2,485 matches
-
justiția (iarăși oarbă, n’est-ce pas?). Or, dacă aceștia vor lua mare parte din moștenire, de ce nu plătesc și taxa pentru retrocedare, care pentru ei ar fi un mizilic? Ba, mai mult, aceștia i-ar fi și achitat doamnei, pentru cioara de pe gard, aproape trei milioane de euro! Or, din suma asta, n-ar fi putut plăti doamna în cestie opt sute de mii de lei și ceva? Întrebare pe care instanța, pudică, nu și-a pus-o. Lasă că instanța, dacă
Ministerul adevărului mutat la tribunal by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/3644_a_4969]
-
într-un spațiu ermetic, în parcela K , unde „se simte mort un pic”, în tovărășia unui cîine galben, vagabond, vestitor al morții și călăuză spre lumea de dincolo, a unui cocor alb, „simbol al singurătății mele, iubito” și a unei ciori, figurînd moartea și tenebrele: „nimic nu mai e cum a fost, a pierdut și ce n-a avut,/ acum stă în ogradă cu ochii în gol și/ îmbată ciorile cu țuică, le dă pîine înmuiată în țuică,/ pe una a
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
unui cocor alb, „simbol al singurătății mele, iubito” și a unei ciori, figurînd moartea și tenebrele: „nimic nu mai e cum a fost, a pierdut și ce n-a avut,/ acum stă în ogradă cu ochii în gol și/ îmbată ciorile cu țuică, le dă pîine înmuiată în țuică,/ pe una a prins-o și i-a turnat țuică pe gît,/ i-a desfăcut ciocul și cogîlț, cogîlț.../ N-a murit cioara, din contră, de a doua zi i-a/ cerut
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
stă în ogradă cu ochii în gol și/ îmbată ciorile cu țuică, le dă pîine înmuiată în țuică,/ pe una a prins-o și i-a turnat țuică pe gît,/ i-a desfăcut ciocul și cogîlț, cogîlț.../ N-a murit cioara, din contră, de a doua zi i-a/ cerut de băut. Acum bea cu ea împreună și la cîrciuma/ din sat - noaptea, cioara se transformă/ în femeie tînără. El/ și-a pregătit totul pentru înmormîntare, hainele,/ pînzele de pus în
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
și i-a turnat țuică pe gît,/ i-a desfăcut ciocul și cogîlț, cogîlț.../ N-a murit cioara, din contră, de a doua zi i-a/ cerut de băut. Acum bea cu ea împreună și la cîrciuma/ din sat - noaptea, cioara se transformă/ în femeie tînără. El/ și-a pregătit totul pentru înmormîntare, hainele,/ pînzele de pus în coșciug, coșciugul” ( Ce i-a mai rămas). Parcela K pe care o desenează drumurile poetului nu e doar un spațiu al identificării vieții
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
ultima pagină ticsită de rânduri, iar Oliver îi dă soluția - ca scriitoare, doar ea poate să aducă înapoi în pagină cuvintele fugare. Ca într-un roman de Haruki Murakami, semnele împânzesc viața cotidiană: în apropierea casei, își găsește adăpost o cioară japoneză, poate adusă de mișcarea provocată de tsunami, poate are rol de mesager din alt timp; motanul lui Oliver dispare, lupii dau târcoale, furtunile provoacă întreruperi de curent. Autoarea înțelege că doar ea cunoaște dramele tuturor: Nao nu știe de
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
știe de mărturia secretă a lui Haruki 1, nici cauza concedierii tatălui ei, Haruki 2, ambii având în comun principii etice superioare, demne de admirație. Ruth trăiește o aventură stranie, se transpune în alt timp și loc, având drept călăuză cioara japoneză, ajunge la templul lui Jiko, se trezește în pădurea sinucigașilor, bărbatul de lângă ea este tatăl lui Nao, așteptând pe cineva care să-l ajute să-și pună capăt zilelor. Ca mesager al vieții, îl convinge că fiica lui are
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
artificialitate: „Nu-i neapărat rău, ci doar mi se pare stupid” (p. 200). Aceiași actori sunt, în continuare, protagoniștii unei scene altminteri nu lipsite de farmec. Opresc mașina în drum și încep să arunce cu pietre într-o sperietoare de ciori. Cum el nu nimerește cu nici un chip, ironia ei cade casant: „N-ai o treabă !” (p. 209). Un fel de „n-ai nici o treabă” telegrafic și, în definitiv, neuzual. Nici sintaxa și topica nu sunt menajate. „Am o mulțime de
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
mereu amînată cu neputință îți scriu neputința de a iubi, neputința de a mă sinucide brusc indolent, sfîșiindu-mă cu o lamă de aer neputința urlînd neputința umplîndu-se cu ură în loc de plăgi și iată-mă transformat într-o ciudată sperietoare de ciori împărțind verdicte nu întotdeauna drepte cu un rîs idiot lățit pe fața mea întreagă pînă la acel grad al delirului unde și crima părea îngăduită în hohotul cosmic, el însuși criminal asist la destrămarea timpului și-a tuturor aparențelor lovesc
