485 matches
-
că din trebuia să-i dezlegăm și să-i legăm din nou... Era deja luna martie, o primăvară care începea să se arate așa câte puțin, zgârcită, dar se arăta. Era mai bine decât la recoltat stuf, pentru că scăpai de cioate, de smârcuri, de apă... Luam snopii, băgam tarpanul în legătură, îl puneam la spate și mergeam. Acest plutonier, însă, care ne însoțea, le avea și el pe ale lui: pe cei care rămâneau la urmă, în general cei care erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a răspuns că este imposibil, căci de mult timp nu s-a mai refăcut nici un pod din cele distruse de torenți. Am fost nevoiți să urcăm pe culmea Dealului Iezer (dintre cele două văi Iezerului și Stâncășenilor), culme îngustă, cu cioate sau gropi ale acestora (din vechea pădure ce o acoperea). Am admirat răbdarea și măiestria deosebită a colegului de a fi asigurat mașinii echilibristica necesară ajungerii în sat. Faptul însă că am putut să-mi revăd satul natal, cu ulițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
am văzut niciodată tăind un arbore viguros, ci numai pe cei cioturoși și scorburoși, tăia crengile la cei prea stufoși și rărea nuelușul tânăr ce asfixia pădurea, încât la întoarcere mama ne lua împrejur cu "iar mi-ați adus numai cioate și dărmătură ca să mă chinui eu cu ele la făcutul focului". Nici vorbă să-l fi tentat pe tata tăierea vreunui copac din pădurea vecinului sau statului. A fost pentru mine formativ-educativ acel respect total al bunului altuia. Am adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pufoasă. Și, mai abitir când acolo se află și vreun doritor lacom de esență negentropică, precum bradul - așa de felul lui - ori vreun arbore desfrunzit. Și vă propun un experiment, pentru care trebuie să ieșiți În Natură. Unde veți vedea cioate, rămășițe ale arborilor tăiați și care uneori lăstăresc, refăcând arborele menit de Natură la o viață mai lungă decât aceea hotărâtă de secure. Ei bine, În jurul cioatei care la anul va lăstări, plapuma de omăt se subție, nu și În jurul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
propun un experiment, pentru care trebuie să ieșiți În Natură. Unde veți vedea cioate, rămășițe ale arborilor tăiați și care uneori lăstăresc, refăcând arborele menit de Natură la o viață mai lungă decât aceea hotărâtă de secure. Ei bine, În jurul cioatei care la anul va lăstări, plapuma de omăt se subție, nu și În jurul cioatei moarte cu adevărat, semn că viața Începe să Înmugurească, chiar În lipsa energiei pe care nu mai are cine o capta, dar asigurându-i matrița. Iar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rămășițe ale arborilor tăiați și care uneori lăstăresc, refăcând arborele menit de Natură la o viață mai lungă decât aceea hotărâtă de secure. Ei bine, În jurul cioatei care la anul va lăstări, plapuma de omăt se subție, nu și În jurul cioatei moarte cu adevărat, semn că viața Începe să Înmugurească, chiar În lipsa energiei pe care nu mai are cine o capta, dar asigurându-i matrița. Iar dacă cioata a apucat să lăstărească, atunci conul săpat În omăt e și mai evident
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care la anul va lăstări, plapuma de omăt se subție, nu și În jurul cioatei moarte cu adevărat, semn că viața Începe să Înmugurească, chiar În lipsa energiei pe care nu mai are cine o capta, dar asigurându-i matrița. Iar dacă cioata a apucat să lăstărească, atunci conul săpat În omăt e și mai evident. De ce miaun toate astea? Nu pentru a produce cioate noi În beneficiul experimentului. În fond, În acea pădure trăiește buna mea prietenă Felis silvestris. Dar pădurea e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Înmugurească, chiar În lipsa energiei pe care nu mai are cine o capta, dar asigurându-i matrița. Iar dacă cioata a apucat să lăstărească, atunci conul săpat În omăt e și mai evident. De ce miaun toate astea? Nu pentru a produce cioate noi În beneficiul experimentului. În fond, În acea pădure trăiește buna mea prietenă Felis silvestris. Dar pădurea e, ca ultim stadiu al evoluției oricărui ecosistem, perfect echilibrată cu mediul actual. Și, prin urmare, trebuie păstrată așa cum este, căci deasupra ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
