitate. În ^68 i s-a nascut primul fiu, Carlo, (care e un dirijor cu har), iar în ^70 al doilea fiu, Eduardo, care vrea
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
aur" prilejuita de editură DU Style și de Alta Victoria Dobre, autoarea substanțialului volum intitulat chiar așa: Promoția de aur. Poate nu toată lumea știe ce ascunde formulă asta. E vorba de clasă care a promovat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1956 și care era formată din: Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, George Constantin, Draga Olteanu, Amza Pellea, Silvia Popovici, Dan Puican, Constantin Rautchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, dacă ar fi sa citam doar numele sonore
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
Pia Tikka. Repetitivitatea destinului este laitmotiv și în Și caii pasc pe beton, un film slovac regizat de un bărbat (ătefan Uher) acceptat că o excepție pentru că scenariul aparține protagonistei constituind o mărturie în plus despre lungul șir al eroinelor cinematografice seduse și abandonate. O "înrudire" la care se aliniază și personajul din Promisiunile Elisabetei Bostan - eroina gracilă care refuză compromisul, sprijinită fiind de soțul și copiii ei, care-i însuflețit nu doar speranța, ci chiar și strălucire. Despre demnitatea femeii
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
tocmai filmul cîștigător a dispărut de pe afiș! Exact în primul week-end, cînd, e de presupus, marele public ar fi avut timpul și elanul să meargă să vadă cîștigătorul! Nu este, desigur, nici singură nici cea mai gravă stupiditate din peisajul cinematografic autohton, în care vorbele sînt multe și premierele sînt rare că eclipsele (de altfel, și în materie de cinema, vom fi, în ^99, un fel de "capitala mondială a eclipsei"). Ca să facem un cadou de Paști cititorilor noștri, le oferim
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Irina Coroiu "Meniul" cinematografic al ultimelor luni s-a-ntîmplat să aibă o anume coerentă, cel puțin în ceea ce privește un gen foarte bine reprezentat. După onorabilul remake O crimă perfectă, a venit rîndul lui Psycho să intre în colimator. Mărturisesc de la început că mult mai palpitanta mi
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
Alex. Leo Șerban De fiecare dată, aceeași situație: cozi, cozi interminabile, exasperante... O dată pe an, clermontezii se-nghesuie să fie cît mai în fața la "festivalul lor" - mîndria regiunii, a Franței și, pînă la urmă, a întregului mic mapamond cinematografic. "Mic", pentru că la Clermont se văd, în exclusivitate, "scurte"! (Așa, ca la "CineMaiubit"...)Vin tineri (majoritatea), vin oameni în toată firea, vine"vîrsta a treia"; vin, parcă tot mai multe de la an la an, persoane cu handicap. Acestea din urmă
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
ei se plictisesc, n-au ce face, așa că vin la cinema - pe cîtă vreme noi, care nu ne plictisim, stăm acasă, așteptînd să vină mineriadele peste noi... Fiecare civilizație are divertismentele pe care le merită. Pînă la ediția 34, Zilele cinematografice ale Solothurn-ului aduceau în capitala acestui canton toate filmele făcute în cursul anului precedent. Democrație și plictis. Anul acesta, schimbare de politică - exprimată fără echivoc de directorul festivalului, Ivo Kummer: "Concepute pînă acum că un fel de panoramă a cinema
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
al programării, de-acum înainte ceea ce primează este calitatea fiecărui film în parte. De aceea, toate filmele, pentru marele sau micul ecran, a trebuit să treacă prin procedura de selecție. Dreptul de a fi în mod automat pe afișul ăZilelor cinematografice ale Solothurnă-ului nu mai există sub această formă." De ce a fost nevoie să se recurgă la această măsură, "antipatica" pentru refuzați? Tot dl. Kummer explică negru pe alb: În cursul celor 34 de ani scurși s-a constituit un ăpoolă
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
mutația: femeia, manifestîndu-si emanciparea, a depășit barierele castității, căutînd dincolo de plăcerile trupului pe cele ale minții. Metamorfozînd trivialitatea fizică în sublim liric. Expresia sentimentului etern al iubirii sfîșiate de luptă dintre realitate și idealitate se propagă intactă revitalizînd o Veneție cinematografică în culorile lui Caravaggio și Tintoretto. Fie că sînt descrise interioarele în care clarobscurul vibrează prin dantele și catifele, fie că se înfățișează degradarea în lumina crudă a zdrențelor pe timp de ciumă. Atmosferă e redata atît de pregnant încît
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
în română!); un road movie în care drumul din România spre un bar din Italia ce folosește șoșii pentru spectacole, trece prin butoiul de pulbere numit Iugoslavia... S-a întors la Salonic după doi ani, Peter Greenaway, cu o retrospectivă cinematografică, de arte plastice și cu Prop-Opera: 100 de obiecte pentru a reprezenta lumea, un fel de lume văzută de Greenaway într-un spectacol de teatru vizual în care se pot regăsi obsesiile regizorului. Chiar ideea care se află la bază
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]