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
am născut un băiat 4 kg. trup atletic degete subțiri strînse în pumn timp înfuriat în vasul închis cum papin a descoperit revolta particulelor de hidrogen mamă mă schimb mă maturizez furînd dar mama se uită pe geam vede o cioară rupîndu-se dintr-un nor de ce îl sărbătorim pe cel născut nu și pe cel care naște ce intenționează o funie aprind bricheta mă ard la deget au luat ficusul din colțul camerei să măturăm deci dar unde o să doarmă pisica
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
Floarea-soarelui, ziare Prin toată țara la țară prin arii - ici-colo și câteva flori de floarea-soarelui cu tulpinile viguroase cu frunzele cât brusturii leit atletele plantelor; florile soarelui cu receptacole mari zise site învelite în ziare să nu le ciugulească semințele ciorile graurii vrăbiile. Posibil în unele ziare sunt publicate și versurile tale ocrotitoare cum ar veni păstrătoare de semințe. Botez Nicio legătură între placentele de la naștere și placentele de petrol ce acoperă oceanul și totuși așa se face că urme de
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/2557_a_3882]
-
unde stau ascunse alune și nuci găunoase. Dacă n-ar fi mierla țopăind în fața mea și ciocul ei galben n-ar împunge cu atâta osârdie pielea țărânii, dacă mâine, în zori, cântecul ei n-ar fi mai afon decât scrâșnetul ciorii. cum ar fi toate acestea? OCTOMBRIE Fără ieșire sunt toate. Cărările șerpuie în întuneric, în vârful ștejarului dorm huhurezii cu ochii cât cepele. Jivine și roi de gângănii adulmecă poala fictivă a verii. Păpădii grase și vrejuri uscate, dovleci pântecoși
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
sare, mai mari decât Insula, în așteptarea unei Duminici fără sfârșit. HERB Pășuni, dealuri golașe, movile, stânci, pălării pentru țeste de împrumut. Lupii au ros copacii scoarța lor hrănește iepuri și bursuci, urmele învingătorilor se pierd ca niște labe de ciori în deșertul clisos al pădurii. Apoi a venit vântul și taurii lui purtând în coarne zdrențe dintr-un trecut nebulos. Pe jumătate de țară odihnesc măștile de împrumut ale vacilor negre pe cealaltă, o lună fără de cer cu cornul implântat
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
Doina Cetea Lulu de Cluj Lulu hoinărea pe străzi Scuturându-și mânecile hainelor largi și lungi Asemenea vântului de primăvară Stârnind praful și păsările Vrăbii, porumbei, ciori Dar, mai ales, corbi, Corbi uriași . Lulu cânta, vorbea, râdea Te întreba vrute și nevrute Bună ziua, domnule, Sărut mâna, doamnă, șoptea Si-ți arăta zăngănindu-și Decorațiile înșiruite pe haina mototolită, Insigne găsite în cutii de carton. Chipiul de general al unei
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
să cînți și vesel într-un cub mă observ în oglindă cum cînt. figura asta azi mă inspiră mai mult ca ieri lustruită de suferință e un triunghi de-albastru cer pe-o zi de iarnă-n care croncăne trei ciori și zăpada se fleșcăiește - minunat să-ți vină mort să cînți într-un cub de lumină ce vine peste tine prin mari ferestre și-ndrăgostit de-o fată ce trăiește-ntr-un oraș din țară ceva mai departe unde-și
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
Popa Bacoviană Sunt câteva ceasuri în oraș cu limbile smulse cu limbile spânzurate cu limbile moarte Sunt câteva ceasuri în oraș cu limbile scoase precum câinii din fața noilor covrigării așteptând încoronarea cozii Chiar asta am vrut să spun, iubito. Lunea Ciorilor Între mine și locul meu gol crește insomnia zidurilor am simțit de prea multe ori gustul ucigător al plecărilor țipătul negrelor păsări devenite credincioase umbre freamătul aripilor măturând odată cu nerușinatele aventuri șansa de a deschide zăvoarele gândului de a da
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]
-
sunt convinsă că ar căuta lumina or un loc de refugiu în labirintul întunericului din rocile acoperite de mâlul istoriei, desigur, mestecenii albi nu-și potolesc setea cu apa neagră, printre rădăcinile lor mișună o altă lume. Pe mal, ceapa ciorii, viorelele și tămâioarele pun la cale nuntiri primăvăratice. La o aruncătură de băț, o apă neagră și mestecenii albi traversează timpul fiecare după felul și asemănarea lui. Femeia pește De cincizeci de ani argintul din fața mea îmi arată o femeie