era cu 10 ani mai mare ca mine și Mircea cu 13 ani. Ne jucam cu e, precum și cu Lenuța și Ginel, Drelciuc „Pirichipoaica”, un fel de a v-ați ascunselea pe după copacii de pe deal și cu bătaie la o cioată; dacă cel care mijea bătea primul; după ce te găsea, stăteai tu să-i cauți ș.a.m.d. Era frumos, ce mai! Erau râsete și bună dispoziție; îmi amintesc că m-au lovit odată și am început să plâng și dintre
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
De exemplu: la pag. 5 se zice: "gâze de prin fânuri" în loc de fânețe; iar mai jos, în continuare, se scrie "Ștefăniță, așezat pe un butuc...", dar în ilustrația de la pag. 7, se vede că Ștefăniță stă ca judecător, pe o cioată de stejar, iar nu pe butuc. Butucul este copac tăiat și așezat de-a lungul la o cioată. La pag. 11 se zice: "Să-și înhame caii la tânjale..." câte cuvinte atâtea greșeli. De ce? Pe vremea lui Ștefan cel Mare
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se scrie "Ștefăniță, așezat pe un butuc...", dar în ilustrația de la pag. 7, se vede că Ștefăniță stă ca judecător, pe o cioată de stejar, iar nu pe butuc. Butucul este copac tăiat și așezat de-a lungul la o cioată. La pag. 11 se zice: "Să-și înhame caii la tânjale..." câte cuvinte atâtea greșeli. De ce? Pe vremea lui Ștefan cel Mare, numai boii se înjugau la plug, la car și la tânjală. Caii erau numai pentru călărit și pentru
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Fecioară Maria! N-ai ce-i face! Mitrică al meu îi un viteaz! spune ea cu mândrie. Hodorogu'!... 15 "Vin tatarii ! Vin turcii !" "Paștele și dumnezăii ei de viață!!" Într-un luminiș de codru, tăiat de firul unui pârâu, printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iar feciorii, Gheorghe și Ion își așteptau mama în curte, cu sapele pregătite. Gheorghe își pusese la brâu și o securice, Marița pusese merinde pentru prânzul de dimineață de pe ogor și ieșiră tustrei pe poartă. Ajunși la locul de unde scoseseră cioata de formă ciudată, văzură două vițe de rădăcini. groase ce puteau să fie făcute ori ghioage, ori doi pari pentru gard. Le-au tăiat, le-au curățat de pământ și au plecat mai departe spre ogor. Ajunși acolo, s-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Piele Verde?" (hoți vestiți). Da de unde-i știi d-ta? Ce? Apoi eu cum să nu-i știu? Hm! Cum să nu? Doar am fost noi oameni cum-se-cade în vremea noastră... Ilie Răcoare îl privește lung. "Uite, zice starețul, vezi cioata asta? Și-i arată o măciucă grozavă după ușă. O cunoști? înțelegi?... Vină și te fă călugăr, moșule, mulți ca noi s-au călugărit... Da-n viața călugărească trebue să știi de multe dureri și asprimi... Hm!, face Ilie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nedomolită, ca și căluții lui de altminteri. Și drumul îl facem prin rătăcănii îngrozitoare, prin coclauri, pe unde a înțercat dracul copiii, pe unde picior de om arare calcă, prin margini de păduri, pe un drumeag desfundat acum țelină, prin cioate de copaci dați jos nu de mult de barda oamenilor din acele părți; oameni ciudați cari dorm ziua pe semne în vizunii, sub pământ, căci mai mult de jumătate de drum cât trecem prin acele înverzite pustietăți, peste patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noastră, și numai ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu merge și el la Hârlău..." Și băiatul, clipind, mă privește cu coada ochiului și zâmbește fericit. Și așa mergem noi foarte multă vreme prin locuri neumblate, izbindu-ne de cioate, coborând văi prăpăstioase și urcând dealuri grele, pe la marginea unei păduri care parcă nu mai are sfârșit. Desnădăjduiți, ne oprim într-o vreme, ca să ne mai punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din ce are, procurorul Eliseu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
câteva maldăre de iarbă. Pologuri Câteva capete buhoase... parc-ar fi niște bizare sălașuri africane, așa cum se văd în stampele unor desenatori. Apucăm pe gârla Cernețului. Stoluri mari de rațe trec pe de-asupra. Un bâtlan stă neclintit pe o cioată. Pare o statuetă lucie, în colțul unui salon, în umbră, între plante exotice. Lișițe umblă pe aproape. Pui de rață îs la plimbare, iar rața probabil îi pândește din desiș. Trec vulturi. Lopătari. Muete. Pescari. Martin pescarul. Căldura e spăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
hoți. Școala din Avrămeni, județul Dorohoi unde era director Florea Drăghicescu din comuna Perieți, județul Olt, n-avea lemne. Am trimis 100 de căruțe la Liveni în pădure, de unde a fost marele muzician George Enescu [66] și-am adus diferite cioate și (indescifrabil). A doua zi au venit soldații cu ferăstraie și topoare și le-au tăiat și băgat într-o sală de clasă că le furau de afară. De la Avrămeni m-a trimis la Lunca Banului în județul Fălciu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
că, pe negândite, iată, dintr-un tufiș, ne iese în cale pădurarul Dulhoc. Ne ia la început cu încetinelul, ne ia oalele, le descarcă în ditamai căldarea lui, destul de burduh ănoasă, după care, devine violent, izbește oalele noastre de o cioată din apropiere, le face țăndări, nici mai mult, nici mai puțin. Și încearcă să ne tragă și de chică, dar dacă nu reușește, pur și simplu, ne alungă acasă, cu promisiunea că ne vom revedea la postul de jandarmi. Așa
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pământul, va ploua. Explicația: insectele care constituie hrana acestora au aripile grele de umezeală și sunt nevoite să zboare jos. - Dacă porcul umblă cu paiul în gură, vremea se răcește. - Dacă furnicile fac mușuroaie în iarbă, deasupra pământului sau pe cioate de lemn, vin ploi de durată. - Dacă limacșii (orbari, melci fără casă) se urcă pe garduri, e semn că vine ploaie de durată. - Dacă sobolii fac mușuroaie, se schimbă vremea, e semn de ploaie. - Dacă râul vâjâie la deal e
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Concu, școală de cântăreț, născut 11 aprilie 1887, numit în 1913; cântăreț II, C. Gheorghiu, școală de cântăreț, născut la 8 noiembrie 1887, numit în 1932. biserica „Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul” din Armășoaia, cu 79 de familii, preot Vasile Cioată, cântăreț Gheorghe Teodorescu și Gheorghe Sion; biserica „Sfinții voevozi” din Stângaci, cu 113 familii, unde oficia preotul din Armășoaia care se servea de cântăreții Neculai Vasluianu și Lupu Cioată. Exista căminul cultural „Valea Rahovei”, înființat în 1934, în comitetul căruia
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sfântului Ioan Botezătorul” din Armășoaia, cu 79 de familii, preot Vasile Cioată, cântăreț Gheorghe Teodorescu și Gheorghe Sion; biserica „Sfinții voevozi” din Stângaci, cu 113 familii, unde oficia preotul din Armășoaia care se servea de cântăreții Neculai Vasluianu și Lupu Cioată. Exista căminul cultural „Valea Rahovei”, înființat în 1934, în comitetul căruia preotul era membru. În partea de est a Pungeștiului se aflau două izvoare de ape minerale care conțineau iod și pucioasă, folositoare contra reumatismului. Spre sud-est de Pungești, cam
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
buturugă. Ai fi zis că l-a ucis din zbor. La o altă goană din pădurile moșiei Ruginoasa, pe o iarnă foarte omătoasă, Costică Șuțu, voind să aibă dinaintea sa o rază de lumină mai întinsă, se urcă pe o cioată. Iată că i se înfățișează o vulpe. El o ia la ochi și trage; vulpea cade, dar în același moment cade și el pe spate, cufăndându-se pănă peste cap în zăpadă. Dimitrie Rosetti și Vadana care erau în apropiere aleargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care împrumută lucrurilor strălucirea aceea covârșitoare realităței. Îmi închipui un om care ar fi în mijlocul unui paradis și care ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr, de vreo cioată. Cu ce s-ar alege el din minunele paradisului? Ei bine, între cumințenia vrâstei coapte și între naivitatea tinereței, eu unul, dacă mi-ar fi dat să aleg, aș opta cu ochii închiși pentru cea din urmă. Eram, deci, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ramona Orșiwschi - anul IV, Bogdan Cărăbuș - anul IV, împreună cu preparator universitar Cătălina Chelaru și asistent universitar Oana Severin, cărora li s-au adăugat Adrian Ionescu - anul IV, Loredana Țaga - anul III, Liviu Munteanu - anul III, Radu Burduhosu - anul II, Oana Cioată - anul II și Alin Deleanu - anul I, a fost la înălțime. Toți au avut o prestație artistică de calitate, interpretând colinde dintre cele mai reprezentative, în diferite limbi străine! Fiecare solist s-a impus prin siguranță și acuratețe intonațională. Prin
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]