Poezie by Niculina Oprea () [Corola-journal/Imaginative/2986_a_4311]
-
pocnet de bici prin odăile goale frigul cu bujori în obraji pare un țigan fericit care iese în mare grabă dintr-o livadă purtând cireșe la urechi în ultimul an am privit cum o statuie de piatră se îmbolnăvește de ciori acolo în satul meu din ardeal soarele face vizite la cimitir într-un convoi de doamne trecute ne-am întors numai să ascultăm epigramele greierilor răzbătând de printre pietre și se aude un pocnet de bici o singură dată te-
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
într-o franceză pornografică & ornamentală Camera insistă pe unicul corn - i-un mascul tînăr, efeminat - apoi pe ochiul stîng traversat de o lacrimă și părînd încă o dată mișcat. Vis de maimuță Țin în brațe copilul blond, cîrlionțat, paraplegic. Mă veghează ciori. Fratele mai mic al altuia, acela fugise iar eu acceptasem - o vreme - să fac pe fratele surogat. Coada Blănosului s-a vindecat, mă urmează acum peste tot, în Moara Spartă, la rîul telepat: izvorăște din Mal (grota cu protuberanțe). Cei
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de orgi din catedrale să reținem clipă.... timpul prea grăbit. O cadă mare de baie în curtea spitalului și câteva ciori zgomotoase au fost de ajuns să-mi aduc aminte de sfârcurile ei rozalii de rochia ei albastră aruncată în grabă pe covor E o poveste de demult petrecută sub luna roșie carnivora luna ce iți devora toate cuvintele pe masura ce le
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
repede inflamabil pe care-l scoți, la chimie, din eprubeta cu perhidrol: ,Eu cred că cel mai idiot animal este racul/ Deoarece el dă mereu înapoi/ Sau porcul pentru că are nasul ciudat/ Sau papagalul meu vorbitor,/ Căruia, dacă îi zic cioară, mă înjură./ Ori hiena pentru că rîde ca proasta./ Adică, stați așa! Cel mai idiot animal rămîne boul,/ Motiv fiind că,/ de fiecare dată cînd un om e un nătărău,/ i se spune Ťbouť"; ,Bătrînii sînt mult mai înțelepți/ decît noi
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
spaima în noi, începu să învârtă ciotul ca roata morii prin aer și să ne blagoslovească: - Bată-vă potca, să vă bată, poganilor! De unde eram ca roiul de albine la fagurii cu miere, ne-am împrăștiat ca puii zogoniți de ciori sau de ulii și-n goana noastră nebună-nebună, m-am împiedicat, am căzut și am început a schelălăi la lună. Curcubeul de care fusesem atât de mândră era hăt, plin de imală, crăpat în patru, în două sau în nouă
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
Acolo se întindeau mesele lungi cu vesela lor de aur și de argint și acolo încălzeau căminele din marmură italiană sculptată, în care ardea, seară de seară, câte un stejar întreg, cu un milion de frunze și cu cuiburile de ciori și de pitulici, până se prefăceau în cenușă. Și acum, iată-l acolo pe Nicholas Greene, poetul, îmbrăcat modest, cu pălăria pleoștită pe ochi, o haină neagră și o pungă în mână. E firesc ca Orlando să fi fost puțin
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
a primit o pedeapsă de cinci ani și jumătate de detenție. Cei doi au fost închiși în penitenciarul Sremska Mitrovica. „Au cerut să execute restul de pedeapsă în România și li s-a aprobat“, ne-a explicat inspector principal Adrian Cioară, șeful Compartimentului Urmăriri al I.P.J. Timiș. Ei au fost aduși la Timișoara cu escortă specială, formată din luptători de elită, și încarcerați. săptămâna infracțională În perioada 25 martie - 1 aprilie 2005, în județul Timiș au fost înregistrate evenimentele: suicid - 2
Agenda2005-14-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283560_a_284889]
-
ca în mijlocul unei femei cu rod, viermișori ca licuricii izgoniți din soare putrezesc din zori pînă seara carnea pe care o respirăm și o aruncăm afară din noi ca pe un hoit în crematoriu - ucidem astfel totul, și privighetoarea, si cioara, și mierla, și guguștiucul, și floarea caisului și caisul, nu ne pasă, lui Dumnezeu la fel, rostogolit prin cer ca o rugăciune în cerul gurii saci întregi stau în întuneric, nimeni nu mușcă dintr-un măr putred, toți fac ferfeniță
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]